SESIZAREA CURTII DE CONTURI PRIVIND APROBAREA SI EFECTUAREA UNOR PLATI NELEGALE DIN BUGETUL LOCAL. EXECUTAREA UNOR CLAUZE PREVAZUTE IN CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCA, PRIVIND PLATA CATRE SALARIATI A UNOR SUME PENTRU CARE NU EXISTA TEMEI LEGAL.
Decizia civila nr. 355 din 9 aprilie 2009
Prin încheierea nr. 28/07 noiembrie 2007 a Curtii de Conturi a României - Camera de Conturi a Judetului Bacau, s-a dispus sesizarea Tribunalului Bacau - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ pentru obligarea în solidar a pârâtilor A. V. si C . G . la recuperarea prejudiciului în cuantum de 271.820 lei, cauzat bugetului Unitatii Administrativ Teritoriale a Municipiului Moinesti, la care se adauga despagubiri civile în suma de 29.920 lei.
Sesizarea a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Bacau sub nr. 6253/110/2007.
În motivarea încheierii de sesizare a instantei s-a aratat ca în perioada 2004 - 2006, cu doi pârâti - A.V., în calitate de primar si ordonator de credite si C.G., în calitate de director economic, au aprobat efectuarea unor plati, din bugetul local, în cuantum de 271.820 lei, în vederea procurarii de diverse articole de îmbracaminte si încaltaminte pentru salariati.
Desi aceste cheltuieli au fost aprobate în temeiul prevederilor art. 30 (4 si 11) din Contract/Acordul Colectiv de Munca nr. 15403/01 octombrie 2004, încheiat între Primaria municipiului Moinesti si salariatii aparatului propriu al Primariei, reprezentanti de Sindicatul "P", Curtea de Conturi considera ca efectuarea acestor cheltuieli nu întruneste conditiile de legalitate, pentru urmatoarele motive :
1. - Se încalca principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, astfel cum sunt reglementate de O.U.G. nr. 45/2003;
2. - "Tinuta decenta", la care fac referire Contractul si Acordul Colectiv de Munca nu se încadreaza în prevederile titlului V din Codul Muncii, referitor la sanatatea si securitatea în munca si nici în prevederile art. 5 lit. (i) si (j) din legea 319/2006, care definesc echipamentul de lucru si echipamentul individual de protectie;
3. - Cheltuielile aprobate nu se justifica în raport de dispozitiile art. 61 din Legea 188/1999 (care prevad ca acordurile încheiate cu functionarii publici cuprind numai masuri referitoare la constituirea si folosirea fondurilor destinate îmbunatatirii conditiilor la locul de munca si la sanatatea si securitatea în munca), iar potrivit art. 12 din Legea 130/1006 privind contractul colectiv de munca "... nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale".
4. - În Regulamentul de organizare si functionare aprobat de consiliul local (H.C.L. nr. 16/30 martie 2006) nu se regasesc precizari cu privire la obligatia angajatorului de a asigura salariatilor, din bugetul local, doua tinute pe an si nu se defineste expresia "tinuta decenta".
În considerarea acestor aspecte si în temeiul art. 31 al. 2 din Legea 94/1992 republicata si modificata, Curtea de Conturi - Camera de Conturi Bacau a solicitat antrenarea, în solidar, a raspunderii celor doi pârâti pentru sumele de 271.820 lei - prejudiciu si 29.920 lei - despagubiri civile aferente.
În dovedirea aspectelor sus-mentionate s-au depus la dosar înscrisuri.
Prin sentinta civila nr. 214/03 aprilie 2008, pronuntata de Tribunalul Bacau în dosarul nr. 6253/110/2007, sesizarea Curtii de Conturi a fost respinsa ca nefondata, pentru urmatoarele considerente :
Potrivit art. 243 din Legea 53/1993 si art. 30 din Legea 130/1996, executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti, iar neîndeplinirea obligatiilor asumate prin contractul colectiv de munca atrage raspunderea partilor care se fac vinovate de aceasta.
În acelasi sens au fost retinute si dispozitiile art. 41 alin. (5) din Constitutie.
Retinând ca legea stabileste ca nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturi ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin lege, tribunalul a constatat ca, în baza autonomiei locale, tinând seama de dispozitiile Legii 215/2001 si de legislatia finantelor publice locale, consiliile locale includ si aproba în bugetele locale fonduri destinate îmbunatatirii conditiilor la locul de munca, în temeiul art. 1 raportat la art. 6 al. (1), art. 39 alin. (1) lit. (j) si art. 40 din Codul Muncii, art. 37 din Legea 188/1999 republicata, art. 41 si 44 din O.G. nr. 2/2006, art. 17 din O.G. 3/2006 si art. 41 din O.G. nr. 6/2007.
