SENTINTA COMERCIALA NR. 39/F/13.01.2010. Tribunalul Bihor- Sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal- Domeniu asociat- faliment
Constata ca prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 23.06.2005 debitoarea S.C. TC S.R.L. prin administratorul PR a solicitat recuzarea Cabinetului de Insolventa ACM din calitatea da de lichidator judiciar si numirea altui practician în insolventa.
În motivare se arata ca în dos. nr. 11757/211/2008 aflat pe rolul Judecatoriei Cluj Napoca S.C. A. S.R.L. a cerut obligarea sa la plata sumei de 45.695, 38 lei, creditoarea fiind reprezentata de Cab. Ind. Av. ASL.
Aceeasi creditoare a formulat o actiune oblica împotriva sa si a administratorului sau ce face obiectul dos. nr. 7668/271/2008 aflat pe rolul Judecatoriei Oradea în care reprezentarea avocatiala a fost asigurata de acelasi cabinet de avocatura. Cererea de deschidere a procedurii insolventei nu a fost semnata de acest avocat, însa creditoarea a solicitat desemnarea în calitate de administrator judiciar a Cabinetului de Insolventa ACM.
Dupa deschiderea procedurii a formulat recurs împotriva hotarârii pronuntate de judecatorul sindic si cu 9 zile înainte de termenul fixat în recurs administratorul judiciar a notificat denuntarea contractului de asistenta juridica justificat de faptul ca acesta nu a fost executat în întregime. Denuntarea la care s-a recurs nu corespunde dispozitiilor art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 întrucât acesta vizeaza exclusiv contractele care ar produce efecte vatamatoare asupra patrimoniului debitoarei. Mai mult, onorariul avocatial aferent acestui contract a fost achitat în întregime, astfel încât s-ar putea retine eventual cresterea averii fam. Albu.
Comparând întâmpinarile depuse în recurs de lichidatorul judiciar si creditoare se poate trage concluzia certa ca au fost redactate de aceeasi persoana, retragerea mandatului ce a fost acordat avocatului ales urmarind anihilarea caracterului contradictoriu al procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006.
Toata atitudinea manifestata în prezenta procedura conduce la concluzia ca au fost încalcate prevederile art. 11 si 12 din Codul privind Conduita Etica profesionala si disciplina al U.N.P.I.R., precum si dispozitiile art. 31 din OUG nr. 86/2006, astfel încât se impune admiterea cererii.
Prin întâmpinarea depusa lichidatorul judiciar a solicitat în principal anularea cererii de recuzare, iar în subsidiar respingerea ei ca neîntemeiate aratând ca prin sent. com. nr. 974/F/22.04.2009 s-a dispus de catre judecatorul sindic deschiderea procedurii simplificate de insolventa si începerea falimentului debitoarei S.C. TC S.R.L. Din acest moment numai lichidatorul judiciar are calitatea de reprezentant legal al societatii, astfel încât nu sustine cererea de recuzare.
În exercitarea atributiilor sale a si denuntat contractul de asistenta juridica încheiat cu Cab. de Avocat TA, „reprezentantii” debitoarei creând în mod fals reprezentarea asupra starii reale a acesteia. Desemnarea sa în calitate de administrator judiciar s-a facut prin hotarârea de deschidere a procedurii, astfel încât cererea de recuzare trebuia facuta de îndata si nu dupa trecerea mai multor sedinte de judecata.
Ea a fost depusa abia dupa ce a fost formulata cererea de antrenare a raspunderii si de anulare a transferului patrimonial, prestatiile efectuate de avocatul ales initial nefiind solicitate de catre debitoare.
În ceea ce priveste fondul cauzei s-a precizat ca nu a avut vreuna dintre calitatile la care face trimitere art. 30 alin. 1-3 din O.U.G. nr. 86/2006 si nu se afla în conflicte de interese si nu are vreun interes personal în modul de solutionare a prezentului litigiu.
Analizând actele si lucrarile dosarului instanta retine în fapt ca prin sent. com. nr. 184/F/2009 pronuntata de Tribunalul Bihor a fost deschisa procedura generala de insolventa fata de debitoarea S.C. TC S.R.L., iar prin sent. com. nr. 974/F/2009 s-a dispus trecerea acesteia în procedura simplificata si intrarea în faliment. Prin ambele hotarâri a fost desemnat în calitate de administrator, respectiv lichidator judiciar Cabinetul de Insolventa ACM. În exercitarea atributiilor sale lichidatorul judiciar a procedat la denuntarea contractului de asistenta juridica încheiat de debitoare cu Cabinetul de Avocatura TA.
Deschiderea procedurii falimentului produce o serie de consecinte juridice asupra debitorului între care si ridicarea dreptului sau de administrare ( art. 107 alin. 2 lit. a ) din Legea nr. 85/2006 ). Din acest moment în raport cu debitorul se mai pot desfasura doar activitati necesare derularii operatiunilor lichidarii, sub conducerea, reprezentarea lichidatorului judiciar inclusiv în ceea ce priveste reprezentarea debitorului în cadrul procedurii sau în afara acesteia.
Mandatul administratorului statutar înceteaza de drept cel mai târziu la acest moment, astfel încât el nu mai poate reprezenta în mod legal debitorul falit. Cu alte cuvinte, în faliment debitorul nu mai poate fi reprezentat decât prin lichidatorul judiciar, iar nu prin administratorul special sau statutar.
În calitatea sa de unic reprezentant legal al debitorului, lichidatorul judiciar poate efectua toate actele pe care le considera necesare în vederea atingerii scopului instituit de art. 2 din Legea nr. 85/2006, administratorul statutar neputând influenta în vreun fel activitatea sa. Din aceasta pozitie lichidatorul judiciar poate proceda la denuntarea contractelor aflate în curs de executare potrivit art. 86 si sa stabileasca persoanele carora le delega anumite atributii de reprezentare conventionala.
Nimic nu îl împiedica însa sa revoce contractele de mandat încheiate anterior intrarii în procedura falimentului întrucât din acest moment legea în confera numai lui calitatea de reprezentant legal al debitorului cu exceptia actiunilor la care face trimitere art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006 în forma primita prin Legea nr. 277/2009.
Asa fiind, instanta retine ca lichidatorul judiciar ACM era îndreptatit sa procedeze la revocarea ad nutuum a mandatului conventional acordat Cabinetului de avocatura TA, manifestarea de vointa a administratorului statutar neavând nici o importanta atâta timp cât nu mai reprezinta legal debitorul. Tocmai de aceea, considera întemeiata exceptia lipsei calitatii de reprezentant invocate de catre lichidatorul judiciar pe care o va admite si va anula cererea de recuzare.