Pentru a exista o simulatie prin interpunere de persoane, contractul aparent se încheie între anumite persoane, fiind însotit însa de un contract secret – contraînscris – prin care se precizeaza ca adevaratul beneficiar al contractului este o alta persoana decât cea care apare în contractul public.
La simulatia prin interpunere de persoana ambele parti din contractul aparent urmaresc, în mod constient, ca efectele sa se produca fata de o terta persoana, careia i se asigura anonimatul tocmai prin simularea persoanei.
În cazul mandatului fara reprezentare, mandatarul lucreaza pentru o alta persoana, dar apare în contract în numele sau propriu, cel care contracteaza necunoscând ca în realitate acest mandatar lucreaza pentru altcineva.
În caz de neexecutare a obligatiilor de catre mandatarul ocult, mandantul poate promova o actiune în declararea simulatiei pentru a se înlatura aparenta creata prin actul public, dar nereal, în conditiile art. 1175 Cod civil, aceasta situatie reprezentând un caz particular de simulatie pentru a se realiza, din punct de vedere juridic, realele raporturi juridice care trebuiau sa se nasca între vânzatori si adevaratul cumparator.
Prin actiunea formulata la Judecatoria Craiova, reclamanta D.S. a chemat în judecata pe pârâta M.G., pentru a se constata dreptul de proprietate al reclamantei asupra apartamentului situat în Craiova, B-dul. N. Titulescu, bl.11, sc.1, ap.31, precizând temeiul juridic ca fiind art.1175 c.civ. Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea actiunii, ca inadmisibila.
Prin sentinta civila nr. 6665/12.09.2006, pronuntata de Judecatoria Craiova, a fost admisa actiunea precizata formulata de reclamanta, s-a constatat simulat contractul de vânzare-cumparare, autentificat sub nr. 3359/2001, de BNP Gh. Ciovica, prin interpunere de persoane si dreptul de proprietate al reclamantei D.S. asupra apartamentului situat în Craiova, B-dul N. Titulescu, bl. I 1, sc. 1, ap.31, compus din 3 camere si dependinte, fiind obligata pârâta la 400 RON cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta astfel, instanta a retinut, pe baza probelor administrate, ca pârâta nu si-a îndeplinit obligatiile fata de reclamanta.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, întrucât nu sunt întrunite conditiile prevazute pentru simulatie, iar instanta a dovedit lipsa de rol activ.
Tribunalul Dolj, prin decizia civila nr. 94 din 07.03.2007, a admis apelul declarat de pârâta, a schimbat în tot sentinta, în sensul ca s-a respins actiunea si
a fost obligata reclamanta la 413 RON cheltuieli de judecata, catre pârâta.
S-a retinut ca reclamanta a invocat simulatia prin interpunere de persoane, instanta având obligatia sa caracterizare astfel actiunea, conform art. 129 Cod pr. civ. iar în speta, nu sunt întrunite conditiile simulatiei prin interpunere de persoana, având în vedere ca vânzatorii din actul invocat, ca public, nu au fost parti în cauza, situatie în care contraînscrisul invocat de reclamanta nu a fost încheiat între aceleasi parti din contractul aparent.
În termen legal, s-a declarat recurs de catre reclamanta D.S., considerându-se decizia nelegala, deoarece instanta nu a fost investita cu o simulatie prin interpunere de persoane, asa cum s-a retinut de tribunal, ci cu o actiune care vizeaza mandatul fara reprezentare, având în vedere ca tertul, respectiv vânzatorul contractant, nu a cunoscut ca încheie actul cu un mandatar si nu cu adevaratul cumparator. Din aceste motive, între terti si mandant nu se stabilesc raporturi juridice directe, iar art. 1175 Cod civil nu cere conditia identitatii de parti, el se refera doar la partile contractante ale actului secret.
Criticile formulate sunt întemeiate.