Totodata, tribunalul a apreciat ca drepturile ce au facut obiectul Raportului de control întocmit de Curtea de Conturi nu sunt stabilite prin dispozitii legale, astfel ca puteau fi negociate prin contractul colectiv de munca.
S-a mai retinut ca sumele necesare pentru plata acestor drepturi au fost evidentiate în bugetul local la capitolul "Bunuri si servicii", fiind aprobate prin hotarâri ale consiliului local, cu respectarea dispozitiilor legale.
Constatând ca drepturile în discutie au fost stabilite prin Contractul/Acordul Contractului de Munca, ale carui clauze au fost supuse controlului de legalitate de catre M.M.S.S.F., devenind obligatorii, tribunalul a concluzionat în sensul ca salariatii institutiei au beneficiat legal de sumele acordate.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta - Curtea de Conturi a României, pentru Camera de Conturi a Judetului Bacau, care a criticat solutia instantei de fond pentru nelegalitate, în raport de dispozitiile art. 384 pct. (9) Cod procedura civila.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a reluat argumentele din sesizarea adresata tribunalului, sustinând ca se impunea antrenarea raspunderii civile a celor doi pârâti pentru suma de 271.820 lei, reprezentând uniforme si echipament pentru salariati.
Aceste cheltuieli sunt nelegale, în opinia recurentei, încalcând dispozitiile Legii 273/2006 privind finantele publice locale, dispozitiile art. 236 al. 49 din Codul Muncii, precum si dispozitiile art. 61 din Legea 188/1999.
Intimatii - pârâti au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât cheltuielile din bugetul local, în suma de 271.820 lei au fost aprobate ca urmare a obligatiilor asumate prin contractul/acordul colectiv de munca si nu reprezinta drepturi salariale, ci drepturi cu caracter social, fiind încadrate în bugetele anuale la capitolul "Bunuri si servicii".
Analizând sentinta recurata, sub aspectul criticilor formulate, în raport de dispozitiile art. 304 pct. 9 si 3041 Cod procedura civila, curtea a constat întemeiat recursul, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse.
Un prim argument retinut de instanta de fond pentru respingerea sesizarii Curtii de Conturi se refera la faptul ca pârâtii erau obligati sa puna în executare clauzele contractului/acordului colectiv de munca, iar clauzele privind dreptul salariatilor la asigurarea unei tinute decente - nu sunt prevazute în legislatie, astfel ca puteau face obiectul negocierii partilor la încheierea contractului/acordului colectiv.
Curtea retine ca potrivit art. 12 al. (1) din legea 130/1196 privind contractul colectiv de munca, "contracte colective de munca se pot încheia si pentru salariatii unitatilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale".
Pentru a putea stabili în masura sunt aplicabile aceste dispozitii legale, este necesar sa se stabileasca în primul rând natura drepturilor de care au beneficiat angajatii Primariei Moinesti.
Sub acest aspect, Curtea constata ca prin Contractul/Acordul Colectiv de Munca nr. 15403/01 octombrie 2004 (fila 193 - 211) s-a prevazut - la art. 30 pct. (11) obligatia institutiei (Primaria Municipiului Moinesti) de a aloca fonduri pentru achizitionarea, de catre salariati, a doua tinute pe an (de vara si de iarna), pentru a le asigura acestora o tinuta decenta.
Obligatia este stabilita la capitolul "Masuri de protectie sociala" si a fost mentinuta si în contractele încheiate în anii 2005 - 2006.
Intimatii - pârâti au sustinut ca sumele acordate salariatilor pentru tinuta decenta (reprezentând contravaloarea a doua salarii de baza/indemnizatii) nu reprezinta drepturi salariale, ci drepturi cu caracter social.
Curtea retine ca art. 55 al. (1) Cod fiscal defineste veniturile din salarii ca fiind "toate veniturile în bani si/sau în natura obtinute de o persoana fizica ce desfasoara o activitate în baza unui contract individual de munca sau a unui statut special prevazut de lege, indiferent de perioada la care se refera, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acorda, inclusiv indemnizatiile pentru incapacitatea temporara de munca".
Art. 55 al. (3) Cod fiscal si art. 69 din H.G. nr. 44/2004 prevad ca avantajele în bani si în natura sunt venituri care se asimileaza salariilor si enumera, cu titlu exemplificativ, la categoria "avantaje" - cheltuieli pentru hrana, îmbracaminte, precum si alte bunuri si servicii oferite gratuit.
Fata de aceste dispozitii legale, drepturile banesti acordate angajatilor pentru asigurarea tinutei decente apar ca fiind drepturi de natura salariala, astfel ca, în raport de prevederile art. 12 din Legea 130/1996 aceste drepturi nu puteau fi negociate prin contractul/acordul colectiv de munca.
Pe de alta parte, chiar daca potrivit art. 243 din Legea 53/2003 si art. 30 din Legea 130/1996, executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti, în speta, intimatii - pârâti aveau obligatia ca, anterior aprobarii si ordonarii platii, sa verifice respectarea regulilor bugetare cuprinse în art. 14 din O.U.G. nr. 45/2003, privind finantele publice locale.
