Societate comerciala pe actiuni. Tranzactie judiciara încheiata cu o alta societate în care presedintele consiliului de administratie detine functia de administrator. Conditii
Legea nr. 31/1990, republicata, art. 115, art. 1441, art. 150
Daca prin actul constitutiv nu se dispune altfel, sub sanctiunea nulitatii, administratorul va putea, în nume propriu, sa înstraineze, respectiv sa dobândeasca, bunuri catre sau de la societate, având o valoare de peste 10% din valoarea activelor nete ale societatii, numai dupa obtinerea aprobarii adunarii generale extraordinare.
Aceste prevederi sunt aplicabile si operatiunilor în care una dintre parti este sotul administratorului ori ruda sau afin, pâna la gradul al patrulea inclusiv, al acestuia; de asemenea, daca operatiunea este încheiata cu o societate civila sau comerciala la care una dintre persoanele anterior mentionate este administrator sau director ori detine, singura sau împreuna, o cota de cel putin 20% din valoarea capitalului social subscris, cu exceptia cazului în care una dintre societatile comerciale respective este filiala celeilalte.
(Decizia civila nr. 64 din 30 martie 2010, Sectia comerciala, dr. C.B.N.)
Prin sentinta civila nr. 453 din 21 aprilie 2009 pronuntata în dosarul nr. 1031/30/2008 Tribunalul Timis a respins ca neîntemeiata cererea formulata de reclamanta S.C. O S.A. Timisoara împotriva pârâtelor S.C. C S.A. Timisoara si S.C. T S.R.L. Galati având ca obiect anulare act juridic.
Pentru a hotarî astfel prima instanta a retinut ca operatiunile de înstrainare si dobândire de bunuri de la sau catre societate, despre care face vorbire art. 150 din Legea nr. 31/1990, republicata, nu pot fi echivalate cu tranzactia judiciara semnata într-un dosar, care, desi este act de dispozitie, vizeaza drepturi procesuale, în speta recunoasterea unei creante de catre pârâta în favoarea reclamantei, în considerarea unor raporturi comerciale derulate între acestea, în limitele dreptului si obligatiei de reprezentare a societatii si pentru care hotarârea adunarii generale nu este necesara. Desi partea reclamanta nu a indicat în mod expres în cuprinsul demersului sau, din analiza motivelor cererii, reiese ca a înteles sa critice tranzactia si prin prisma cauzei false, derivata din afirmata intentie de prejudiciere a intereselor sale. Totusi, cu toate ca sarcina probei îi revine, în considerarea prevederilor art. 1169 din Codul civil, ea nu a adus dovezi care sa confirme intentia de fraudare a intereselor sale prin încheierea actului în discutie ori ca acestea au fost prejudiciate.
Împotriva sentintei de mai sus a declarat apel reclamanta S.C. O S.A. Timisoara, solicitând schimbarea în tot a hotarârii atacate si, pe fond, admiterea actiunii, astfel cum a fost ea formulata, cu motivarea ca în prezent toate titlurile în baza carora s-a desfasurat executarea silita de catre pârâta intimata S.C. T S.R.L. Galati au fost desfiintate irevocabil. Societatea pârâta a intentat actiune în justitie solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 469.324,96 lei, litigiul aflându-se pe rolul Tribunalului Timis sub dosar nr. 3499/30/2007, în cadrul caruia, în vederea stingerii diferendului, cele doua intimate au depus tranzactia a carei anulare se solicita, acest act juridic continând, de fapt, îndatorarea nejustificata a S.C. C S.A. fata de unul dintre actionarii sai, în scopul diminuarii patrimoniului social în mod nejustificat în detrimentul unui alt actionar. Apelanta sustine ca tranzactia s-a încheiat în vederea fraudarii intereselor sale, precum si a intereselor S.C. C S.A., fiind de retinut ca S.C. T S.R.L. este societatea al carei asociat si administrator este dl. S.C., persoana care detine si functia de Presedinte al consiliului de administratie al S.C. C S.A. Prin încheierea tranzactiei, fara a avea o decizie a consiliului de administratie, respectiva persoana a îndatorat în mod fictiv societatea C S.A. în favoarea societatii detinute de catre el, pentru a-si crea un folos.
