Simulatie. Regim probator
Prin sentinta civila nr. 8922/22.10.2003 Judecatoria Brasov a admis în parte actiunea formulata de reclamantul G.C. în contradictoriu cu pârâtul V.B.A. si în consecinta : a constatat ca fiind simulat contractul de împrumut autentificat sub nr. 736 la BNP. A respins restul pretentiilor privitoare la instituirea ipotecii si interdictiei de înstrainare din acelasi contract. A obligat pârâtul sa plateasca reclamantului suma de 2.500.000 lei cheltuieli de judecata partiale.
Prin decizia civila nr. 192/22.05.2006 Tribunalul Brasov, cu majoritate de voturi a admis apelul declarat de apelantul pârât V.B.A. împotriva sentintei civile nr. 8922/22.10.2003 a Judecatoriei Brasov pe care a schimbat-o în parte în sensul ca a respins cererea formulata de reclamantul G.C. în contradictoriu cu pârâtul V.B.A. având ca obiect constatarea simulatiei contractului de împrumut autentificat sub nr. 736 la BNP.
Împotriva decizie a declarat recurs reclamantul G.C. întemeindu-se pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Recurentul arata ca instanta de apel nu a tinut cont ca între partile contractante proba simulatiei se poate face în conditiile art. 1191 – 1198 Cod civil, iar aflându-ne în fata unei simulatii prin interpunere de persoane chiar daca este vorba de un înscris autentic proba se poate face prin contraînscris sau orice alt mijloc de proba; ca prin act secret se întelege conventia partilor în sens de negotium si nu de instrumentum, iar când proba consta într-un înscris el nu trebuie conditionat de data la care a fost confectionat, determinanta fiind puterea doveditoare a actului; ca în cauza sunt operante dispozitiile art. 1173, art. 1174 si art. 1175 Cod civil potrivit carora împotriva actului public se poate face proba prin orice mijloc de proba când are drept scop combaterea declaratiilor facute de parti si nu a faptelor constatate de autoritatea care autentifica.
Intimatul V.B.A. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, iar intimatul P.I. a depus o somatie privind oferta reala de plata, ca mijloc de proba în recurs.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, curtea constata ca acesta este nefondat.
Cauza supusa judecatii are ca obiect constatarea simulatiei prin interpunere de persoane.
La simulatia prin interpunerea de persoane ambele parti contractante, din actul aparent, urmaresc, în mod constient, ca efectele sa se produca fata de o terta persoana careia i se asigura anonimatul, tocmai prin simularea persoanei.
Sustinerea recurentului privitoare la faptul ca între parti proba actului secret se poate face prin orice mijloc de proba este nelegala. Fiind vorba de un act juridic proba acestuia se va face în conditiile art. 1191 -1198 între partile contractante. Cel ce beneficiaza de libertate probatorie este tertul fata de care actul juridic încheiat de parti este un fapt juridic. Între partile contractante poate fi folosit orice mijloc de proba doar în cazul în care simulatia este ilicita sau imorala, când se urmareste fraudarea legii, eludarea unor dispozitii legale imperative, de ordine publica sau când s-a facut prin dol sau violenta.
În speta dedusa judecatii nu ne aflam în nici unul dintre aceste cazuri, iar reclamantul nu este un tert fata de act ci este una dintre partile contractante.
În ceea ce priveste incidenta art. 1173 – 1175 Cod civil recurentul nu a facut dovada existentei actului secret care modifica actul aparent. Declaratia pe proprie raspundere a intimatului pârât P.I., data cu multi ani dupa încheierea actului public, nu poate constitui o dovada suficienta pentru admiterea actiunii atâta timp cât nu se coroboreaza cu nici o alta proba din dosar, ea fiind o marturisire simpla care nu poate înlocui în totalitate actul juridic, chiar numai în forma de negotium ce ar fi trebuit sa fie constituit anterior sau concomitent cu actul public.
Nici oferta reala de plata, depusa ca proba în instanta de recurs nu poate conduce la o alta solutie, având în vedere ca ea cuprinde si o marturisire a reclamantului privitor la persoana în favoarea careia s-a realizat împrumutul. Aceasta marturisire nu poate fi coroborata cu cea mai sus mentionata pentru ca ele sunt facute de doua din partile implicate în proces si s-ar ajunge, în afara altor probe pertinente si concludente sa se realizeze o întelegere frauduloasa chiar în fata instantei.
Pentru toate considerente de mai sus, în temeiul art. 312 Cod procedura civila, recursul va fi respins.
( Decizia civila nr. 485/R din 1 noiembrie 2006 )