SENTINTA COMERCIALA NR. 674/F/10.03.2010. Tribunalul Bihor- Sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal- Domeniu asociat- revizuire.faliment
Constata ca prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 05.10.2009, scutita de taxa de timbru si timbru judiciar revizuenta S.C. F. S.R.L. prin administratorul judiciar Cabinet Individual de Insolventa AF a formulat în contradictoriu cu intimatii CA si CA cerere de revizuire solicitând desfiintarea sentintei comerciale nr. 179/F/2008 pronuntate de Tribunalul Bihor în sensul anularii actului subsecvent încheiat de debitorul S.C. F. S.R.L. cu cei doi intimati.
În motivare se arata ca prin hotarârea amintita a fost anulat contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 514/12.08.2003 de catre BNP ODD, însa a fost constatata valabilitatea contractului încheiat în calitate de cumparatori de catre intimati, contract autentificat sub nr. 1681/23.08.2004 de catre BNP BTG. Pretul a fost stabilit la suma de 5.800 euro achitat în doua rate, însa din raportul de expertiza întocmit în cauza a rezultat ca valoarea imobilului este de 144.540 lei. În aceste conditii, fata de împrejurarea ca pretul este de cinci ori mai mic decât cel de circulatie, intimatii au fost de vadita rea-credinta, astfel încât se impune admiterea cererii.
În drept au fost invocate prevederile art.322 pct.5, 323, 324 C.pr.civ. si art. 84 din Legea nr. 85/2006.
Intimatii, desi legal citati, nu si-au formulat apararile în cauza.
Analizând actele si lucrarile dosarului instanta retine în fapt ca prin sent. com. nr. 179/F/2008 pronuntata de Tribunalul Bihor în dos. nr. 276/111/2004 a fost admisa cererea formulata de lichidatorul judiciar R.IPURL în contradictoriu cu debitorul falit S.C. U.C. S.R.L. si revizuenta S.C. F.S.R.L. si s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 514/12.08.2003 de catre BNP ODD , fiind obligata revizuenta la plata catre debitor a sumei de 144.540 lei. Prin aceeasi hotarâre a fost admisa cererea de interventie în interes propriu formulata de intimatii CA si CA, constatându-se valabilitatea contractului de vânzare-cumparare încheiat de acestia.
Constituind o cale extraordinara de atac, de retractare comuna si nesuspensiva de executare, revizuirea urmareste înlaturarea autoritatii de lucru judecat atasate de lege hotarârilor judecatoresti irevocabile. Ratiunea avuta în vedere de legiuitor la reglementarea ei ( ce se desprinde din examinarea de ansamblu a ipotezelor expres si limitativ reglementate de art. 322 c.pr.civ. ) consta în faptul ca hotarârea judecatoreasca a fost pronuntata prin retinerea unei stari de fapt gresite. Tocmai de aceea, admiterea ei presupune incidenta vreuneia din temeiurile amintite.
Astfel, potrivit art.322 pct.5 teza 1 c.pr.civ. ( invocat de revizuenta ) revizuirea unei hotarâri ramase definitive în apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarâri date de instanta de recurs atunci când se evoca fondul, se poate face daca dupa darea hotarârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de vointa partilor. Textul legal impune, asadar, existenta mai multor conditii pentru retinerea acestei ipoteze : înscrisul sa fie nou, el sa fi existat la data când a fost pronuntata hotarârea ce se cere a fi revizuita, sa nu fi putut fi produs în cadrul procesului în care s-a pronuntat hotarârea datorita uneia din motivele amintite, sa fie determinant si sa fie depus de partea care îl invoca. Fiind vorba de conditii distincte, ele urmeaza a fi analizat separat.
Admiterea cererii de revizuire în temeiul art. 322 pct.5 teza I c.pr.civ. presupune în primul rând ca înscrisul invocat sa fie nou, în sensul ca el sa nu fi fost folosit în cadrul primului ciclu procesual. Solutia aleasa de legiuitor este fireasca, întrucât, în masura în care el a fost depus de partea interesata, a facut obiectul cercetarii de catre instanta de judecata, care a putut statua asupra valorii sale probatorii.
