MATERIE-
Drept procesual civil.
Solutionarea gresita a cauzei pe fond, cu procedura de citare viciata fata de una dintre partile atrase în litigiu. Consecinte.
Potrivit art. 85 Cod procedura civila „Judecatorul nu poate hotarî asupra unei cereri decât dupa citarea sau înfatisarea partilor, afara numai daca legea nu dispune altfel”, iar potrivit art. 105 alin. 2 Cod procedura civila, „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale, sau de un functionar necompetent se vor declara bule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate înlatura decât prin anularea lor…”.
(Decizia civila nr.905/R/ 12 mai 2009;
Dosar nr.9367/296/2000 a Curtii de Apel Oradea)
Constata ca, prin sentinta civila nr. 3871 din 11 aprilie 2001 pronuntata în dosar nr. 9367/2000, Judecatoria Satu Mare a admis actiunea civila formulata de reclamantul R.I. împotriva pârâtilor S.S., S.M., Statul Român, prin Consiliul Local, B.F., F.C.E., I.S., casatorit cu F.A., K.I.casatorit cu K.E., si în consecinta a dispus dezmembrarea terenului cu suprafata de 1399 mp. de sub nr. top. 303 înscris în C.F. nr. 51 Ambud în parcele cu top. noi 303/1 în suprafata de 503 mp., 303/2 în suprafata de 896 mp.; a terenului cu suprafata de 1169 mp. de sub nr. top. 304 înscris în C.F. nr. 436 Ambud în parcele top. noi 304/1 cu suprafata de 744 mp., 304/2 cu suprafata de 425 mp.; a terenului cu suprafata de 511 mp. de sub nr. top. 306/1 înscris în C.F. nr. 326 Ambud în parcele top. noi 306/3 cu suprafata de 256 mp., 306/4 cu suprafata de 255 mp., conform expertizei întocmite de inginer M. V.; s-a constatat ca pârâtii S.S.si S.M. au construit pe parcela cu nr. top. nou 304/1 din C.F. nr. 436 Ambud o constructie noua din caramida, acoperita cu placi de azbociment, fundatia beton, compusa din doua încaperi cu suprafata de 150 mp., situata în Ambud, nr. 22, proprietatea extratabulara a acestora, dispunând notarea în cartea funciara; s-a constatat ca reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra constructiei de mai sus de la pârâti, prin contract de vânzare-cumparare încheiat la 14.12.1999 si s-a dispus întabularea dreptului de proprietate conform celor de mai sus.
S-a constatat ca parcelele cu nr. top. nou 303/1 din C.F. nr. 51 Ambud, nr. top. 304/1 din C.F. nr. 436 Ambud, nr. top. 306/3 din C.F. nr. 326 Ambud, nr. top. 307/3 din C.F. nr. 249 Ambud, cuprinzând terenul de sub constructii si teren aferent acestora, se afla în folosinta reclamantului; nu s-au acordat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca potrivit contractului de vânzare-cumparare depus la fila 7 din dosarul de fond, pârâtii au înstrainat reclamantului o constructie noua din caramida, acoperita cu placi de azbociment, cu fundatie de beton, formata din 2 încaperi.
Conform extraselor de carte funciara, terenul este proprietatea pârâtilor, iar potrivit expertizei constructiile sunt amplasate pe parcela cu nr. top. nou 304/1, reclamantul având în folosinta si parcelele cu nr. top. 303/1, 306/3, 307/3.
Instanta de fond a luat act de interogatoriile adresate pârâtilor, ca de marturii ale acestora, raportat la celelalte probe administrate în cauza.
Fata de cele de mai sus, prima instanta a apreciat ca întemeiata actiunea reclamantului si în baza art. 111 Cod procedura civila a admis-o conform dispozitivului sentintei pronuntate.
Împotriva acestei sentinte au declarat apel pârâtii S.S. si S.M., solicitând admiterea apelului, desfiintarea sentintei primei instante si trimiterea cauzei spre rejudecare Judecatoriei Satu Mare, cu cheltuieli de judecata.