Potrivit art. 14 alin. (3) din ordonanta, "nici o cheltuiala nu poate fi înscrisa în buget si nu poate fi angajata si efectuata, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala.
Ori sumele acordate angajatilor Primariei Moinesti pentru asigurarea tinutei decente nu are o baza legala.
Aceste sume nu se încadreaza în prevederile titlului V din Codul Muncii referitoare la sanatatea si securitatea în munca, nici în prevederile art. 5 lit. (i) si (j) din Legea 319/2006, a sanatatii si securitatii în munca, unde sunt definite notiunile de echipament de lucru si echipament individual de protectie.
Nu se pot retine ca temei legal pentru acordarea drepturilor în discutie nici dispozitiile art. 61 al. (1) din Legea 188/1999, care se refera la "sanatatea si securitatea în munca" si la "îmbunatatirea conditiilor de munca".
Sfera masurilor ce vizeaza îmbunatatirea conditiilor de munca, sanatatea si securitatea în munca includ acele masuri cu caracter general ce au scopul de a îmbunatati conditiile de munca, securitatea muncii si starea de sanatate a angajatilor (cum ar fi, spre exemplu, birouri luminoase, aerisite, cu un confort termic si sonor, reducerea programului de lucru - în anumite cazuri).
Ori acordarea unor sume de bani pentru tinuta decenta nu se încadreaza în sfera masurilor sus-mentionate.
Pe de alta parte se retine ca, într-adevar, obligatia Primariei Moinesti de a aloca fonduri pentru tinuta decenta a salariatilor este prevazuta în contractele/acordurile colective de munca, contracte ce au fost vizate de catre Directia de Munca si Solidaritate Sociala Bacau.
Potrivit art. 24 si 25, raportat la art. 8 din Legea 130/1996, directiile judetene de munca înregistreaza contractele colective de munca, verificând clauzele acestora doar sub aspectul necesitatii de a fi respectate limitele si conditiile stabilite de Legea 130/1996 si cu privire la interdictia de a se însera clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective încheiate la un nivel superior.
Celelalte aspecte, privind legalitatea clauzelor trebuiesc examinate de semnatarii contractului de munca si în mod deosebit de titularul obligatiei asumate prin contract (în speta - angajatorul, respectiv Primaria Moinesti).
Prin semnarea contractului de munca Primarul municipiului Moinesti si-a asumat obligatia de plata a unor drepturi pentru care nu exista temei legal (art. 30 pct. 11 din Contractul Colectiv de Munca).
Concluzionând în sensul ca nu exista temei legal pentru cheltuielile angajatilor pentru tinuta decenta, curtea constata ca argumentele legate de încadrarea cheltuielilor la capitolul "Bunuri si servicii" si de aprobarea lor prin H.C.L. - ramân fara relevanta.
Fata de considerentele expuse, curtea constata ca cei doi pârâti – A . V., în calitate de primar si ordonator de credite si C. G., în calitate de director economic, au dispus efectuarea pe plati din bugetul Municipiului Moinesti, în suma de 271.820 lei, plati pentru care nu exista un temei legal, fiind încalcate astfel dispozitiile art. 14 al. (2) si (3) din O.U.G. nr. 45/2003 si art. 14 din Legea 273/2006.
Ca urmare, sunt întrunite conditiile prevazute de art. 998 Cod civil, pentru antrenarea raspunderii civile delictuale a pârâtilor, atât sub aspectul faptei, prejudiciului si al vinovatiei, cât si al legaturii de cauzalitate dintre fapta pârâtilor (care au dispus o plata nelegala) si prejudiciul cauzat bugetului local.
Cuantumul prejudiciului efectiv, de 271.820 lei, nu a fost contestat de intimatii - pârâti, fiind recunoscut implicit prin emiterea Dispozitiei nr. 2560/11 octombrie 2007.
Potrivit dispozitiilor art. 1084 Cod civil, daunele - interese cuprind atât prejudiciul efectiv, cât si beneficiul nerealizat, cuantificat în sesizarea Curtii de Conturi la suma de 29.920 lei, suma asupra carora intimatii - pârâti nu au facut discutii.
Fata de considerentele expuse, în raport de dispozitiile art. 312 al. 1 si 304 pct. (9) Cod procedura civila, curtea a admis recursul si a modificat în tot sentinta recurata, în sensul ca a admis sesizarea Curtii de Conturi a României - Camera de Conturi Bacau si în consecinta, a obligat pe cei doi pârâti - în solidar - sa plateasca Unitatii Administrativ - Teritoriale - Municipiul Moinesti - suma de 271.820 lei, reprezentând prejudiciul efectiv si suma de 29.920 lei, reprezentând beneficiu nerealizat.