Sechestru judiciar. Nerespectarea regulii publicitatii. Necitarea pârâtului. Consecinte
Constitutia României, revizuita, republicata, art. 127
C.proc.civ., art. 87, art. 95, art. 92, art. 107, art. 121, art. 592, art. 600
Legea nr. 304/2004, art. 12
Încalcarea regulii publicitatii sedintei de judecata si pronuntarii hotarârii judecatoresti în sedinta publica aduce atingere dreptului la un proces echitabil, dreptului la judecarea procesului de catre o instanta impartiala care sa dispuna în mod transparent asupra drepturilor si obligatiilor cu caracter civil al partilor, dreptului la liberul acces la actul de justitie al oricarei parti angajate într-un proces civil, dreptului la aparare, precum si principiilor oralitatii, contradictorialitatii si nemijlocirii sedintei de judecata.
Înlaturarea acestei neregularitati si a vatamarilor aduse drepturilor partii chemate în judecata nu poate avea loc decât prin anularea hotarârii pronuntate de tribunal, cu consecinta casarii si trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
În procedura de solutionare a sechestrului judiciar se impune citarea partilor, iar judecatorul cauzei este obligat sa dea curs si dispozitiilor conform carora presedintele amâna judecarea pricinii ori de câte ori constata ca partea care lipseste nu a fost citata cu respectarea cerintelor prevazute de lege, încalcarea unei asemenea obligatii fiind sanctionata cu nulitatea hotarârii pronuntate cu neobservarea acestei cerinte.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 975 din 12 august 2009
Prin sentinta civila nr. 867 din 6 mai 2009 pronuntata în dosarul nr. 1396/108/2009 Tribunalul Arad a admis cererea formulata de reclamantul Z.S. împotriva pârâtei S.C. V S.R.L. Arad si a dispus înfiintarea sechestrului judiciar asupra imobilului, proprietatea societatii pârâte, situat în loc. Arad, înscris în C.F. nr. 65167, nedefinitiva, nr. top 232.1971/1/3/2, nr. cad. 9732C.1, pâna la solutionarea irevocabila a dosarului nr. 1345/108/2009 aflat pe rolul aceluiasi tribunal, încredintându-se paza bunului sechestrat catre S.C. Euroconsult S.R.L. Arad.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâta S.C. V S.R.L. Arad, solicitând casarea hotarârii si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, invocând dispozitiile art. 304 pct. 5 din Codul de procedura civila, sustinând ca sentinta recurata este lovita de nulitate absoluta datorita neregularitatilor savârsite de tribunal, în sensul ca societatea pârâta nu a fost legal citata. De asemenea, prima instanta a pronuntat o hotarâre nula absolut întrucât, desi art. 600 alin. (1) din Codul de procedura civila obliga la pronuntarea în sedinta publica a încheierii de sechestru judiciar, tribunalul a pronuntat hotarârea în camera de consiliu, alte neregularitati vazând denumirea gresita a actului jurisdictional (sentinta în loc de încheiere) si redactarea acestuia dupa expirarea celor 48 ore de la pronuntare.
Prin decizia civila nr. 975 din 12 august 2009 pronuntata în dosarul nr. 1396/108/2009 Curtea de Apel Timisoara a admis recursul pârâtei si a casat sentinta civila nr. 867 din 6 mai 2009 a Tribunalului Arad, trimitând cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Referitor la critica vizând pronuntarea tribunalului în camera de consiliu si nu în sedinta publica, ceea ce ar atrage nulitatea hotarârii recurate, instanta de control judiciar a constatat ca aceasta vizeaza o nulitate de ordine publica, motiv pentru care ea va fi solutionata cu prioritate în raport de celelalte critici aduse prin cererea de recurs.
Conform art. 600 alin. (1) din Codul de procedura civila, cererea de sechestru judiciar se solutioneaza cu citarea partilor, de urgenta, art. 592 alin. (3) din acelasi cod aplicându-se în mod corespunzator. Potrivit acestor din urma dispozitii, prevederile art. 581 alin. (3) din Codul de procedura civila privitoare la pronuntarea si redactarea hotarârii se aplica si la solutionarea cererii de sechestru judiciar. Articolul 581 alin. (3) reglementeaza modul de solutionare si de pronuntare asupra cererii privind ordonanta presedintiala. Sub acest cuprins, Curtea a retinut ca analog procedurii de judecata a cererii pentru ordonanta presedintiala si cererea pentru sechestru judiciar odata ce este solutionata cu citarea partilor în sedinta publica se impune ca si pronuntarea hotarârii asupra acestei cereri sa se produca tot în sedinta publica. Prin urmare, solutionarea cererii de sechestru judiciar nu deroga de la regula publicitatii sedintei de judecata si pronuntarii în sedinta publica a încheierii de admitere sau de respingere a cererii de sechestru.
