Societate comerciala. Actionar. Infractiunea prevazuta de art. 275 al. 2 din Legea nr. 31/1990. Conditii.
În orice manifestare de vointa, vizând societatea, actionarii trebuie sa urmareasca binele economic si financiar al acesteia si nu sa situeze interesele lor personale, patrimoniale sau nu, mai presus de cele ale societatii cu care se afla în raporturi juridice derivate din calitatea de actionar.
Conduita inculpatului de a vota, în cadrul unei sedinte AGEA, pentru majorarea capitalului social al societatii prin aport în natura, chiar constituit de catre el, în conditiile în care ceilalti actionari si-au exprimat, la rândul lor, în mod pozitiv votul, majorare care a avut la baza studii care o justificau pe deplin, nu poate angrena raspunderea penala, interesul economic, patrimonial al societatii nefiind lezat în nici un mod.
Sectia penala - Decizia penala nr. 657/29 octombrie 2009
Prin sentinta penala nr. 117/31 ianuarie 2006 a Judecatoriei Piatra Neamt, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala raportat la art. 10 lit. b Cod procedura penala, s-a dispus achitarea inculpatului T.G. pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 246 Cod penal cu aplicarea art. 258 Cod penal si art. 41 alin. 2 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1.500 lei amenda pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art. 269 al. 2 din Legea nr. 31/1990, renumerotat art. 257 al. 2 din aceeasi lege, dupa republicare.
S-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.631 Cod penal si art. 425 Cod procedura penala.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut în esenta ca fapta inculpatului T.G. de a-si exercita dreptul la vot, corespunzator actiunilor detinute în sedinta A.G.E.A. a S.C. G.H. Ceahlau S.A. din data de 28.06.2002, când s-a hotarât majorarea capitalului social prin aducerea ca aport în natura a unui imobil proprietatea sa si a sotiei sale, actionara T.L., întruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 269 al. 2 din Legea nr. 31/1990 republicata, asa cum era în vigoare la data respectiva, articol care a fost ulterior renumerotat ca art. 275 al. 2 din Legea nr. 31/90 ca urmare a modificarii si republicarii legii.
Instanta a apreciat ca ar fi excesiv sa stabileasca ca fapta inculpatului de a nu pune în discutie reevaluarea patrimoniului societatii, anterior sedintei A.G.E.A. din data de 28.08.2002, întruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 248 Cod penal, cu aplicarea art. 258 Cod penal, în conditiile în care nu era obligat sa faca acest lucru, potrivit art. l al. l din H.G. nr. 403/2000.
Instanta a apreciat ca aceasta fapta nu este prevazuta de legea penala si ca aceste consecinte prejudiciabile pentru ceilalti actionari care au decurs din ea în litigiul de fata, pot fi remediate, eventual în cadrul unei judecati într-un litigiu comercial, în cazul în care partile nu vor ajunge la o solutie amiabila.
In consecinta, instanta a dispus achitarea inculpatului pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art. 248 Cod penal, cu aplicarea art. 258 Cod penal si art. 41 al. 2 Cod penal, în temeiul dispozitiilor art. 11 pct.2 lit. a Cod procedura penala, raportat la art. 10 lit. b Cod procedura penala.
Împotriva acestei sentinte în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lânga Judecatoria Piatra Neamt, inculpatul T.G., partea civila si partea responsabila civilmente.
Prin decizia penala nr. 295/A din 25 octombrie 2007 a Tribunalului Neamt s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate, mentinându-se sentinta atacata.
Prin decizia penala nr. 437 din 2 iulie 2008 a Curtii de apel Bacau s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lânga Tribunalul Neamt, inculpatul T.G., partea civila si partea responsabila civilmente si s-a dispus casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
Cu ocazia rejudecarii a fost pronuntata decizia penala nr. 55/AP/2009 a Tribunalului Neamt în dosar penal nr. 377/103/2006, prin care au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lânga Judecatoria Piatra Neamt, inculpat si partea responsabila civilmente împotriva sentintei penale nr. 117/2006 a Judecatoriei Piatra Neamt, si în consecinta:
Hotarârea atacata a fost desfiintata în parte, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedura penala s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 269 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 renumerotat art. 275 alin. 2 din aceeasi lege dupa republicare, constatând prescrisa raspunderea penala.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale hotarârii penale.
