Prin sentinta civila nr. 5132/19.11.2007 pronuntata de Judecatoria Focsani în solutionarea dosarului nr. 3382/231/2007 a fost admisa actiunea formulata de reclamanta S.C. R.Impex SRL Bucuresti împotriva pârâtilor B.M. si B.N. si în consecinta, au fost obligati pârâtii sa permita reclamantei accesul spre terenul proprietatea sa, situat în comuna Tulnici, sat Lepsa, T 13, P 325 – 326 potrivit variantei nr. 5 a raportului de expertiza ing. M.M., contur 22-12-16-17; contur 6-12-13-7; contur 3-4-5-6-7-2.
A fost respinsa ca neîntemeiata exceptia lipsei calitatii procesual pasive invocata de B.M.
Împotriva aceste hotarâri au formulat apel pârâtii.
In apelul sau, pârâta B.M. critica hotarârea de nelegalitate si netemeinicie avându-se în vedere ca nu s-a opus niciodata trecerii de catre reclamanta pe terenul sau, catre calea publica asa cum dealtfel au convenit prin actul de vânzare-cumparare nr. 4789/1997 BNP T.R., situatie în care în mod gresit a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesual pasive invocata si a fost obligata sa suporte cheltuieli de judecata.
La rândul sau, pârâtul B.N. critica hotarârea primei instante de nelegalitate si netemeinicie, în conditiile în care terenul sau nu se învecineaza cu terenul reclamantei, iar pârâta B.M. a fost de acord sa permita trecerea si în varianta nr. 1 din acelasi raport de expertiza, varianta ce presupune cale la drumul public numai pe terenul acestei pârâte.
Prin decizia civila nr.59/2008 a Tribunalului Vrancea s-a admis apelul pârâtului B.N., s-a schimbat în parte sentinta si-n rejudecare s-a admis în parte actiunea si s-a instituit în favoarea reclamantei un drept de servitute de trecere pe terenul pârâtei B.M. pe 828 mp. teren (repere 23-24-25-26-27-18 în anexa 1 a expertizei M.M.).
S-a respins ca nefondat apelul pârâtei B.M.
Pentru a se pronunta aceasta decizie s-au retinut urmatoarele :
Potrivit art. 616 cod civil, proprietarul al carui loc este înfundat, care nu are nici o iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului.
In speta, reclamanta-intimata S.C. R.Impex SRL Bucuresti este proprietara terenului în suprafata de 2152 mp. situat pe raza comunei Tulnici, sat Lepsa, T13, P325-326 cu vecinii: B.M., drumul de acces, rîul Putna, G.C., P.D., M.A., T.M., R.C.
Terenul provine dintr-un teren mai mare, proprietatea pârâtei, B.M., care a vândut catre S.C. K. SRL Bucuresti si de la care a cumparat reclamanta prin contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 4991/22.dec.1998 B.N.P. T.R. suprafata de 2152 mp.
Chiar daca, în actul de vânzare-cumparare, între vecinii terenului se mentioneaza si „drum de acces”, în fapt terenul ramâne înfundat, în conditiile în care, respectivul drum nu constituie o cale la drumul public ci la un alt drum, proprietatea pârâtului B.N.
In conditiile în care terenul proprietate a pârâtului B.N. nu se învecineaza cu terenul reclamantul, iar pârâtul B. nu a fost de acord sa permita trecerea pe terenul sau, în mod gresit prima instanta a instituit dreptul reclamantei de a folosi drumul de pe terenul pârâtului B., acestui pârât nefiindu-i aplicabile dispozitiile prev.de art. 617 cod civil.
In mod corect calea de acces, trebuia stabilita pe terenul proprietatea pârâtei apelante B.M., teren cu acces direct la calea publica si din care provine terenul înfundat , cale de acces identificata în raportul de expertiza întocmit la fond, în varianta I-a în privinta careia pârâta B.M. nu a avut nimic împotriva.
In ce priveste motivul de apel invocat de pârâta B.M., cu privire la lipsa calitatii sale procesual pasive, în mod corect a fost respinsa aceasta exceptie de prima instanta, în conditiile în care terenul acestei pârâte se învecineaza cu terenul reclamantei si pe acest teren se impune calea de acces.
Faptul ca pârâta B.M. nu s-a opus niciodata ca reclamanta sa foloseasca calea de acces înscrisa în actul de vânzare-cumparare nu are nici o relevanta în conditiile în care acea cale nu permite accesul la drumul public direct, ci într-un drum proprietatea pârâtului B.N.
Impotriva deciziei civile nr.59/2008 a Tribunalului Vrancea au declarat recurs reclamanta SC R. Impex SRL si pârâta B.M.
Recurenta-reclamanta invoca faptul ca-n speta s-a dat o interpretare restrictiva art.616 Cod civil considerând ca terenul pârâtului nu se învecineaza cu terenul reclamantei. Prin „vecin” în sensul acestui text trebuie înteles nu numai proprietarul terenului vecin, ci toti proprietarii terenurilor situate pâna la calea publica, astfel încât sa se asigure drum de acces pentru locul înfundat.