Prin decizia civila nr. 64 din 30 martie 2010 pronuntata în dosarul nr. 1031/30/2008 Curtea de Apel Timisoara a admis apelul reclamantei si a schimbat în tot hotarârea tribunalului, în sensul ca a admis cererea de chemare în judecata dispunând anularea tranzactiei încheiate între cele doua societati pârâte la data de 22 iunie 2007.
În considerente s-a retinut ca, în esenta, reclamanta apelanta sustine ca actul juridic intitulat „Tranzactie” si care a fost încheiat între cele doua societati pârâte în scopul stingerii litigiului ce formeaza obiectul dosarului nr. 3499/30/2007 al Tribunalului Timis încalca prevederile art. 150 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, prin perfectarea acestuia fiindu-i lezate interesele, în calitate de actionar al intimatei S.C. C S.A. Timisoara, Presedintele consiliului de administratie al acestei societati, care este si administrator al celeilalte intimate – S.C. T S.R.L. –, pe care o detine împreuna cu mama sa, d-na. S.A., îndatorând în mod fictiv persoana juridica în favoarea societatii detinute de familia sa, pentru a-si crea un folos material.
În schimb, pârâta intimata S.C. T S.R.L. Galati considera ca, raportat la dispozitiile art. 1432 din lege, în conformitate cu care consiliul de administratie reprezinta societatea în raport cu tertii si în justitie, în lipsa unei stipulatii contrare în actul constitutiv acest organ reprezentând societatea prin presedintele sau, dl. S.C., în calitate de Presedinte al consiliului de administratie al intimatei S.C. C S.A. Timisoara, avea dreptul, fara nicio aprobare a adunarii generale a actionarilor sau vreo hotarâre a consiliului de administratie, sa încheie în mod valabil respectivul act juridic, mai ales prin prisma faptului ca aceasta tranzactie reprezinta o recunoastere a unui debit existent în evidentele contabile ale societatii.
Începând cu modificarea intervenita prin Legea nr. 161/2003, Legea societatilor comerciale instituie un regim strict aplicabil afacerilor fondatorilor, administratorilor sau actionarilor semnificativi cu societatea, precum si afacerilor cu societatea ale rudelor lor sau ale persoanelor juridice afiliate acestora, acest regim fiind menit a asigura protectia interesului colectiv al actionarilor si, în special, protectia actionarilor minoritari.
Spre exemplu, societatea poate dobândi de la un fondator sau actionar majoritar, într-un interval de doi ani de la autorizarea functionarii, bunuri de valori mai mari de 10% din capitalul social, numai cu aprobarea prealabila a adunarii generale extraordinare a actionarilor, care va dispune efectuarea unei expertize pentru evaluarea bunului în cauza, operatiunea urmând sa fie facuta publica prin trei formalitati de publicitate (înregistrare în registrul comertului, publicare în Monitorul Oficial, Partea a IV-a si publicare într-un ziar de larga raspândire). Nu sunt supuse acestor restrictii actele juridice de asemenea natura care tin de activitatea curenta a societatii, cele facute din dispozitia unei autoritati sau instante ori cele efectuate în cadrul operatiunilor de bursa.
Conditia aprobarii prealabile este ceruta si în cazul actelor juridice de valoare mare între administrator si societate. În acest caz, însa, procentul de 10% se refera la activele nete ale societatii si nu la capitalul social, exceptie facând ipoteza în care o asemenea situatie financiara nu a fost înca prezentata si aprobata (este vorba de societatile nou-înfiintate), când raportarea se va face la valoarea capitalului social subscris. Cerinta aprobarii prealabile se extinde si la rudele apropiate si la persoanele juridice afiliate ale administratorului.
Potrivit textului legal invocat de apelanta, daca prin actul constitutiv nu se dispune altfel si sub rezerva dispozitiilor art. 441, sub sanctiunea nulitatii, administratorul va putea, în nume propriu, sa înstraineze, respectiv sa dobândeasca, bunuri catre sau de la societate, având o valoare de peste 10% din valoarea activelor nete ale societatii, numai dupa obtinerea aprobarii adunarii generale extraordinare, în conditiile prevazute la art. 115, aceste prevederi aplicându-se si operatiunilor de închiriere sau leasing. Valoarea prevazuta la alin. 1 se va calcula prin raportare la situatia financiara aprobata pentru anul financiar precedent celui în care are loc operatiunea ori, dupa caz, la valoarea capitalului social subscris, daca o asemenea situatie financiara nu a fost înca prezentata si aprobata. Prevederile prezentului articol sunt aplicabile si operatiunilor în care una dintre parti este sotul administratorului ori ruda sau afin, pâna la gradul al patrulea inclusiv, al acestuia; de asemenea, daca operatiunea este încheiata cu o societate civila sau comerciala la care una dintre persoanele anterior mentionate este administrator sau director ori detine, singura sau împreuna, o cota de cel putin 20% din valoarea capitalului social subscris, cu exceptia cazului în care una dintre societatile comerciale respective este filiala celeilalte.