Instanta de fond a judecat actiunea ca o actiune în declararea simulatiei, întemeiata pe mandatul fara reprezentare, iar instanta de apel a considerat ca reclamanta a investit instanta cu o actiune în simulatie prin interpunere de persoane, situatie în care solutiile pronuntate au fost contradictorii, având în vedere dispozitiile legale aplicabile fiecarui raport juridic în parte, cu toate ca ambele instante au facut aplicarea dispoz. art. 1175 Cod civil.
În baza rolului activ, prev. de art. 129 Cod pr. civ., instanta de judecata este chemata în cadrul procesului civil sa stabileasca adevaratele raporturi dintre parti, adevarul obiectiv, având îndatorirea ca, fara a stirbi dreptul de dispozitie al partilor, sa întreprinda orice demers procesual susceptibil a duce la descoperirea adevarului.
Parte componenta a principiului rolului activ al judecatorului o constituie si obligatia acestuia de a caracteriza, din punct de vedere juridic, corect obiectul cererii cu care a fost investit, independent de temeiul juridic indicat gresit de parte, dar raportat la situatia de fapt relatata de parte în motivarea cererii si pe baza careia trebuie sa stabileasca adevaratele raporturi juridice care s-au nascut între parti.
În speta, reclamanta a formulat o prima actiune în constatare, întemeiata pe dispoz. art. 111 Cod pr. civ., solicitând sa se constate dreptul de proprietate asupra apartamentului, situat în Craiova, B-dul. N. Titulescu, cumparat, în numele sau, de sora sa, M.G., dar cu care nu s-a încheiat un act scris de mandat, data fiind legatura de rudenie apropiata.
Pârâta a refuzat sa predea proprietatea acestui apartament reclamantei, cu toate ca întelegerea a fost în acest sens, pretul fiind achitat integral cu sumele trimise din strainatate de reclamanta.
Ulterior, reclamanta, la 21.11.2005, si-a precizat actiunea, în sensul ca a invocat dispoz. art. 1175 Cod civil, considerând ca în cauza exista un act public încheiat de vânzatori si pârâta si un act secret încheiat între reclamanta si pârâta, care reprezinta vointa reala a partilor, pârâta având calitatea de mandatar a reclamantei.
S-a precizat ca actul secret modifica efectele actului public, deoarece adevaratul beneficiar al contractului de vânzare cumparare este reclamanta, pârâta fiind împuternicita de reclamanta pentru cumpararea apartamentului cu sumele de bani predate de reclamanta.
Datorita încrederii avuta în pârâta, care este sora sa, conventia dintre reclamanta si pârâta s-a încheiat prin simplul acord verbal, însa pârâta a avut calitatea de mandatar, urmând ca la venirea în tara a reclamantei sa-i predea apartamentul. S-a sustinut ca a existat un acord simulatoriu, care este realizat prin conventia încheiata de reclamanta si mandatar – pârâta, act secret încheiat anterior actului public, ceea ce atrage aplicarea dispoz. art. 1175 Cod civil.
Asa cum s-a descris mai sus în continutul actiunii si precizarii la actiune, se constata ca reclamanta a folosit 2 institutii juridice, respectiv actiunea în declararea simulatiei prin interpunere de persoane si mandatul fara reprezentare (conventia de pr?te – nom), ceea ce a dus la pronuntarea celor doua solutii contradictorii cu toate ca ambele instante au facut aplicarea art. 1175 Cod civil.
Instanta de fond a retinut ca adevaratele raporturi juridice ale partilor sunt mandatul fara reprezentare si a retinut simularea contractului de vânzare cumparare prin interpunere de persoana, fara însa a dispune introducerea în cauza a vânzatorilor, care , desi sunt terti fata de contractul de mandat, fata de acestia, prin constatarea simulatiei s-au schimbat raporturile juridice deoarece vânzarea produce efecte fata de alt cumparator decât cu cel care au contractat.
