Sentinţa comercială nr. nr. 412/f/25.02.2009

Dosar Nr. 412/F/2009 (25.02.2009)

SENTINTA COMERCIALA NR. NR. 412/F/25.02.2009. Tribunalul Bihor- Sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal- Domeniu asociat- faliment

Constata ca la data de 17.12.2008 lichidatorul judiciar B.G. desemnat sa administreze procedura insolventei debitorului SC D.J. SRL a solicitat sa se dispuna închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului.

Împotriva cererii de închidere a procedurii a formulat obiectiuni creditoarea S.C. P. T. S.R.L. solicitând continuarea acesteia prin punerea în executare a sent. com. nr. 572/F/2008 pronuntate de Tribunalul Bihor.

Se arata în motivare ca a fost înscrisa în tabelul definitiv consolidat cu o creanta în cuantum de 9.151, 26 lei, iar prin hotarârea amintita a fost admisa cererea formulata de lichidatorul judiciar împotriva pârâtei BEV ce a fost obligata la plata sumei de 27.388, 26 lei. Întrucât hotarârea nu a fost pronuntata si în contradictoriu cu ea nu poate cere executarea ei silita, astfel încât se impune continuarea procedurii.

Analizând actele si lucrarile dosarului instanta retine în fapt ca prin sent. nr. 47/F/2008 pronuntata de Tribunalul Bihor a fost deschisa procedura falimentului împotriva debitoarei S.C. D.J. S.R.L., masa pasiva fiind stabilita la suma de 27.388, 26 lei. Dupa cum rezulta din raportul întocmit de lichidatorul judiciar pentru termenul din data de 17.12.2008 debitoarea nu detine bunuri în patrimoniu ce ar putea fi valorificate în vederea acoperirii creantelor detinute de cei trei creditori. Totodata, prin sent. com. nr. 572/F/2008 pronuntata de Tribunalul Bihor pârâta B.E.V. a fost obligata sa suporte pasivul debitoarei în cuantum de 27.388, 26 lei.

Constituind o forma speciala de raspundere civila delictuala, raspunderea reglementata de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 poate fi antrenata în masura în care la ajungerea în stare de insolventa a debitorului au contribuit administratorii, directorii, cenzorii si oricare alta persoana prin una dintre faptele expres si limitativ prevazute. În masura în care o asemenea cerere este admisa pârâtul nu este obligat în mod direct la plata unor sume de bani catre creditori, ci în baza hotarârii judecatoresti se stabilesc raporturi juridice între acesta si debitoarea împotriva careia a fost deschisa procedura insolventei.

Din aceasta perspectiva instanta retine ca nici unul dintre creditorii înscrisi în tabelul definitiv nu dobândeste calitatea de creditor al pârâtei B.E.V., executarea silita facându-se de catre executorul judecatoresc potrivit regulilor prescrise de Codul de procedura civila. În acest sens art. 140 si 142 din Legea nr. 85/2006 prevad ca sumele depuse potrivit art. 138 alin. 1 vor intra în averea debitorului si vor fi destinate acoperirii pasivului, repartizarea lor facându-se de catre executorul judecatoresc în temeiul tabelului definitiv consolidat de creante pus la dispozitia sa de catre lichidatorul judiciar.

Solutia adoptata de legiuitor urmareste sa dea eficienta principiului celeritatii care guverneaza procedura insolventei. În masura în care ar fi mentinuta procedura pâna la finalizarea celei de-a doua faze a procesului civil- executarea silita- s-ar ajunge la o temporizare a acesteia în afara cadrului legal.

Asa fiind instanta considera ca motivele invocate de catre creditoare prin obiectiunile formulate nu pot fi primite atâta timp cât exista posibilitatea îndestularii creantei acesteia în masura în care se va reusi de catre executorul judecatoresc vânzarea unor bunuri aflate în patrimoniul pârâtei B.E.V.. De altfel, lichidatorul judiciar desemnat în cauza a si încheiat în acest sens un contract cu executorul judecatoresc P.E. Tocmai de aceea, având în vedere ca debitoarea nu detine bunuri în patrimoniu, în raport de prevederile art. 131 din Legea privind procedura insolventei va respinge ca nefondate obiectiunile formulate de catre creditoare, va dispune închiderea procedurii insolventei si radierea debitorului.

Cât priveste onorariul solicitat de catre lichidatorul judiciar desemnat în cauza instanta retine ca potrivit art. 37 alin. 2 din O.U.G. 86/2006 el se stabileste în functie de gradul de complexitate a activitatii depuse. Determinarea lui impune examinarea elementelor obligatorii enumerate de legiuitor ( literele a-i ). Tinând seama ca actiunile în justitie desfasurate de catre lichidatorul judiciar s-au finalizat prin admiterea lor, considera ca acordarea onorariului solicitat corespunde criteriilor amintite