Articolul 115 din acelasi act normativ statueaza ca pentru validitatea deliberarilor adunarii generale extraordinare este necesara la prima convocare prezenta actionarilor detinând cel putin o patrime din numarul total de drepturi de vot, iar la convocarile urmatoare, prezenta actionarilor reprezentând cel putin o cincime din numarul total de drepturi de vot, hotarârile fiind luate cu majoritatea voturilor detinute de actionarii prezenti sau reprezentati. Decizia de modificare a obiectului principal de activitate al societatii, de reducere sau majorare a capitalului social, de schimbare a formei juridice, de fuziune, divizare sau de dizolvare a societatii se ia cu o majoritate de cel putin doua treimi din drepturile de vot detinute de actionarii prezenti sau reprezentati, în actul constitutiv putându-se stipula cerinte de cvorum si de majoritate mai mari.
Este de mentionat ca datorita faptului ca legiuitorul arata ca art. 150 este aplicabil sub rezerva dispozitiilor art. 441, fara a face nicio distinctie între alin. 1 si 2 ale acestui din urma text, rezulta ca nu vor fi supuse acestor prevederi operatiunile de dobândire efectuate în cadrul activitatii curente a societatii comerciale, cele facute din dispozitia unei autoritati administrative sau a unei instante judecatoresti si nici cele facute în cadrul operatiunilor de bursa.
Contrar retinerilor tribunalului si a celor afirmate de intimata S.C. T S.R.L., Curtea apreciaza ca tranzactia judiciara semnata la data de 22 iunie 2007, prin care pârâta S.C. C S.A. a recunoscut ca datoreaza intimatei suma de 469.324,96 lei, la care se adauga dobânda legala, obligându-se, totodata, sa achite acest debit în termen de 90 de zile de la data pronuntarii hotarârii de expedient, cade sub incidenta normei cuprinse în art. 150 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, motivat de faptul ca prin acest act juridic societatea pârâta nu numai ca recunoaste pretentia materiala pentru care S.C. T S.R.L. a declansat un proces comercial, dar se si angajeaza sa plateasca o suma considerabila în favoarea cocontractantului. Prin urmare, este evident ca atâta timp cât valoarea obligatiei asumate depaseste 10% din valoarea activelor nete ale societatii, aspect ce rezulta cu usurinta din bilantul contabil prescurtat al S.C. C S.A., document potrivit caruia la data de 31 decembrie 2006, anul financiar precedent celui în care a avut loc operatiunea, la rubrica „capitaluri-total” este trecuta suma de 84.376 lei, trebuie stabilit daca respectiva operatiune se încadreaza sau nu în ipoteza reglementata de alin. 4 al art. 150.
Potrivit certificatelor emise de Oficiul Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Timis sub nr. 2244/21.01.2010 si nr. 10638/09.03.2010 intimata S.C. T S.R.L. Galati are ca asociati pe dl. S.C., care detine 10% din partile sociale, si pe d-na. S.A., mama acestuia, care poseda restul de 90%, administrator social fiind asociatul minoritar. De asemenea, dl. S.C. este Presedintele consiliului de administratie al intimatei S.C. C S.A. Timisoara. Ca atare, cum actul juridic contestat a fost încheiat între societatea reprezentata de dl. S.C., pe de o parte, si o societate comerciala la care aceeasi persoana este înca din data de 6 iulie 1998, pentru o perioada de 20 de ani, administrator cu puteri depline, totodata, ea detinând, împreuna cu o ruda de gradul I, toate partile sociale, niciuna dintre cele doua societati comerciale nefiind filiala celeilalte, iar operatiunea nu a fost efectuata în cadrul activitatii curente a societatii, nici din dispozitia unei autoritati administrative sau a unei instante judecatoresti si nici în cadrul tranzactiilor bursiere, instanta apreciaza ca este îndeplinita ipoteza normei cuprinse în art. 150 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, pentru valabila încheiere a acestei conventii fiind imperios necesara existenta aprobarii adunarii generale extraordinare, data în conditiile art. 115, în caz contrar actul fiind lovit de nulitate, sanctiune expres prevazuta de alin. 1 al primului text de lege.