Regula de principiu a publicitatii sedintei de judecata si pronuntarii hotarârii judecatoresti în sedinta publica este prevazuta de art. 127 din Constitutia Românie, art. 12 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara si art. 121 alin. (3) din Codul de procedura civila. Încalcarea acestei reguli de principiu, evocata cu severitate de dispozitiile mai sus aratate, aduce atingere dreptului la un proces echitabil, dreptului la judecarea procesului de catre o instanta impartiala care sa dispuna în mod transparent asupra drepturilor si obligatiilor cu caracter civil al partilor, dreptului la liberul acces la actul de justitie al oricarei parti angajate într-un proces civil, în sensul de a i se asigura participarea neîngradita la dezbaterea propriei cauze în fata instantei de judecata într-o sedinta publica si tot astfel la pronuntarea deznodamântului judiciar pronuntat de instanta, dreptului la aparare, în sensul asigurarii posibilitatii oricarei parti în procesul civil de a pune concluzii si a combate sustinerile celeilalte parti în sedinta publica, prin respectarea de catre instanta de judecata a principiului publicitatii sedintei de judecata si pronuntarii hotarârii judecatoresti, precum si principiilor oralitatii, contradictorialitatii si nemijlocirii sedintei de judecata.
Curtea statueaza ca aceste drepturi au fost încalcate în privinta partii recurente întrucât tribunalul, contrar regulii instituite de Legea fundamentala, dar si de Legea de organizare judiciara si de Codul de procedura civila, si anume a publicitatii sedintei si pronuntarii hotarârii judecatoresti, încalcând si normele procesual civile în concret instituite de art. 600 alin. (1) din acelasi cod, a pronuntat hotarârea sa în camera de consiliu, deci într-o sedinta nepublica si fara citarea partilor. Înlaturarea acestei neregularitati, precum si a vatamarilor aduse drepturilor pârâtei, asa cum au fost evocate mai sus, nu poate avea loc decât prin anularea hotarârii pronuntate de catre tribunal, cu consecinta casarii si trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
Relativ la critica privind neregularitatile procedurii de citare a societatii recurente, produse în fata primei instante, se constata ca aceasta este fondata pentru urmatoarele considerente:
La primirea cererii de instituire a sechestrului judiciar tribunalul a dispus citarea partilor potrivit art. 600 din Codul de procedura civila. Pentru primul termen de judecata, cel din 22 aprilie 2009, fila de citare a pârâtei s-a întors la dosar cu mentiunea efectuata de agentul procedural ca adresa este incompleta, iar destinatarul necunoscut, ceea ce semnifica o lipsa totala de procedura. La acest termen de judecata tribunalul decide ca este necesara repetarea procedurii de citare fata de recurenta, atât la sediul indicat în cererea de chemare în judecata, cât si prin afisare la usa instantei, conform art. 95 din cod. Pâna la termenul urmator de judecata acordat la 6 mai 2009 se realizeaza doar procedura de citare prin afisare, asa cum rezulta din dosarul de fond, în schimb citarea la sediul persoanei juridice nu s-a mai repetat. Cu toate acestea, la acelasi termen tribunalul se pronunta asupra cererii de instituire a sechestrului judiciar, desi în practicaua hotarârii retine ca „procedura este completa, fara citarea partilor”. Totusi, pârâta recurenta nu a fost încunostintata printr-o citatie sau într-un alt mod care sa asigure comunicarea actelor de procedura si nu a fost prezenta la acest termen de judecata. Procedând astfel, tribunalul a încalcat dispozitiile art. 87 alin.(1) pct. 2 si 9, art. 95 si 92, precum si art. 107 din Codul de procedura civila.