Din examinarea continutului dos. nr. 276/111/2004 al Tribunalul Bihor rezulta ca instanta a avut în vedere la pronuntarea hotarârii raportul de expertiza tehnica întocmit de expertul SE. El nu întruneste însa conditia „înscrisului” avut în vedere de legiuitor, desi pentru reflectarea concluziilor la care a ajuns expertul este necesara întocmirea redactarea lui. Chiar admitând ca legiuitorul a avut în vedere si aceasta proba ( fapt ce presupune o interpretare dincolo de limitele avute în vedere de dispozitiile art. 322 pct. 5 C.pr.civ. ), trebuie remarcat ca a fost examinat de catre instanta care si-a si întemeiat solutia pe concluziile formulate de expert, astfel încât instanta considera ca prima conditie nu este întrunita.
În ceea ce priveste cea de-a doua conditie, ea decurge tocmai din ratiunea avuta în vedere de legiuitor amintita anterior. Formularea aleasa de acesta ( „retinuta de partea adversa, sau care nu a putut fi înfatisata” ) conduce la concluzia ca anterioritatea înscrisului a fost stabilita în termeni nesusceptibili de interpretare.
Admiterea solutiei contrare ar duce la situatia de neacceptat ca autoritatea de lucru judecat sa depinda de diligenta pe care o manifesta partea cu prilejul solutionarii cererii ( obligatie impusa în mod expres de art.129 C.pr.civ ) si ca acesteia sa i se dea posibilitatea de a administra probatiunea în mai multe cicluri procesuale.
Din aceasta perspectiva instanta retine ca înscrisurile invocate existau la data pronuntarii sent. nr. 179/F/2008 de catre Tribunalul Bihor, astfel încât caracterul lor de anterioritate nu poate fi pus în discutie.
Admiterea cererii de revizuire presupune, dupa cum s-a aratat, ca înscrisul sa nu fi putut fi prezentat în procesul în care s-a pronuntat hotarârea atacata, fie pentru ca a fost retinut de partea adversa, fie dintr-o împrejurare mai presus de vointa partii. Stabilirea întrunirii acestei conditii se impune a fi facuta prin raportare la dispozitiile art.172 si 175 c.pr.civ.
Prin interpretarea coroborata a acestor dispozitii se ajunge la concluzia ca este necesar nu numai ca înscrisul sa nu fi fost depus la dosar în cadrul primului proces, ci si ca existenta si continutul lui sa nu fi fost cunoscut la acel moment. În masura în care el a fost cunoscut de partea adversa, nimic nu o împiedica sa solicite instantei aplicarea masurilor prev.de art.172 - 175 C.pr.civ. Or, asa cum s-a aratat anterior continutul raportului de expertiza a fost cunoscut de catre revizuenta si de catre instanta, astfel încât nici aceasta conditie nu este întrunita.
Referitor la caracterul determinant al înscrisului, instanta retine ca acesta, prin el însusi, trebuie sa conduca la o alta solutie decât cea pronuntata initial. Cu prilejul pronuntarii sent. nr. 179/F/2008 a fost analizat continutul raportului de expertiza, fiecare parte având posibilitatea de a-si formula obiectiunile în privinta lui. Concluzia la care a ajuns instanta de judecata în urma examinarii lui nu poate fi repusa în discutie pe aceasta cale, ci prin intermediul recursului.
De altfel, în acest sens si Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca doar erorile de fapt ce nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare, pot justifica o derogare de la principiul securitatii juridice pe motivul ca ele nu au putut fi îndreptate prin exercitarea cailor ordinare de atac ( cauza Pchenitchny versus Rusia ).
Raportat la criteriile stabilite de instanta de contencios european cererea promovata de revizuenta constituie, în circumstantele concrete ale prezentei cauzei, o modalitate deghizata prin care se urmareste redeschiderea unui proces solutionat definitiv, si aceasta, tocmai asupra aspectelor în privinta carora revizuenta a avut posibilitatea sa ridice obiectiuni in timpul procesului. Simplul fapt ca exista doua puncte de vedere asupra acestui subiect, nu constituie un motiv suficient pentru a rejudeca o cauza prin admiterea cererii de revizuire întrucât s-ar încalca principiul securitatii raporturilor juridice si, prin acesta, dreptul intimatilor la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraful 1 ( mutatis mutandis cauza Stanca Popescu versus România ).
Referitor la ultima conditie- depunerea înscrisurilor de catre partea care formuleaza cererea- retine ca proba exista la dosar, astfel încât aceasta conditie este întrunita.
Fata de toate acestea, având în vedere ca nu sunt întrunite toate conditiile prescrise de art. 322 pct. 5 C.pr.civ. instanta considera ca cererea este nefondata si o va respinge ca atare.