Singura data de la care mostenitorii îsi exprima optiunea
succesorala este aceea a pronuntarii hotarârii de declarare a mortii
pentru calcularea termenului de prescriptie de 3 ani, si nu de la
data declararii disparitiei autorului comun.
Art. 97 din Legea nr. 19/2000
Art. 3 din Decretul nr. 167/1958
Dreptul mostenitorilor de a solicita sumele ramase
neîncasate cu titlu de pensie, precum si pensia pe luna în care a
avut loc decesul autorului se poate exercita în conditiile dreptului
comun potrivit art.97 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public
de pensii.
Dreptul solicitat de catre mostenitori este, într-adevar,
unul de creanta ce poate fi valorificat în termenul general de
prescriptie de 3 ani, reglementat de art.3 din Decretul nr.167/1958
privind prescriptia, dreptul material la actiune urmând sa curga de
la data deschiderii succesiunii, respectiv data mortii autorului.
Data mortii autorului a fost declarata judecatoreste ca
fiind în ziua de 14 noiembrie 2004, potrivit hotarârii nr.1371
pronuntata la 15 mai 2008, hotarâre ce urmeaza sa-si produca
efecte juridice diferit având în vedere caracterul declarativ al sau.
Cu privire la dreptul de optiune succesorala, respectiv
acela de a solicita plata pensiei neîncasate, termenul nu poate sa
curga decât de la data pronuntarii hotarârii si nu de la data
stabilita ca zi a mortii, fiindca aceasta data nu a putut fi prevazuta
de catre mostenitori decât în urma administrarii probelor,
operatiune în urma careia a fost stabilita de catre instanta ca o data
prezumtiva.
Considerarea datei stabilite ca zi a mortii ca una în
raport de care mostenitorii au obligatia sa-si exprime optiunea
succesorala, ar fi de natura sa împiedice exercitarea reala a acestui
drept datorita imposibilitatii de a prevede aceasta data ce se
stabileste numai pe cale judecatoreasca, la data pronuntarii
hotarârii.
Aceasta imposibilitate poate sa fie înlaturata
considerând ca actul de optiune succesorala poate sa fie exercitat
numai de la data pronuntarii hotarârii, cererea mostenitorilor de a
se plati pensia în conditiile art.97 din Legea nr.19/2000 privind
sistemul public de pensii, fiind unul de acceptare a succesiunii.
Recurenta a considerat în mod gresit ca dreptul material
la actiune s-a nascut în favoarea reclamantilor la data de 14.11.2004,
când s-a declarat disparitia autorului, or, hotarârea judecatoreasca
de declarare a disparitiei nu are niciun efect cu privire la încetarea
capacitatii de folosinta a persoanei, aceasta fiind considerata în
viata, fiind doar o formalitate prealabila de declarare a mortii.
(Decizia civila nr.1222/R-CM/27 iulie 2009)
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Vâlcea la data
de 24 octombrie 2008, reclamanta D.S. a chemat în judecata Casa
Judeteana de Pensii Vâlcea pentru a fi obligata sa-i plateasca pensia ce s-
ar fi cuvenit sotului acesteia D.C. pe perioada noiembrie 2003-octombrie
2004, precum si ajutorul de înmormântare.
În motivarea actiunii s-a aratat ca prin hotarârea
judecatoreasca a fost declarata ca data a mortii sotului reclamantei ziua
de 22 octombrie 2004, astfel ca aceasta, în calitate de sotie
supravietuitoare, avea dreptul sa primeasca pensia pe perioada noiembrie
2003-octombrie 2004.
În cursul cercetarilor judecatoresti au formulat cerere de
interventie în interes propriu D.I. si Gh.M., în calitate de mostenitori ai
autorului D.C.
Prin sentinta civila nr.409/10 aprilie 2009 a fost admisa în
parte actiunea reclamantei în sensul ca pârâta a fost obligata sa plateasca
acesteia si intervenientilor pensia cuvenita autorului D.C., pentru
perioada noiembrie 2003-octombrie 2004.
Pentru a pronunta o astfel de solutie instanta de fond a
retinut ca prin hotarâre judecatoreasca a fost declarata moartea autorului
D.C. la data de 22 octombrie 2004, acesta lasând ca mostenitori pe
reclamanta si intervenienti.
De la data disparitiei si pâna la data declararii mortii autorul
nu a încasat pensia, sumele ramase de încasat urmând sa se plateasca
mostenitorilor în conditiile dreptului comun potrivit art.97 din Legea
nr.19/2000.
Împotriva hotarârii au formulat recurs partile pentru motivul
prevazut de art.304 pct.9 Cod pr.civila.
Casa Judeteana de Pensii Vâlcea a criticat hotarârea pe
motivul ca instanta a încalcat dispozitiile art.3 din Decretul nr.167/1958
privind prescriptia extinctiva, deoarece dreptul material la actiune al
reclamantilor a început sa curga de la data declararii disparitiei autorului
de 24.11.2004 si nu data pronuntarii hotarârii de declarare judecatoreasca
a mortii.
Reclamanta si intervenientii au criticat hotarârea pentru
motivul ca instanta a omis sa treaca în dispozitiv suma concreta pe care
pârâta a fost obligata sa o plateasca.
Recursurile au fost respinse ca nefondate, pentru urmatoarele
considerente:
Dreptul mostenitorilor de a solicita sumele ramase neîncasate
cu titlu de pensie, precum si pensia pe luna în care a avut loc decesul
autorului se poate exercita în conditiile dreptului comun potrivit art.97
din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii.
Dreptul solicitat de catre mostenitori este, într-adevar, unul
de creanta ce poate fi valorificat în termenul general de prescriptie de 3
ani, reglementat de art.3 din Decretul nr.167/1958 privind prescriptia,
dreptul material la actiune urmând sa curga de la data deschiderii
succesiunii, respectiv data mortii autorului.
Data mortii autorului a fost declarata judecatoreste ca fiind în
ziua de 22 octombrie 2004, potrivit hotarârii nr.1371 pronuntata la 15
mai 2008, hotarâre ce urmeaza sa-si produca efecte juridice diferit având
în vedere caracterul declarativ al sau.
Cu privire la dreptul de optiune succesorala, respectiv acela
de a solicita plata pensiei neîncasate, termenul nu poate sa curga decât de
la data pronuntarii hotarârii si nu de la data stabilita ca zi a mortii, fiindca
aceasta data nu a putut fi prevazuta de catre mostenitori decât în urma
administrarii probelor, operatiune în urma careia a fost stabilita de catre
instanta ca o data prezumtiva.
Considerarea datei stabilite ca zi a mortii ca una în raport de
care mostenitorii au obligatia sa-si exprime optiunea succesorala, ar fi de
natura sa împiedice exercitarea reala a acestui drept datorita
imposibilitatii de a prevede aceasta data ce se stabileste numai pe cale
judecatoreasca, la data pronuntarii hotarârii.
Aceasta imposibilitate poate sa fie înlaturata considerând ca
actul de optiune succesorala poate sa fie exercitat numai de la data
pronuntarii hotarârii, cererea mostenitorilor de a se plati pensia în
conditiile art.97 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii,
fiind unul de acceptare a succesiunii.
Recurenta a considerat în mod gresit ca dreptul material la
actiune s-a nascut în favoarea reclamantilor la data de 14.11.2004, când s-
a declarat disparitia autorului, or, hotarârea judecatoreasca de declarare a
disparitiei nu are niciun efect cu privire la încetarea capacitatii de
folosinta a persoanei, aceasta fiind considerata în viata, fiind doar o
formalitate prealabila de declarare a mortii.
Pentru aceste considerente instanta de fond, în mod corect, a
apreciat ca singura data de la care mostenitorii îsi puteau exprima
optiunea succesorala era aceea a pronuntarii hotarârii de declarare a
mortii, respectiv data de 15 mai 2008, în raport de care s-a calculat
termenul general de prescriptie de 3 ani.
Reclamanta si intervenientii au criticat hotarârea pentru
motivul ca instanta a omis sa treaca în dispozitivul sentintei suma
concreta la care pârâta a fost obligata.
O conditie de legalitate a hotarârii este aceea a motivarii în
fapt si în drept a acesteia, potrivit dispozitiilor art.261 Cod pr.civila, astfel
ca sa i se asigure un caracter executoriu dupa ramânerea definitiva.
Omisiunea instantei de a trece în dispozitivul hotarârii suma
la care a fost obligat pârâtul în mod concret nu poate constitui un motiv
de nelegalitate a acesteia, ce poate fi înlaturat pe calea recursului,
deoarece, cu privire la aceasta neregularitate, legiuitorul a reglementat
institutia, îndreptarii, lamuririi si completarii hotarârii, potrivit sectiunii a
VI-a din Capitolul IV privind hotarârile judecatoresti reglementat în
Codul de procedura civila.
Prin dispozitivul hotarârii instanta a obligat Casa Judeteana de
Pensii Vâlcea sa plateasca reclamantei si intervenientilor suma ce
reprezinta pensia cuvenita autorului D.C. pentru perioada noiembrie
2003-octombrie 2004, fara a se preciza cuantumul acestei sume.
Neprecizarea cuantumului creantei la care a fost obligata
debitoarea nu împiedica executarea hotarârii deoarece sunt suficiente
criterii de determinare a acestei sume în cursul executarii hotarârii
potrivit art.3712 pct.2 Cod procedura civila.
Pentru toate aceste argumente, recursurile au fost respinse ca nefondate.