Tribunalul a retinut aplicarea dispoz. art. 1175 Cod civil, considerând ca instanta a fost investita cu o actiune în simulare prin interpunere de persoane, situatie în care nefiind îndeplinite conditiile impuse de lege, a constatat actiunea nefondata. Dar prin solutia adoptata, tribunalul a contravenit obiectului cererii cu care a fost investita instanta, care în realitate este o actiune care vizeaza executarea mandatului fara reprezentare.
Este adevarat ca precizarea la actiune formulata de reclamanta face trimitere la actiunea în declararea simulatiei, aminteste de actul ocult specific actiunii în simulatie, dar în realitate din continutul acesteia rezulta ca s-a invocat ca între reclamanta si pârâta s-au stabilit raporturi juridice întemeiate pe mandatul fara reprezentare, deci s-a încheiat o conventie de pr?te – nom.
Pentru a exista o simulatie prin interpunere de persoane, contractul aparent se încheie între anumite persoane, fiind însotit însa de un contract secret – contraînscris – prin care se precizeaza ca adevaratul beneficiar al contractului este o alta persoana decât cea care apare în contractul public.
La simulatia prin interpunere de persoana ambele parti din contractul aparent urmaresc, în mod constient, ca efectele sa se produca fata de o terta persoana, careia i se asigura anonimatul tocmai prin simularea persoanei.
În speta, s-a invocat explicit mandatul fara reprezentare, deoarece reclamanta a sustinut ca a mandatat pe sora sa sa cumpere un apartament cu banii pe care i-a trimis din strainatate, iar pârâta, desi a actionat ca mandatara a reclamantei, a cumparat bunul în numele sau, situatie ce demonstreaza îndeplinirea conditiilor mandatului fara reprezentare.
De fapt, în cadrul acestui contract, mandatarul lucreaza în interesul mandantului, însa încheie actul în numele sau personal, fara a-l reprezenta pe mandant. Acest mandat este considerat un mandat simulat prin interpunere de persoane atunci când se recurge la aceasta formula juridica, pentru ca mandantul vrea sa încheie un act juridic, dar în asa fel încât persoana sa sa nu fie cunoscuta de terti, dar si în ipoteza în care, desi mandantul nu a urmarit ca persoana sa sa fie ascunsa fata de terti, totusi mandatarul nu a comunicat tertilor contractanti calitatea sa de reprezentant.
În speta, reclamanta a aratat faptul ca, data fiind departarea teritoriala dintre cele doua parti, nu a putut sa dea un mandat în forma autentica pârâtei pentru cumpararea apartamentului, forma obligatorie , dat fiind faptul ca implica exercitarea unui drept de dispozitie, ci s-a încheiat numai un acord verbal, în baza caruia pârâta era îndreptatita sa cumpere pentru reclamanta.
Mandatul este, de regula, un contract consensual, care ia nastere prin simplul acord de vointa, fara a fi supus vreunei forme speciale, ceea ce înseamna ca nu este obligatorie forma scrisa, solemna. Când actul juridic la care participa mandatarul în numele mandantului urmeaza sa fie încheiat în forma solemna, atunci procura trebuie sa fie data si ea în aceeasi forma deoarece formeaza un tot indivizibil cu actul în scopul caruia a fost dat.
În speta, era necesar acest mandat în forma autentica, care la momentul respectiv nu a putut fi încheiat, dar între reclamanta si pârâta s-a încheiat un acord de vointa care constituie un mandat si care a fost executat de catre pârâta, fara a comunica vânzatorilor ca ea actioneaza în numele reclamantei, situatie ce confera caracterizarea juridica a acestui act, de mandat fara reprezentare, fara însa a se urmari de catre mandanta dobândirea calitatii de catre pârâta de mandatar ocult.
Raporturile dintre mandant si mandatar, pe de o parte, si raporturile lor cu tertii pe de alta parte se reglementeaza conform regulilor de la mandat.
Pârâta mandatara nu si-a îndeplinit obligatiile care îi reveneau ca urmare a încheierii mandatului, de predare a bunului catre reclamanta, mandat care, desi nu a fost încheiat în forma scrisa, exista.
