Sentinta penala Nr. 1406/20.11.2009
Smulgerea unui portmoneu din mâna partii vatamate. Furt sau tâlharie.
INSTANTA
Asupra cauzei penale de fata ;
Pe rolul acestei instante la nr.______s-a înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui nr. ______ prin care s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului P.V.pentru comiterea infractiunii de tâlharie, fapta prevazuta si sanctionata de art. 211 alin.,1 2 lit.c Cod penal.
S-a retinut în sarcina inculpatului P.V. prin actul de sesizare al instantei ca în ziua de 16.04.2009 în timp ce se deplasa pe str. Vidin din municipiul Vaslui a smuls un portmoneu de la partea vatamata B.M..
Prejudiciul cauzat prin comiterea faptei este de 182 lei si a fost recuperat integral – prin restituire.
Partea vatamata B.M.nu s-a constituit parte civila.
În conformitate cu dispozitiile art. 171 Cod procedura penala s-a dispus desemnarea unui aparator din oficiu care sa îi asigure asistenta juridica necesara si obligatorie.
La termenul de judecata din 16. 10.2009 , instanta a procedat în conformitate cu dispozitiile art. 323 Cod procedura penala si dupa ce a facut cunoscute prevederile art. 70 alin.2 Cod procedura penala la audierea inculpatului P.V.declaratia acestuia fiind consemnata si atasata la dosarul cauzei ( fila 25).
Inculpatul P.V.a fost constant în declaratii, atât în faza de urmarire penal cât si la instanta de judecata recunoscând comiterea faptei.
Conform art. 67 Cod procedura penala a încuviintat pentru inculpat proba cu acte în circumstantiere , fiind depuse la dosarul cauzei înscrisuri.
Cu ocazia dezbaterilor aparatorul inculpatul P.V.a solicitat schimbarea încadrarii juridice a faptei retinute în sarcina acestuia din infractiunea de tâlharie prevazuta de art. 21 alin.1,2 lit.c Cod penal în infractiunea de furt calificat prevazuta de art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit.e Cod penal.
În motivarea cererii au fost învederate urmatoarele aspecte :
Pentru a putea fi admisa sesizarea Parchetului cu privire la savârsirea infractiunii de tâlharie , trebuia sa se dovedeasca ca prin actiunea de smulgere a portofelului partii vatamate s-a adus vreo atingere uneia din valorile sociale ce formeaza obiectul juridic adiacent al infractiunii de tâlharie , realizându-se astfel elementul de „ violenta „ caracteristic acestei infractiuni.
Astfel cele doua actiuni adiacente , violentele si amenintarile, care alaturi de actiunea principala de furt realizeaza elementul material al infractiunii de tâlharie , trebuiau sa existe si sa fie puse în evidenta. Era suficienta doar o actiunea adiacenta , ori violenta ori amenintarea , pentru a se putea retine în sarcina inculpatului fapta de tâlharie.
Prin urmare, lipsind actiunile de violenta sau amenintare , asa cum prevad dispozitiile art.211 Cod penal , luarea brusca a bunului , prin simpla detasare , fara ca partea vatamata sa opuna vreo rezistenta, nu aduce vreo atingere relatiilor sociale ce formeaza obiectul juridic adiacent al infractiunii de tâlharie.
Din analiza materialului probator administrat în ambele faze ale procesului penal- urmarire penala si cercetare judecatoreasca - instanta retine urmatoarea situatie de fapt :
În ziua de 16.04.2009 în jurul orelor 16,40 partea vatamata s-a deplasat în Piata centrala din mun. Vaslui pentru a face cumparaturi . Bunurile pe care le cumparase le-a pus într-o sacosa si într-o mâna cara respectivul bagaj si poseta , iar în cealalta avea portofelul în care se afla card bancar emis de BRD si suma de 182 lei.
În timp ce partea vatamata se deplasa pe str. Nicolae Iorga , pe trotuarul din fata Camerei de Comert Vaslui, inculpatul s-a apropiat din spate de aceasta , i-a smuls din mâna portofelul si a fugit spre directia Hotelului „ Europa”. Partea vatamata a fugit dupa inculpat , strigând dupa el „ prindeti-l”.
În momentul în care inculpatul a ajuns în fata Hotelului „ Europa” a fost prins de martorul M. V. , moment în care a aruncat în strada portofelul.
La fata locului au ajuns imediat si organele de politie care au constatat infractiunea în flagrant.
Cu ocazia audierii inculpatul a recunoscut comiterea faptei declarând ca datorita lipsei banilor a recurs la acest gest. Acesta a mai declarat ca nu a cunoscut ce bunuri se aflau în portofelul sustras partii vatamate.
Dupa audierea martorului M. V. , rezulta faptul ca el a fost persoana care l-a prins pe autor si a vazut în mâna acestuia un portofel pe care inculpatul l-a aruncat în momentul în care a fost prins.
În cauza a fost efectuata o reconstituire cu inculpatul, acesta indicând activitatile efectuate la comiterea faptei.