Împotriva deciziei penale au declarat recurs în termenul legal impus de art. 3853 Cod procedura penala Parchetul de pe lânga Tribunalul Neamt, partea responsabila civilmente, inculpatul T.G. si partile civile, aducându-i critici pentru nelegalitate si netemeinicie.
Curtea a retinut ca recursurile inculpatului si partii responsabile civilmente sunt fondate, sub aspectul solutiei adoptate pentru infractiunea prev. de art. 275 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.
Curtea a retinut ca art. 127 alin. 1 instituie o regula de foarte mare importanta pentru exercitiul dreptului la vot în adunarile generale ale actionarilor, atât în ceea ce-l priveste pe actionarul care voteaza în nume propriu si în baza actiunilor pe care le detine în mod legitim, ca proprietar ori ca uzufructuar , dupa caz, cât si ca mandatar al unuia sau mai multor alti actionari: principiul abtinerii de la vot în cazul în care actionarul se afla în conflict de interese, personal sau ca mandatar al altui actionar, cu societatea emitenta a actiunilor pe care le detine ori pe al carui titular îl reprezinta.
Ratiunea si fundamentul unui astfel de principiu nu pot fi întelese decât prin raportare la un alt principiu esential pentru materia societatilor comerciale, si anume, „actionarii trebuie sa îsi exercite drepturile cu buna credinta, cu respectarea drepturilor si intereselor legitime ale societatii si ale celorlalti actionari”.
Acest principiu, preluat legiuitor din materia societatilor civile, exprima esenta spiritului societar care trebuie sa-i anime pe asociati atât la constituirea societatii, cât si pe parcursul existentei sale. Interesele legitime ale societatii comerciale nu pot fi puse, în nici o situatie, mai prejos decât interesele actionarilor.
Cu alte cuvinte, în orice manifestare de vointa, vizând societatea, actionarii trebuie sa urmareasca binele economic si financiar al acesteia si nu sa situeze interesele lor personale, patrimoniale sau nu, mai presus de cele ale societatii cu care se afla în raporturi juridice derivate din calitatea de actionar.
Analizând conduita inculpatului în raport cu mentiunile de mai sus, cât si cu exigentele textului de lege prevazut de art. 127 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, Curtea a apreciat ca în cauza nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 275 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, sub aspectul elementelor ce definesc latura obiectiva, materiala a infractiunii.
Curtea a considerat, ca element esential al laturii materiale a acestei infractiuni, exprimarea dreptului la vot în conditiile existentei unui interes contrar aceluia al societatii.
Or, în speta, este indiscutabil ca prin majorarea capitalului social, ca urmare a aportului în natura adus, interesul economic, patrimonial al societatii nu a fost lezat în nici un mod.
Conduita inculpatului de a vota, în cadrul unei sedinte AGEA, pentru majorarea capitalului social al societatii prin aport în natura, chiar constituit de catre el, în conditiile în care ceilalti actionari si-au exprimat, la rândul lor, în mod pozitiv votul, majorare care a avut la baza studii care o justificau pe deplin, nu poate angrena, în opinia Curtii, raspunderea penala a inculpatului T.G.
Nerespectarea interdictiilor instituite de alineatul 1 al art. 127 nu atrage, în principiu, nulitatea hotarârea AGEA luata cu votul actionarului aflat în conflict de interese (conflict care, în cauza de fata, nu exista), ci doar obligativitatea acestuia la despagubiri, daca prin votul sau s-a format majoritatea necesara si societatea a fost prejudiciata.
S-a aratat, de asemenea, ca în temeiul exigentelor art. 1361 nu este exclusa nici anularea hotarârii luate cu votul unui actionar aflat în conflict de interese cu societatea, daca acel vot a fost rezultatul unui abuz de majoritate, spre exemplu.
Ca atare, atâta timp cât practica si doctrina sunt unanime în a aprecia ca o atare conduita, chiar daca s-ar accepta existenta unui interes contrar al societatii (ceea ce nu este cazul în speta de fata) atrage o raspundere civila a actionarului, pronuntarea unei solutii de condamnare ar reprezenta o dubla sanctiune, angrenând raspunderi de naturi diferite, ceea ce ar conduce la suportarea de catre acesta a unei sarcini disproportionate, excesive si suplimentare, incompatibile cu acceptia textului prev. de art. 127 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.
Fata de cele ce preced, Curtea a apreciat ca în cauza sunt incidente dispozitiile art. 10 lit. d Cod procedura penala cu privire la infractiunea prev. de art. 275 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, fiind justificata achitarea inculpatului T.G., conform art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala.