Servitute de trecere. Introducerea în cauza a proprietarilor fondurilor învecinate.
În speta, reclamanta P.N. si P.A. au chemat în judecata pârâtii O.N. si O.M. solicitând obligarea acestora sa le tolereze trecerea cu piciorul , animalele si mijloace de transport, peste terenul acestora, cu o lungime de 80m si latime de 3,5 m, cu cheltuieli de judecata, sustinând ca au trecut pe acest drum de mai multi ani, însa de 2-3 luni, pârâtii le-au interzis trecerea.
Prima instanta a admis actiunea, însa a stabilit servitutea de trecere pe un alt traseu, mai scurt. Instanta de apel a modificat traseul servitutii, potrivit altei variante de expertiza.
În recurs, instanta a admis recursul si casând decizia atacata, a trimis cauza spre rejudecare, urmând a se pune în discutie necesitatea introducerii în cauza a tuturor proprietarilor tabulari vecini, efectuarea unei alte expertize care sa stabileasca traseul cel mai scurt pentru reclamanti de iesire la drumul public si cel mai economic pentru proprietarii fondului aservit.
Sectia civila – Decizia civila nr.284/ 18 iunie 2009
Prin actiunea înregistrata la Judecatoria C., reclamantii P. N. si P. A., au chemat în judecata pârâtii O. N. si O.M., solicitând ca prin hotarâre: sa fie obligati pârâtii sa le tolereze trecerea cu piciorul, cu animalele, si cu mijloacele de transport, în tot cursul anului, peste terenul acestora, situat în comuna H., sat T., pe traseul marcat în schita anexata, cu literele A-B-C-D, cu o lungime de circa 70 m si o latime de 3,5 m. si sa fie obligati pârâtii la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii reclamantii arata ca au gospodaria situata în satul T., comuna H., jud. Alba, si pentru a ajunge la drumul comunal si apoi la drumul judetean H.-A., este nevoie sa treaca peste terenul pârâtilor. Cu ocazia reamenajarii drumului comunal T., au amenajat si drumul de acces existent din strabuni, pe traseul marcat pe o lungime de 70 m liniari si o latime de 3,5 m liniari. Acest traseu strabate terenul folosit de pârâti, care nu au avut nici o obiectie cu ocazia executarii lucrarilor de amenajare. În urma cu 2-3 luni de la promovarea actiunii, pârâtii au interzis reclamantilor sa treaca peste acest traseu, montând un gard transversal.
În drept s-au invocat prevederile art. 616, 624, 969, 1076 cod civil.
Prin sentinta civila nr. 1aaa/2008, Judecatoria C. a admis în parte actiunea formulata de reclamantii P., si în consecinta, a obligat pârâtii sa tolereze reclamantilor trecerea cu piciorul, cu animalele si cu mijloacele de transport, în tot cursul anului, peste terenul acestora, situat în comuna H., sat T., pe traseul marcat cu literele Y-Y’, cu lungimea de 39 de m si latimea de 3,5 m, proprietatea pârâtilor, conform raportului de expertiza judiciara întocmit de expert, si care face parte integranta din hotarâre.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, judecatoria a retinut, din probatoriul testimonial administrat, ca de aproximativ 13 – 15 ani, pe traseul marcat cu literele A-B-C-D din schita anexa, reclamantii au trecut tot timpul anului, cu piciorul, animalele si mijloacele de transport.
Pentru a stabili aceasta trecere, instanta si-a întemeiat solutia pe prevederile art. 616 cod civil. În baza art. 618 cod civil, a fost respins capatul de cerere privind obligarea pârâtilor sa înlature gardul de lemn.
Împotriva acestei sentinte, au declarat apel reclamantii, care a fost admis prin decizia civila nr. bb/A/2009, pronuntata de Tribunalul A. – Sectia civila. A fost modificata în parte sentinta atacata, în ceea ce priveste stabilirea traseului de tolerare a trecerii, care a fost stabilita pe terenul pârâtilor, pe aliniamentul determinat de punctele … – drum cu latimea de trei metri, marcat cu culoare verde pe planul de situatie al raportului de expertiza tehnica întocmit de expert.