Situatia de fapt retinuta în cursul urmaririi penale si reconfirmata în faza cercetarii judecatoresti este dovedita cu urmatoarele mijloace de proba : proces verbal de constatare a infractiunii flagrante ( fila 6) , plângerea partii vatamate B.M.( fila 8), declaratia martorului M V ( fila 14) , proces verbal de reconstituire ( fila 17), declaratia martorului asistent la reconstituire T A ( fila 24), declaratiile inculpatului P.V.( filele 9-10, 25).
Cererea formulata de aparatorul inculpatului P.V.în sensul retinerii în sarcina acestuia a infractiunii de furt calificat ( art. 208 alin.1 , art. 209 alin. 1 lit.e Cod penal ) nu poate fi primita pentru urmatoarele considerente :
Sustinerea inculpatului în sensul ca fapta sa de a smulge portmoneul partii vatamate , nu ar constituit tâlharie este nefondata, retinând sub acest aspect ca violenta specifica tâlhariei subzista si în cazul smulgerii intempestive a obiectului deoarece „ violentarea lucrului „ se rasfrânge asupra persoanei însasi., victima simtându - se constrânsa sa cedeze obiectul împotriva vointei sale.
Chiar daca , pentru moment , victima nu a sesizat manoperele faptuitorului , odata ce si-a dat seama de intentia acestuia, violenta asupra lucrului poate produce si o stare de constrângere , de amenintare , de siluire a vointei proprii.
Cu alte cuvinte, smulgând prin surprindere obiectul, faptuitorul înfrânge în mod violent contactul persoanei vatamate cu bunul sau, iar impactul psihologic al faptei , asupra victimei nu poate fi neglijat în caracterizarea faptei de tâlharie.
Pentru considerentele mai sus expuse , în baza art. 334 Cod procedura penala , va respinge cererea de schimbare a încadrarii juridice .
În modalitatea retinuta , fapta comisa de inculpatul P.V.întruneste sub aspectul laturii obiective si subiective elementele constitutive ale infractiunii de tâlharie prevazuta si pedepsita de art. 21 alin.1,2 lit.c Cod penal.
Retinând vinovatia inculpatului în ceea ce priveste savârsirea infractiunii mai sus-mentionate, instanta îl va condamna la o pedeapsa cu închisoarea, în limitele prevazute de textul incriminator.
Potrivit dispozitiilor art. 72 Cod penal, text de lege care stipuleaza criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea si aplicarea acesteia, se tine seama de dispozitiile partii generale a codului, de limitele de pedeapsa fixate în textul incriminator, de gradul de pericol social al faptei savârsite, de persoana infractorului si de împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Din examinarea textului de lege invocat, rezulta ca aceste criterii sunt obligatorii si trebuie avute în vedere în procesul de stabilire si aplicare a pedepsei.
Pe de alta parte, art. 52 Cod penal, prevede ca pedeapsa este o masura de constrângere si un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea savârsirii de noi infractiuni.
Raportând acestei prevederi, se retine ca un rol primordial în aprecierea stabilirii si aplicarii pedepsei, îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea penala prin incriminarea faptelor trebuie evidentiate atât pentru restabilirea ordinei de drept, cât si pentru educarea inculpatului.
Pentru ca pedeapsa sa-si realizeze functiile si scopul, definite de legiuitor în cuprinsul art. 52 Cod penal, aceasta trebuie sa corespunda sub aspectul duratei si naturii sale gravitatii faptei comise, potentialului de pericol social pe care în mod real, îl prezinta persoana inculpatului, dar si aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenta sanctiunii.
Ca masura de constrângere, pedeapsa are – pe lânga scopul sau represiv – si o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legala si judiciara, atât în ceea ce priveste fapta penala savârsita, cât si în ce priveste comportarea faptuitorului.
Pe de alta parte, pedeapsa si modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în asa fel încât inculpatul sa se convinga de necesitatea respectarii legii penale si evitarea în viitor a savârsirii unor fapte similare.
Operatiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei si autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevazute de lege.
Fermitatea cu care o pedeapsa este aplicata si pusa în executare , intensitatea si generalitatea dezaprobarii morale a faptei si faptuitorului , conditioneaza caracterul preventiv al pedepsei care , totdeauna , prin marimea privatiunii trebuie sa reflecte gravitatea infractiunii si gradul de vinovatie a faptuitorului.
Numai o pedeapsa justa si proportionala este de natura sa asigure atât exemplaritatea cât si finalitatea acesteia , preventia speciala si generala înscrise în dispozitiile art. 52 Cod penal.
Vor fi, de asemenea avute în vedere datele personale ale inculpatului P.V., respectiv faptul ca acesta este la primul contact cu legea penala , nu s-a sustras urmaririi penale si cercetarii judecatoresti, a recunoscut fapta.
