Sesizarea instantei de judecata. Restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmaririi penale. Efectuarea unor activitati de urmarire penala cu nerespectarea dispozitiilor art.171 alin.2, art.253 si art.6 Cod pr.pen. Mentinerea masurii arestarii pr

Dosar Nr. 986 (26.10.2007)

Prin sentinta penala nr.1284/31.08.2007 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul penal nr.11267/212/2007 a fost admisa exceptia nelegalei sesizari a instantei si în baza art.300 Cod procedura penala s-a constatat neregularitatea rechizitoriului nr.6243/P/17.07.2007 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta.

În temeiul art.300 alin.2 Cod procedura penala s-a dispus restituirea cauzei privind pe inculpatii O.S. si D.V. la Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta în vederea refacerii actului de sesizare a instantei.

A fost mentinuta masura arestarii preventive a inculpatului O.S., fiind respinsa cererea de înlocuire a a acestei masuri cu masura obligarii de a nu parasi localitatea ca neîntemeiata

În baza art.192 alin.3 Cod procedura penala s-a dispus ca in sarcina statului sa ramana cheltuielile judiciare avansate in cursul procesului penal.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut urmatoarele:

Prin rechizitoriul nr.6243/P/2007 din data de 17.07.2007 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului D.V., sub aspectul savârsirii infractiunii de complicitate la furt calificat, prevazuta de art.26 Cod penal raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,g,i Cod penal si trimiterea în judecata a inculpatului O.S. pentru savârsirea infractiunilor de furt calificat, prevazuta de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,g,i si alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, furt calificat, prevazuta de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e,g,i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si tâlharie, prevazuta de art.211 alin.1 si alin.2 lit.c Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

Prin actul de sesizare a instantei s-a retinut ca inculpatul O.S., la datele de 24/25.05.2006 si 03.06.2006, împreuna cu inculpatul Dragomir Vasile, pe timp de noapte, prin escaladare si prin efractie, în baza aceleiasi rezolutii infractionale, a sustras mai multe bunuri din locuintele apartinând partilor vatamate S.G. si C.G.

S-a mai retinut ca la datele de 29.05.2007 si 01.06.2007, pe timp de noapte, în loc public, prin escaladare, în baza aceleiasi rezolutii infractionale, inculpatul O.S. a sustras bunuri din locuinta partii vatamate M.D. si de la partea vatamata C.I., iar la data de 03.06.2007 inculpatul O.Sandu i-a sustras prin violenta telefonul mobil partii vatamate I.E.I.

Verificând regularitatea actului de sesizare, instanta a constatat ca prin rezolutia procurorului nr.4732/P/2006 din data de 15.06.2006 s-a confirmat începerea urmaririi penale fata de învinuitii O.S. si D.V.

Prin rezolutiile nr.6410/P/2007, 6412/P/2007 si 6243/P/2007 din data de 21.06.2007 s-a dispus începerea urmaririi penale fata de învinuitul O.S., la data de 22.06.2007 aceste dosare fiind reunite.

Prin ordonanta nr.4732/P/2006 din data de 12.07.2007 s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale fata de inculpatul O.S. si reunirea dosarului nr.4732/P/2006 la dosarul nr.6243/P/2007.

Prin ordonanta nr.6243/P/2007 din data de 12.07.2007 s-a dispus schimbarea încadrarii juridice a faptelor retinute în sarcina inculpatului O.S. La aceeasi data i-a fost prezentat materialul de urmarire penala inculpatului O.S.

La data de 25.10.2006 i-a fost prezentat materialul de urmarire penala inculpatului D.V.

Analizând actele de urmarire penala, prima instanta a retinut ca dupa ce inculpatului D.V. i s-a prezentat materialul de urmarire penala la data de 25.10.2006, s-au mai efectuat si alte acte de cercetare cu privire la inculpatul D.V.

Astfel, la datele de 21.11.2006 si 12.07.2007 a fost audiat inculpatul O.S, care a declarat si cu privire la fapta pentru care este cercetat inculpatul D.V., respectiv fapta de complicitate la furt calificat din data de 03.06.2006.

De asemenea, dupa prezentarea materialului de urmarire penala inculpatului D.V., la data de 12.07.2007 s-a dispus reunirea dosarului nr.4732/P/2006, care îl vizeaza pe inculpatul D.V., la dosarul nr.6243/P/2007.

Având în vedere ca dupa prezentarea materialului de urmarire penala inculpatului D.V. cercetarile au fost continuate, efectuându-se acte de cercetare cu incidenta asupra stabilirii situatiei de fapt si vinovatiei inculpatului, acte de cercetare care au fost luate în considerare si analizate ca mijloace de proba cu ocazia trimiterii în judecata, în cauza nu au fost respectate drepturile procesuale ale inculpatului, fiind încalcat dreptul la aparare prevazut de art.6 Cod procedura penala.

În cauza au fost încalcate dispozitiile art.253 Cod procedura penala, care prevede ca organul de cercetare penala este obligat sa procedeze din nou la prezentarea materialului de urmarire penala, daca a efectuat noi acte de cercetare penala, sau daca constata ca trebuie sa fie schimbata încadrarea juridica a faptei.

De asemenea, s-a apreciat ca instanta nu se poate considera legal sesizata, având în vedere ca prezentarea materialului de urmarire penala precede sesizarea prin rechizitoriu, fiind încalcate dispozitiile art.256, 257, 261 si 262 Cod procedura penala.

Instanta a mai retinut ca prin sentinta penala nr.583/07.10.2003 a Tribunalului Constanta s-a dispus fata de inculpatul O.S. masura de siguranta a obligarii la tratament medical în mod regulat, pâna la însanatosire.

În consecinta, actele ulterioare datei de 06.09.2006, data la care a intrat în vigoare Legea nr.356/2006 prin care s-au modificat dispozitiile art.171 Cod procedura penala în sensul ca asistenta juridica a învinuitului sau inculpatului este obligatorie si în cazul în care fata de acesta a fost dispusa ca masura de siguranta obligarea la tratament medical, respectiv declaratiile învinuitului D.V. ulterioare datei de 06.09.2006 sunt lovite de nulitate absoluta, conform art.197 alin.2 Cod procedura penala, având în vedere ca acesta nu a fost asistat de aparator la momentul audierii.

Având în vedere prevederile art.197 alin.2 Cod procedura penala conform carora dispozitiile referitoare la sesizarea instantei sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, instanta a admis exceptia nelegalei sesizari a instantei, constatând neregularitatea actului de sesizare a instantei, respectiv rechizitoriul nr.6243/P/2007 din data de 17.07.2007 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta.

Împotriva acestei sentinte penale au declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta si inculpatul O.S., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

În motivarea recursului Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta se arata ca masura restituirii cauzei la procuror nu este justificata, întrucât hotarârea prin care s-a dispus obligarea inculpatului O.S. la tratament medical nu a fost cunoscuta procurorului, acesta fiind depusa la dosar în cursul judecatii.

Mai mult, în cursul urmaririi penale inculpatul a fost asistat de un aparator, iar prin raportul de expertiza medico-legala psihiatrica nr.218/P/28.06.2006 se retine faptul ca discernamântul inculpatului este pastrat, motiv pentru care solutia de restituire este excesiva.

De asemenea, referitor la respectarea dispozitiilor art.253 Cpp, nu se poate sustine ca inculpatului D.V. i-a fost încalcat dreptul la aparare, întrucât împrejurarile în legatura cu care inculpatul O.S. a fost ascultat la datele de 21.11.2006 si 12.07.2007 erau cunoscute primului inculpat înca din momentul audierii sale la data de 15.06.2006.

Prin urmare, nu se poate retine vreo vatamare produsa inculpatului D.V, în conditiile în care acesta cunostea deja aspectele declarate de cel de-al doilea inculpat, iar activitatile efectuate dupa prezentarea materialului de urmarire penala la data de 25.10.2006 nu reprezinta noi acte de cercetare penala.

În motivarea recursului inculpatului O.S., s-a sustinut ca masura arestarii preventive este nejustificata fata de acesta, cu atât mai mult cu cât prima instanta nu a indicat temeiurile concrete care impun în continuare privarea de libertate.

Totodata, s-a solicitat a se constata ca aceasta masura a încetat de drept, întrucat recursul îndreptat împotriva solutiei de restituire nu a fost solutionat în termen de 3 zile, ci abia la data de 26.10.2007, când termenul de 30 de zile prevazut de art.274 alin.2 Cpp a expirat.

Criticile formulate ca motive de recurs sunt nefondate.

Potrivit art.171 alin.2 Cpp, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.356/2006, asistenta juridica este obligatorie, printre altele, atunci când fata de de învinuit sau inculpat s-a dispus masura de siguranta de obligarii la tratament medical, chiar într-o alta cauza, dispozitiile fiind prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, conform art.197 alin.2 Cpp.

Cum dispozitiile art.171 alin.2 Cpp, în noua redactare, au intrat în vigoare la data de 06.09.2006, iar ulterior fata de inculpatul O.S. au fost efectuate activitati de urmarire penala în absenta unui aparator, sanctiunea o constituie nulitatea absoluta, având drept consecinta restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii actului de sesizare a instantei.

Desi o atare sanctiune nu este imputabila organului de urmarire penala, care nu a cunoscut existenta sentintei prin care s-a dispus masura de siguranta a obligarii la tratament medical, totusi nulitatea absoluta nu poate fi înlaturata în nici un mod, chiar daca la o parte din audierile efectuate inculpatul a fost asistat de catre aparator.

De asemenea, o alta neregularitate procedurala este aceea ca fata de inculpatul D.V. nu s-a procedat la o noua prezentare a materialului de urmarire penala, desi în cauza au fost efectuate noi activitati, cum ar fi audierea inculpatului O.S. la datele de 21.11.2006 si 12.07.2007, iar la 12.07.2007 s-a dispus reunirea dosarelor 4732/P/2006 si 6243/P/2007.

Prin aceasta nu au fost respectate dispozitiile art.6 si art.253 Cpp, întrucât desi inculpatul O.S. a fost audiat în legatura cu împrejurari cunoscute de catre inculpatul D.V., acesta din urma avea dreptul de a lua la cunostinta de întregul material de urmarire penala, fiind vorba despre acte cu incidenta în stabilirea situatiei de fapt si vinovatiei autorilor.

Cât priveste criticile formulate în recursul inculpatului O.S., acestea sunt neîntemeiate prin prisma faptului ca termenul de solutionare a recursului prevazut de art.141 Cpp priveste încheierea pronuntata în prima instanta prin care este analizata periodic masura arestarii preventive.

În situatia de fata însa, recursul este îndreptat împotriva sentintei de restituire a cauzei la procuror si, ca atare, nu poate fi disociat de recursul formulat de Ministerul Public, urmând a fi solutionat la aceeasi data.

De asemenea, termenul de 30 de zile prevazut de art.274 alin.2 Cpp priveste data pronuntarii hotarârii instantei de recurs, întrucât numai la data ramânerii definitive a sentintei instantei de fond cauza se considera a fi din nou în cursul urmaririi penale, faza procesuala în care masura arestarii are o durata maxima si urmeaza a fi prelungita potrivit art.155 Cpp.

Ca atare, masura nu a încetat de drept, fiind supusa controlului instantelor cu respectarea termenului legal de 60 de zile prev.de art.160b Cpp, motiv pentru care nu este incident cazul prev.de art.140 alin.1 lit.a Cpp.

Avand în vedere ca în cauza nu s-au schimbat temeiurile care au condus la luarea masurii, în mod corect prima instanta a apreciat ca se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, în raport de perseverenta infractionala, natura faptelor savârsite, gradul de pericol social concret, urmarile produse si limitele de pedeapsa prev.de art.148 lit.f Cpp.

Cum în cauza nu se evidentiaza elemente de nelegalitate sau netemeinicie de natura a fi îndreptate în prezenta cale de atac, tribunalul urmeaza a respinge ca nefondate recursurile, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cpp.

În baza art.350 Cpp, urmeaza a fi mentinuta masura arestarii preventive a inculpatului O.S., fata de subzistenta temeiurilor initiale si respinsa ca nefondata cererea de constatare a încetarii de drept a acestei masuri.

În baza art.192 alin.3 Cpp, cheltuielile judiciare vor ramâne în sarcina statului.