Societate comerciala dizolvata. Deschiderea procedurii insolventei la cererea lichidatorului judiciar. Admisibilitate
Legea nr. 31/1990, republicata, art. 260, art. 2701
Legea nr. 85/2006, modificata, art. 32 alin. (1)
Doar lichidarea voluntara a societatii nu poate dura mai mult de trei ani, pentru motive temeinice, lichidarea putând fi prelungita de tribunal cu cel mult doi ani, impunerea unui asemenea termen justificându-se atât datorita situatiei în care se afla persoana juridica (capacitatea de folosinta limitata la necesitatile lichidarii; înlocuirea organelor sociale cu lichidatorul), cât si necesitatii de a clarifica cât mai rapid raporturile cu creditorii sociali.
Deschiderea procedurii insolventei, chiar si în cursul perioadei de lichidare, poate fi ceruta nu numai de creditorii sociali, ci si de lichidatorul desemnat de judecatorul delegat la oficiul registrului comertului, în situatia în care societatea aflata în lichidare este în stare de insolventa, acesta fiind obligat sa ceara declansarea procedurii colective.
În cazul în care s-a deschis împotriva societatii comerciale aflata în lichidare administrativa procedura insolventei, termenul maxim al lichidarii se va prelungi cu durata procedurii concursuale.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 1387 din 3 noiembrie 2009
Prin încheierea nr. 731 din 7 mai 2009 pronuntata în dosarul nr. 7084/30/2008 judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Timis a admis cererea formulata de lichidatorul S.C.P. I S.P.R.L. Timisoara si a dispus, în temeiul art. 32 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii simplificate de insolventa fata de debitoarea S.C E S.R.L. Mosnita Noua, cu toate consecintele care rezulta din adoptarea unei asemenea masuri, în calitate de lichidator judiciar desemnând acelasi practician.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs debitoarea, criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii insolventei, considerând ca în mod gresit tribunalul a admis cererea lichidatorului judiciar având ca obiect deschiderea procedurii simplificate, întrucât la data la care s-a solicitat declansarea procedurii insolventei acesta nu mai avea calitatea de a cere lichidarea societatii, intervenind „tardivitatea”. Recurenta a mai aratat ca, întrucât dizolvarea persoanei juridice s-a dispus la 13 aprilie 2005, prin încheierea nr. 4557 a judecatorului delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Timis, iar potrivit art. 260 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, modificata, lichidarea societatii trebuia facuta în 3 ani de la data dizolvarii, se poate observa ca acest termen a expirat la 13 aprilie 2008. Or, cererea de declansare a procedurii insolventei a fost formulata de lichidator la data de 24 septembrie 2008, cu depasirea termenului legal mentionat, conditii în care lichidarea si radierea societatii urmeaza a se face în temeiul art. 31 alin. 5-7 din Legea nr. 359/2004.
Prin decizia civila nr. 1387 din 3 noiembrie 2009 pronuntata în dosarul nr. 7084/30/2008 Curtea de Apel Timisoara a respins ca nefondat recursul debitoarei.
Pentru a hotarî astfel instanta de control judiciar a retinut ca, în primul rând, trebuie avut în vedere faptul ca, desi dizolvarea societatii recurente a fost dispusa de judecatorul delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Timis, prin încheierea nr. 4557 din 13 aprilie 2005, ca urmare a faptului ca persoana juridica nu si-a preschimbat certificatul de înmatriculare si cel de înregistrare fiscala cu noul certificat de înregistrare continând codul unic de înregistrare, pâna la 31 decembrie 2004, numirea lichidatorului a avut loc abia prin încheierea nr. 13250 din 13 octombrie 2005, la cererea petentei A.F.P. Timisoara, în conditiile alin. 4 al art. 31 din Legea nr. 359/2004, care statueaza ca, daca nu exista reprezentant legal ori acesta nu procedeaza la numirea lichidatorului în termenul prevazut la alin. 3 (respectiv, în 6 luni de la data pronuntarii încheierii de dizolvare sau, dupa caz, de la data respingerii recursului formulat împotriva acesteia, perioada în care reprezentantul legal al persoanei juridice avea obligatia numirii si înregistrarii în registrul comertului a lichidatorului, lucru care nu s-a întâmplat), la cererea oricarei persoane interesate, formulata în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevazut la alin. 1, judecatorul delegat numeste un lichidator de pe lista practicienilor în insolventa, remunerarea acestuia urmând a fi facuta din patrimoniul persoanei juridice dizolvate sau, în cazul lipsei acestuia, din fondul de lichidare constituit în temeiul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei. Ca atare, este lesne de observat ca în speta nu poate fi primita critica întemeiata pe tardivitatea cererii de deschidere a procedurii insolventei, care a fost depusa la tribunal la data de 24 septembrie 2008.