Astfel, potrivit art. 87 alin. (1) pct. 2, persoanele juridice de drept privat se citeaza prin reprezentantii lor la sediul principal, sau, dupa caz, al sucursalei ori reprezentantei. Potrivit art. 87 pct. 9, daca persoana juridica nu are resedinta cunoscuta, se citeaza potrivit art. 95. Aceasta din urma dispozitie reglementeaza citarea prin publicitate atunci când reclamantul învedereaza ca, desi a facut tot ce i-a stat în putinta, nu a reusit sa identifice sediul sau domiciliul pârâtului. Articolul 95 alin. (2) si (3) reglementeaza procedura de citare prin publicitate, si anume emiterea citatiei si afisarea acesteia la usa instantei, respectiv publicarea citatiei în Monitorul Oficial sau într-un ziar raspândit. În fine, art. 95 alin. (4) statueaza ca daca se dovedeste ca reclamantul a obtinut cu rea-credinta citarea prin publicitate, toate actele de procedura ce au urmat încuviintarii acestei citari vor fi anulate. În privinta persoanelor juridice legiuitorul procesual civil restrânge posibilitatea de citare prin publicitate, statuând în continutul art. 921 ca pentru aceste entitati comunicarea citatiei si a altor acte de procedura nu se poate realiza prin afisare decât în situatiile de exceptie în care se refuza primirea citatiei sau daca se constata lipsa oricarei persoane la sediul acesteia.
Prin urmare, tribunalul în mod gresit a dispus citarea prin afisare a pârâtei la al doilea termen de judecata în conditiile în care procedura de citare a acestei pârâte a fost neefectuata pe motivul ca adresa este incompleta, iar destinatarul necunoscut. Oricum, desi a dispus citarea prin afisare pentru termenul urmator, aceasta procedura nu s-a realizat nici macar în varianta initiala, practic instanta neemitând citatie la sediul pârâtei. Curtea constata ca sediul pârâtei recurente, asa cum este indicat în cererea introductiva de instanta, dar si în petitia de recurs este un sediu statutar, real si public diseminat de catre autoritatea de registru al comertului, astfel ca instanta de fond în mod nelegal a dispus citarea pârâtei prin afisare, apoi a omis sa repete procedura de citare, iar în final a solutionat cauza considerând ca procedura este completa fara citarea partilor.
În procedura de solutionare a sechestrului judiciar, potrivit art. 600 alin. (1) din Codul de procedura civila, se impune citarea partilor si, prin urmare, judecatorul cauzei este obligat sa dea curs si dispozitiilor art. 107 din acelasi cod, conform carora presedintele amâna judecarea pricinii ori de câte ori constata ca partea care lipseste nu a fost citata cu respectarea cerintelor prevazute de lege, încalcarea acestei obligatii fiind sanctionata cu nulitatea hotarârii pronuntate cu neobservarea respectivei cerinte. Încalcarea conditiilor de forma sau neobservarea cerintelor legale la îndeplinirea unui act de procedura au drept consecinta declararea nulitatii actului astfel îndeplinit daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate înlatura decât prin anularea actului (art. 105 alin. (2) din Codul de procedura civila). Ca atare, încalcarea dispozitiilor ce reglementeaza citarea partilor în proces se sanctioneaza cu nulitatea relativa, iar declararea acestei nulitati poate avea loc numai în masura în care partii i s-a cauzat o vatamare sau un alt prejudiciu ce nu se poate înlatura decât prin aplicarea sanctiunea nulitatii relative.
Curtea a statuat ca prin necitarea societatii recurente în cauza în care instanta a dezbatut instituirea unui sechestru judiciar asupra imobilului sau, la cererea reclamantului intimat, partii i s-au adus numeroase vatamari, în principal a urmatoarelor drepturi: dreptul la informare cu privire la existenta procesului în care a fost angajata ca urmare a cererii de chemare în judecata formulata de reclamant; dreptul de a cunoaste datele procesului, în sensul de a-i fi comunicate cererea de chemare în judecata si dovezile însotitoare; dreptul de a dispune de pozitia sa procesuala; dreptul la aparare, in personam, sau printr-un profesionist al dreptului, în sensul combaterii pretentiilor cu caracter civil ale reclamantului; dreptul la un proces echitabil în cadrul caruia pârâta recurenta sa se bucure de egalitatea tratamentului judiciar si de egalitate în fata legii. Încalcarea tuturor acestor drepturi constituie tot atâtea vatamari cu caracter procesual civil datorita carora recurenta a fost privata de dreptul de a fi judecata de o instanta impartiala si de o pronuntare transparenta asupra drepturilor si obligatiilor sale procesuale civile, iar înlaturarea respectivelor vatamari nu se poate realiza decât prin anularea hotarârii judecatoresti pronuntata în aceste conditii si repunerea pârâtei în situatia juridica de a beneficia, ab initio, de primul grad de jurisdictie conferit de art. 600 alin. (1) din Codul de procedura civila.