Tribunalul a motivat ca potrivit schitei aflate la dosar, accesul de la imobilul proprietatea reclamantilor la drumul public, se poate face si de pe terenul care le apartine, cuprins între punctele X-X’-Y, însa vechiul drum fiind impracticabil, trebuie folosita portiunea în lungime de 39 m, dintre punctele Y’ – Y”. Din schita aflata la fila 61 se observa ca iesirea la drumul public de catre reclamanti trebuie sa se faca pe terenul lui O. P. N. care nu a fost chemat în judecata, pentru a putea sa-si faca aparari legate de instituirea unui drept de servitute asupra imobilului sau. În aceste conditii, întrucât imobilul reclamantilor a fost identificat ca fiind loc înfundat, si din declaratiile martorilor propusi de parti rezulta ca varianta I de iesire la drumul public a fost folosita dintotdeauna de reclamanti si nu prezinta inconveniente pentru fondul aservit, a fost apreciat de instanta de apel ca trebuie avuta în vedere. De aceea a fost modificata în parte sentinta atacata, stabilind traseul de tolerare a trecerii conform altei variante.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtii solicitând desfiintarea acesteia si a sentintei pronuntate de judecatorie, si trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanta de fond. În subsidiar, s-a solicitat modificarea deciziei pronuntate de tribunal, în sensul respingerii apelului formulat de reclamantii împotriva sentintei Judecatoriei C.
În expunerea motivelor de recurs, se sustine ca reclamantii trebuiau sa faca dovada ca sunt întabulati în CF ca proprietari ai fondului dominant, sa indice foaia funciara care corespunde imobilului acestuia si imobilului pârâtilor ca fond aservit, asupra caruia s-a solicitat instituirea dreptului de servitute de trecere.
Un al doilea motiv de recurs vizeaza faptul ca reclamantii nu au chemat în judecata pe numitul O. P., care este fiul recurentilor, care locuieste cu ei, si desi apelantii au invocat acest aspect în apel, si practic au invocat propria culpa de a nu chema în judecata toate partile, instanta de apel a trecut peste acest aspect si a schimbat traseul acestei servituti.
În al treilea rând, se invoca faptul ca între reclamanti si pârâti s-a încheiat un proces verbal la politie la data de …, care atesta întelegerea dintre acestia.
Pentru cererea subsidiara de recurs, recurentii sustin ca varianta II aleasa de instanta de fond reprezinta traseul cel mai economic, pentru stabilirea servitutii si care produce recurentilor ca proprietari ai fondului aservit, cel mai mic prejudiciu, fiind respectate exigentele art. 616 si urm. cod civil.
Instanta de recurs, sub un prim aspect se constata ca, desi instanta de apel a sesizat ca exista o persoana pe a carei teren a fost stabilit de catre instanta de fond traseul servitutii de trecere, s-a marginit a schimba acest traseu, fara a se preocupa de costurile, respectiv prejudiciile pe care aceasta schimbare de traseu le produc proprietarilor fondului aservit, recurentilor.
Instanta de apel, în virtutea caracterului devolutiv a acestei cai de atac, trebuia sa completeze probatoriul administrat în cauza de judecatorie, în sensul de a stabili proprietarii tabulari ai fondului dominant si ai fondului aservit, de a pune în discutie necesitatea introducerii în cauza a altor persoane, de a completa expertiza tehnica efectuata în cauza, în sensul de a stabili dintre traseele posibile pentru iesirea reclamantilor la drumul public care este cel mai scurt si care ar produce cele mai mici inconveniente, prejudicii proprietarului fondului aservit, verificând si daca acestia au fost sau nu chemati în judecata, respectând exigentele art. 616 – 618 cod civil.
Urmeaza sa fie verificata si întelegerea care se sustine ca ar fi intervenit între reclamanti si pârâti cu privire la traseul servitutii de trecere.
Pentru ca aceste considerente, Curtea a apreciat ca nu a fost lamurita pe deplin starea de fapt, astfel ca a admis recursul pârâtilor si a trimis cauza spre rejudecare, aceleiasi instante.