Raportat conduitei sincere de recunoastere si regret manifestate de inculpat în cursul urmaririi penale si a cercetarii judecatoresti, conduita buna a acestuia anterior comiterii faptei constând în lipsa antecedentelor penale, recuperarea prejudiciului , instanta va retine în favoarea acestuia circumstantele atenuante prevazute de art. 74 lit. a,b si c Cod penal si ca efect al retinerii acestora facând aplicarea si a dispozitiilor art. 76 lit. b Cod penal, va coborî pedeapsa aplicata sub minimul special prevazut de lege pentru fapta comisa.
Având în vedere aceste aspecte, instanta apreciaza ca o pedeapsa de 2 ( doi) ani închisoare este de natura sa asigure realizarea scopurilor prevazute de art. 52 cod penal.
În baza prevederilor art. 71 Cod penal privind pedeapsa accesorie , va interzice inculpatului pe durata executarii pedepsei aplicate exercitarea dreptului prevazut de art. 64 lit.a teza a II-a si anume dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective, precum si a dreptului prevazut la litera b acela de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat, fata de solutia de condamnare instanta considerându-l nedemn de exercitarea acestor drepturi.
Astfel, din motivarea deciziei nr. 2 /06.10.2005 a Curtii Europene a Drepturilor Omului ( cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord ) rezulta ca dreptul la vot, garantat de art. 3 din Protocolul 1 al Conventiei , nu este absolut si poate face obiectul unor limitari, statele contractante având o larga marja de apreciere în materie.
Aceasta marja de apreciere nu este însa nelimitata, restrictiile si limitarile în materia dreptului la vot trebuind apreciate de o instanta independenta în fiecare caz în parte.
Din decizia instantei europene rezulta ca ceea ce este criticabil este legea ce interzice automat si nediferentiat dreptul la vot unei categorii întregi de persoane.
Art.71 alin.1 Cod penal, referitor la pedepsele accesorii , prevede : condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 alin.1 lit. a, b, c Cod penal din momentul în care hotarârea a ramas definitiva si pâna la terminarea executarii pedepsei.
Art. 64 alin.1 lit. a Cod penal, se refera la dreptul de a alege si a fi ales în autoritatile publice si în functiile elective publice. Aceasta pedeapsa se aplica de drept odata cu pronuntarea unei pedepse privative de libertate pentru comiterea unei infractiuni.
Acest procedeu este nerezonabil , interdictia drepturilor electorale fiind aplicata fara respectarea principiului proportionalitatii în fiecare caz în parte.
Raportat la gradul de pericol social al faptei pentru care inculpatul a fost condamnat, instanta apreciaza ca acesta are capacitatea de a aprecia asupra unei valori fundamentale, ca dreptul la alegeri libere într-o societate democratica.
Prin urmare , nu este proportionata si justificata masura interzicerii drepturilor sale electorale pe durata executarii pedepsei , ci doar interdictia de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice.
Apreciind ca scopul educativ si preventiv al pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins si fara executarea acestei, inculpatul fiind la prima încalcare a legii penale si prezentând sanse sporite de reintegrare în societate si constatând ca sunt îndeplinite si celelalte conditii impuse de art. 86 indice 1 Cod penal (pedeapsa aplicata în prezenta cauza este mai mica de 4 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an ), exista suficiente temeiuri de îndreptare a inculpatilor în scopul prevenirii savârsirii de noi infractiuni si al reintegrarii în societate, va dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ( patru ) ani , fixat în conditiile art. 86 indice 2 Cod penal. (cuantumul pedepsei aplicate la care s-a adaugat un interval de 2 ani).
Având în vedere dispozitiile art. 71 alin 5 Cod penal, pe durata suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere va suspenda si executarea pedepsei accesorii.
Va încredinta supravegherea Serviciului de Probatiune de pe lânga Tribunalul Vaslui.
În baza art. 86 indice 3 Cod penal - pe durata termenului de încercare stabilit , inculpatul P.V. se va supune urmatoarelor masuri sub supraveghere :
a) sa se prezinte la datele fixate la Serviciul de probatiune de pe lânga Tribunalul Vaslui;
b) sa anunte ,în prealabil, orice schimbare de domiciliu , resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile ,precum si întoarcerea ;
c) sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca ;
d) sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta;
Potrivit dispozitiilor art. 359 Cod procedura penala va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 86 indice 4 alin.1 si 2 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendarii sub supraveghere în cazul comiterii unei noi infractiuni în cursul termenului de încercare, si al nerespectarii masurilor de supraveghere stabilite , termen care începe sa curga de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare.
Va dispune comunicarea unei copii dupa dispozitivul hotarârii catre Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Vaslui ( art. 360 alin.4 Cod procedura penala ).
În baza art. 14 si 346 Cod procedura penala va constata ca prejudicial cauzat în dauna partii vatamate B.M. a fost recuperat , prin restituire.
Fata de solutia de condamnare a inculpatului instanta va dispune în baza art. 191 Cod procedura penala obligarea acestuia la plata catre stat a sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauza, din care suma de 200 lei onorariu aparator oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justitiei.