Al doilea motiv de recurs al reclamantei consta în interpretarea gresita a legii de catre instanta de apel atunci când ea considera ca daca terenului lui SC R. Impex SRL provine dintr-un transfer al dreptului de proprietate încheiat cu B.M., servitutea de trecere trebuie instituita pe terenul acesteia din urma.
Sustine recurenta ca nu are relevanta provenienta terenului în ceea ce priveste servitutea de trecere, ci trebuie avute în vedere criteriile prevazute de lege: stabilirea drumului de trecere pe calea cea mai scurta si care ar pricinui cele mai mici pagube proprietarului terenului asupra caruia se instituie servitutea.
Pe de alta parte, contractul a fost încheiat si în baza unei schite care prevede si o cale de acces catre calea publica.
In plus, stabilirea servitutii de trecere conform variantei 1 prezinta multe inconveniente, este calea cea mai lunga dintre variantele propuse (207 mp), terenul în cauza are categorie de fâneata, arabil si curti-constructii, iar pe de alta parte ar fi necesara realizarea unui podet pentru dirijarea apelor (motiv 3 de recurs).
Recurenta-pârâta B.M. considera ca instantele au interpretat gresit actul dedus judecatii atunci când au considerat ca are calitate procesuala pasiva desi niciodata nu s-a opus ca reclamanta sa foloseasca calea de acces asa cum este stabilita prin actul de dobândire si prin schita anexa.
Precizeaza totodata ca la data vânzarii terenului catre SC R.Impex SRL de catre SC K. SRL, reprezentantul acesteia din urma a stabilit ca accesul sa se faca potrivit schitei anexate pentru ca era proprietarul a 300 mp. teren cu acces permis la aleea facuta de B.N.
Examinând actele si lucrarile dosarului, prin decizia civilanr.456/R/2008 a C.A.Gl. recursurile au fost respinse ca nefondate.
In speta, se solicita instituirea unei servituti de trecere pe terenurile partilor din proces pentru ca terenul recurentei-reclamante are statutul de „loc înfundat”.
Terenul reclamantei în suprafata de 2152 mp. a fost dobândit ca urmare a încheierii contractului nr.4991/22.10.1998 al BNP T.R. cu SC K.SRL. S-a întocmit cu aceasta ocazie o schita anexa, în care este mentionata o cale de acces pe terenul intimatului B.N., schita neînsusita de acesta din urma. Cum s-a ajuns ca se considere ca intimatul B., este obligat sa le permita accesul pe terenul sau ?
SC K.SRL prin reprezentant G.C. a cumparat 4305 mp. teren (din care apoi a vândut 2152 mp.) de la recurenta pârâta B.M.
Acelasi G.C. – dar în nume propriu - a cumparat în 09.12.1997 – 300 mp. teren de la B.N. iar acesta i-a asigurat accesul printr-o servitute instituita pe terenul sau si notata cu indicativele 3-4-5-6-7-8 – pe schita expertului M.M.
La data încheierii contractului dintre SC K.SRL si B.M. pentru ca G.C. avea accesul asigurat de la cei 300 mp. la strada, partile au convenit numai cu privire la modalitatea de acces de la terenul în suprafata de 4.305 mp. cumparati de la SC K. SRL la terenul proprietatea lui G.C.
SC K.SRL vinde recurentei-reclamante în 1998 o parte din cei 4305 mp. si anume 2153 mp. vânzare în urma careia pretinde SC R.Impex SRL ca terenul sau are statut de “loc înfundat” si solicita aplicarea disp.art.616 cod civil.
Insa, recurenta-reclamanta uita faptul ca instituirea unui drept de servitude pe terenul intimatului B. în favoarea sa poate fi dispusa doar când “înfundarea” este straina de faptul proprietarului locului înfundat. Daca înfundarea se datoreaza neprevederii proprietarului însusi, în acest caz vecinul nu poate fi obligat sa acorde un drept de trecere.
Ori, la data încheierii contractului dintre SC R.SRL si SC K. SRL partile au avut în vedere servitutea de trecere convenita de intimatul B.N. si G.C. pentru cei 300 mp., servitute ce nu a fost acordata decât acestuia si nu si firmelor pentru care acesta avea drept de reprezentare.
Deci, neexistând identitate de persoana între G.C. si SC K.SRL (vânzatoarea din contractul cu SC R.Impex SRL), intimatul B.N. nu are nici o obligatie în ceea ce priveste asigurarea unei cai de acces pentru SC R.SRL.
Autoarea lui SC K.SRL este intimata B.M., asa ca din variantele prezentate de expert trebuie sa fie aleasa una care are-n vedere terenul acesteia si nu a lui B.N. pentru ca la data fragmentarii terenului sau aceasta din urma avea obligatia asigurarii accesului la loturile formate prin ciuntirea proprietatii sale si nu a vecinilor sai.
Ca atare, argumentele cu varianta cea mai putin paguboasa, costisitoare cad în fata constatarii ca persoana obligata la a asigura drept de acces este recurenta intimata B.M. si nu intimatul B.N.
Motivele recurentei-pârâte B.M. vizând lipsa calitatii procesuale pasive, de asemenea, nu pot fi primite fata de considerentele de mai sus.