Ar mai trebui amintit doar faptul ca art. 1441 din acelasi act normativ prevede ca membrii consiliului de administratie îsi vor exercita mandatul cu prudenta si diligenta unui bun administrator. Administratorul nu încalca obligatia prevazuta la alin. 1, daca în momentul luarii unei decizii de afaceri el este în mod rezonabil îndreptatit sa considere ca actioneaza în interesul societatii si pe baza unor informatii adecvate. Decizie de afaceri, în sensul prezentei legi, este orice decizie de a lua sau de a nu lua anumite masuri cu privire la administrarea societatii. Membrii consiliului de administratie îsi vor exercita mandatul cu loialitate, în interesul societatii, ei neavând voie sa divulge informatiile confidentiale si secretele comerciale ale societatii, la care au acces în calitatea lor de administratori, aceasta obligatie revenindu-le si dupa încetarea mandatului de administrator.
Altfel spus, în exercitarea atributiilor de conducere, administratorii se afla deseori în fata unor optiuni, fiind nevoiti sa încline spre acea solutie sau decizie care, în conformitate cu informatiile pe care le detin si pe baza judecatii lor, apare ca fiind cea mai profitabila pentru societate. Regula deciziei de afaceri reprezinta un concept potrivit caruia instantele nu pot fi chemate sa se pronunte asupra actiunilor si activitatii manageriale ale administratorilor unei societati atâta timp cât nu exista acuzatii si, mai ales, dovezi ca administratorii si-au încalcat îndatoririle de diligenta si de loialitate ori au procedat cu rea-credinta sau nefundamentat, lipsiti de un suport rational. Deci, instanta de judecata nu trebuie sa substituie deciziei administratorilor propriile sale notiuni potrivit carora o anumita decizie de afaceri este sau nu oportuna, atât timp cât conducerea societatii a actionat pe baza unor informatii adecvate, cu buna-credinta si cu convingerea onesta ca actiunea întreprinsa este întrutotul în interesul persoanei juridice, fara a implica vreun interes personal al administratorului, ceea ce, fara nicio retinere, nu se poate afirma despre tranzactia judiciara prin care presedintele consiliului de administratie al unei societati pe actiuni recunoaste si chiar se obliga sa plateasca o suma ce depaseste nu numai capitalul social al persoanei juridice, dar si capitalul total, catre o alta societate comerciala, detinuta de el, împreuna cu o ruda de gradul I, si al carui administrator este de cca. 10 ani.
În ceea ce priveste „exceptia” inadmisibilitatii actiunii introductive, la care face referire pârâta intimata în cadrul notelor de sedinta trimise la data de 22 martie 2010, Curtea constata ca ceea ce partea pare sa considere a fi o exceptie, reprezinta, în realitate, un mijloc de aparare fata de apelul declarat de reclamanta împotriva solutiei primei instante de respingere a cererii sale de chemare în judecata, care se impune a fi analizat ca atare, si pentru motivele susaratate el nu poate fi primit, iar pretinsa lipsa de temei legal a cererii în anulare cu atât mai mult cu cât norma de care se prevaleaza apelanta este indicata în toate cererile depuse de aceasta la dosar, numai expertiza extrajudiciara, din care reclamanta sustine ca ar rezulta un prejudiciu cauzat celeilalte societati intimate de catre dl. S.C., într-adevar, în conditiile în care intimata contesta constatarile specialistului, solicitând ca proba sa fie înlaturata întrucât nu are legatura cu prezenta cauza, nu poate fi avuta în vedere de catre instanta de control judiciar. Tot astfel, se constata ca referirile intimatei la presupusa nelegala admitere de catre tribunal a cererilor de revizuire a ordonantelor continând somatia de plata a diverselor sume, solutie care a dus la anularea titlurilor executorii obtinute de S.C. T S.R.L., nu pot fi analizate în vreun fel din moment ce este vorba de hotarâri judecatoresti irevocabile, cum, de altfel, o recunoaste însasi partea în cauza.