În al doilea rând, trebuie mentionat ca art. 260 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, potrivit caruia lichidarea societatii trebuie terminata în cel mult 3 ani de la data dizolvarii, pentru motive temeinice, tribunalul putând prelungi acest termen cu cel mult 2 ani, nu se aplica decât în procedura lichidarii voluntare, reglementata de acest act normativ. Lichidarea societatilor comerciale reprezinta a doua faza a procesului de disparitie a personalitatii juridice a acestor entitati, ea constituind ansamblul de operatiuni necesare încheierii afacerilor aflate în curs în momentul în care survine dizolvarea, operatiuni necesare pentru stabilirea, identificarea si cuantificarea activelor, iar ulterior transformarea lor în numerar, stabilirea pasivului, plata creditorilor sociali si împartirea rezultatelor lichidarii între asociati. Intrarea societatii în faza de lichidare presupune obligatoriu numirea sau desemnarea unor lichidatori. Lichidarea voluntara se deosebeste, în principiu, de procedura falimentului (care este o lichidare judiciara), prin urmatoarele caracteristici: în timp ce falimentul este dispus de judecatorul-sindic, lichidarea reglementata în Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, este decisa de asociati, ea intervenind ca urmare a dizolvarii, voluntare sau fortate; falimentul survine în situatia în care societatea este în insolventa, pe când lichidarea voluntara poate interveni si în cazul activitatii normale a societatii; lichidarea voluntara se desfasoara, în principiu, în interesul asociatilor, în timp ce falimentul se desfasoara în interesul comun al creditorilor. Daca lichidarea reprezinta procedura obisnuita de încetare a existentei persoanei juridice, procedura insolventei, în cadrul careia falimentul este una din modalitatile procedurii de executare colectiva, are în vedere o modalitate specifica de disparitie a persoanei juridice, adica lichidarea bunurilor debitorului pentru cauza de insolventa. Legea societatilor comerciale este, din acest punct de vedere, lege generala fata de Legea insolventei, fiind înlaturata de la aplicare în cazul în care societatea, chiar aflata în curs de lichidare, este în insolventa. De altfel, Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, dispune expres, în art. 260 alin. 4, ca lichidarea voluntara nu împiedica trecerea la faliment, daca societatea este în incapacitate de plata, iar potrivit art. 2701 teza a II-a, în conditiile legislatiei insolventei, creditorii vor putea cere deschiderea procedurii insolventei fata de societatea aflata în curs de lichidare.
Deschiderea procedurii insolventei, chiar si în cursul perioadei de lichidare, poate fi ceruta nu numai de creditorii sociali, ci si de lichidatorul desemnat de judecatorul delegat la oficiul registrului comertului, în temeiul art. 2701 teza I, care statueaza ca, în cazul în care societatea aflata în lichidare este în stare de insolventa, lichidatorul este obligat sa ceara deschiderea procedurii insolventei. Se poate observa, asadar, ca lichidatorul, în calitate de reprezentant legal al societatii, este obligat sa ceara deschiderea acestei proceduri, pentru a nu fi facut culpabil de nedeclararea insolventei (caz în care este posibila o actiune în raspundere civila pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de nedeclararea în termen a insolventei), el având, deci, calitatea de a solicita acest lucru, contrar celor afirmate de recurenta. Pe de alta parte, cum în mod corect s-a aratat în cererea introductiva, prin declansarea procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, modificata, este posibil sa se realizeze acoperirea, macar partiala, a creantelor declarate la masa credala, stiut fiind faptul ca avantajele procedurii de executare colectiva sunt numeroase, amintind aici doar pe acelea ca procedura insolventei permite reîntregirea averii debitorului prin anularea transferurilor patrimoniale frauduloase, antrenarea raspunderii personale a celor care se fac vinovati de ajungerea debitorului, persoana juridica, în stare de insolventa prin savârsirea vreuneia dintre faptele expres si limitativ prevazute de lege, distribuirea sumelor realizate în cadrul procedurii în conformitate cu ordinea de preferinta a creantelor stabilita de art. 121 si 123 din lege etc.
Ca atare, doar lichidarea voluntara a societatii nu poate dura mai mult de trei ani, pentru motive temeinice, lichidarea putând fi prelungita de tribunal cu cel mult doi ani, impunerea unui asemenea termen justificându-se atât datorita situatiei în care se afla persoana juridica (capacitatea de folosinta limitata la necesitatile lichidarii; înlocuirea organelor sociale cu lichidatorul), cât si necesitatii de a clarifica cât mai rapid raporturile cu creditorii sociali. În cazul în care s-a deschis împotriva societatii comerciale aflata în lichidare procedura insolventei, termenul maxim al lichidarii se va prelungi cu durata procedurii concursuale.
Nu în ultimul rând, sustinerile recurentei în sensul ca lichidarea si radierea societatii trebuie sa se faca în temeiul art. 31 alin. 5-7 din Legea nr. 359/2004 nu au fundament, aceste norme juridice aplicându-se doar în cazul în care, pâna la expirarea termenului prevazut la alin. 4 (6 luni de la expirarea termenului prevazut la alin. 1, respectiv 6 luni de la data pronuntarii încheierii de dizolvare) nu a fost înregistrata nicio cerere pentru numirea unui lichidator, persoana juridica urmând sa fie radiata din registrul comertului, prin încheiere a judecatorului delegat, pronuntata la cererea Oficiului National al Registrului Comertului, bunurile ramase în patrimoniul persoanei juridice dupa radiere revenind asociatilor.