Data fiind legatura de rudenie dintre parti, nu era necesara încheierea înscrisului, aceasta constituind o imposibilitate faptica datorita încrederii existente între parti, iar pe de alta parte recunoasterea acestui mandat rezulta si din faptul ca pârâta, desi a fost chemata la interogatoriu, nu s-a prezentat, situatie în care actioneaza dispoz. art. 225 Cod pr. civ., potrivit carora în respectiva situatie instanta poate socoti aceste împrejurari ca o marturisire deplina sau numai ca un început de dovada în folosul partii potrivnice.
Din acest punct de vedere, judecatoria a solutionat corect cauza, facând aplicarea dispoz. art. 225 Cod pr. civ., fata de pârâta.
În cauza, se invoca de fapt efectele contractului de mandat privitoare la obligatia mandatarului de a da socoteala, ceea ce înseamna ca mandatarul este dator sa dea în primire mandantului tot ce i s-a predat în puterea mandatului – bunuri – primite de la terti.
Aceasta obligatie naste dreptul la actiune al mandantului pentru predarea bunurilor primite de mandatar de la terti, în cursul executarii mandatului.
Atunci când mandatul fara reprezentare nu s-a încheiat cu scopul fraudei la lege, asa cum este în speta, în cazul contractului de interpunere raporturile dintre mandant si mandatar (persoana interpusa) se reglementeaza potrivit regulilor de mandat. Ca si în cazul mandatului cu reprezentare, persoana interpusa este obligata sa predea mandantului tot ce a primit în executarea mandatului. Între vânzatori si mandant nu se stabilesc raporturi juridice, acestia având calitatea de terti de buna credinta, daca nu au cunoscut realitatea. Mandatarul apare ca adevaratul contractant si devine personal creditor sau debitor ori titular al dreptului real.
Cu toate ca vânzatorii, în speta de fata, au calitatea de terti fata de contractul de mandat fara reprezentare si nu sunt parti în acest act, secret pentru ei, deoarece actul public consfinteste o situatie juridica necorespunzatoare realitatii, acesta este considerat simulat si deci supus regimului juridic prev. de art. 1175 Cod civil.
În caz de neexecutare a obligatiilor de catre mandatarul ocult, mandantul poate promova o actiune în declararea simulatiei pentru a se înlatura aparenta creata prin actul public, dar nereal, în conditiile art. 1175 Cod civil, aceasta situatie reprezentând un caz particular de simulatie pentru a se realiza, din punct de vedere juridic, realele raporturi juridice care trebuiau sa se nasca între vânzatori si adevaratul cumparator.
Atât timp cât prin declararea simulatiei se stabileste ca, în realitate cumparatorul este o alta persoana, urmeaza ca între vânzatori si aceasta persoana sa se nasca raporturi juridice specifice contractului de vânzare cumparare, constatându-se inexistenta celorlalte raporturi juridice stabilite fata de mandatarul ocult, situatie în care se impune introducerea în cauza a vânzatorilor pentru opozabilitatea hotarârii judecatoresti, dar si pentru stabilirea realitatii raporturilor juridice.
Asa cum s-a aratat mai sus, în contractul de vânzare cumparare a carui simulatie se invoca, mandatarul apare ca fiind adevaratul contractant, situatie în care este creditor sau debitor, în contradictoriu cu vânzatorii, or, prin declararea simulatiei, aceste raporturi juridice se schimba, în sensul ca ele se desfiinteaza în ceea ce priveste pe mandatar si se nasc în persoana mandantului, ceea ce impune ca judecata sa se desavârseasca în contradictoriu cu vânzatorii, chiar daca acestia au calitatea de terti fata de contractul de mandat.
În considerarea celor expuse, urmeaza ca, aplicând art. 312 alin.5 Cod pr. civ., sa se caseze ambele hotarâri judecatoresti si sa se trimita cauza spre rejudecare Judecatoriei Craiova, pentru ca judecata sa se desavârseasca si în contradictoriu cu vânzatorii din contractul de vânzare cumparare a carui simulare s-a invocat.????