Prin decizia civila nr. 319 din 17 decembrie 2008 pronuntata de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. 9367/296/2000, s-a respins cererea de repunere în termen si în consecinta a fost respins apelul declarat de pârâtii S.S. si S.M., fara cheltuieli de judecata.
În motivarea deciziei, tribunalul a retinut urmatoarele:
Apelantii au declarat cale de atac împotriva sentintei civile nr. 3871 pronuntata în 11 aprilie 2001, fara sa indice, conform dispozitiilor art. 103 Cod procedura civila, împrejurari mai presus de vointa lor.
Sustinerea apelantilor, ca intimatul reclamant a indicat cu rea credinta adresa lor, nu este fondata, având în vedere ca intimatul reclamant a indicat adresa apelantilor din Ambud, nr. 23, judetul Satu Mare, mentionata în cuprinsul contractului de vânzare - cumparare din 14.12.1999 încheiat între apelanti, în calitate de vânzatori, pe de o parte, si intimatul reclamant R.I., în calitate de cumparator, pe de alta parte.
Faptul ca în intervalul de timp cuprins între 14.07.2000 – 11.12.2000 apelantul S.S. a fost arestat, asa cum rezulta din biletul de liberare nr. 15564/2000 emis de D.G.P. – Penitenciarul Satu Mare, nu reprezinta o împrejurare care l-a împiedicat sa exercite în termenul legal apel împotriva hotarârii instantei de fond, deoarece la data pronuntarii hotarârii de catre instanta de fond, respectiv 11 aprilie 2001, apelantul S.S. era în stare de libertate (11.12.2000).
În cursul procesului, instanta de fond a dispus citarea acestuia si din Penitenciarul Satu Mare, conform filelor 52, 61, fiind mentionata pe dispozitia de transferare ca a fost liberat la 11.12.2000 din penitenciar.
Reclamantul neputând identifica o alta adresa decât cea înscrisa în contractul de vânzare-cumparare mai sus aratat, instanta de fond a dispus citarea apelantului, precum si a sotiei acestuia, de la aceasta adresa, în urma nerealizarii procedurii de citare a apelantilor factorul postal facând mentiunea „locuieste la închisoare”, instanta a dispus citarea din Penitenciarul Satu Mare. Pe dispozitiile de transferare s-a mentionat ca S.M. nu este la penitenciar, iar S.S. a fost liberat la 11.12.2000, dupa care s-a dispus citarea apelantilor prin afisare la usa instantei.
Fata de cele relatate mai sus, tribunalul a considerat ca reclamantul a depus diligente pentru aflarea domiciliului apelantilor, dar esential este, din punctul de vedere al temeiniciei cererii de repunere în termen, ca apelantii nu au putut invoca o împrejurare obiectiva mai presus de vointa lor care i-a împiedicat sa exercite calea de atac în termenul prevazut de lege, tinând cont de faptul ca la data pronuntarii hotarârii apelantul era în stare de libertate cu mult timp înainte.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins cererea de repunere în termenul legal de declarare a apelului si a respins apelul declarat ca tardiv introdus.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtii S.S. si S.M., solicitând casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat ca, la data judecarii cauzei în fond, procedura de citare cu pârâtii nu a fost îndeplinita în conformitate cu dispozitiile legale.
Astfel, recurentii sustin ca instanta nu a solicitat reclamantului sa afle adresa lor, desi la dosar erau depuse contracte din care rezulta datele lor de identificare, iar printr-o simpla cerere la Serviciul de evidenta informatizata a persoanei, se putea afla adresa lor, care, la data judecarii cauzei, nu era cea indicata în actiune.
Se mai sustine ca, potrivit art. 95 Cod procedura civila, atunci când reclamantul învedereaza ca desi a facut tot ce i-a stat în putinta, nu a izbutit sa afle domiciliul pârâtului, presedintele instantei va dispune citarea acestuia prin publicitate. Citarea prin publicitate se face la usa instantei, iar citatia se publica si în Monitorul Oficial sau într-un ziar mai raspândit, conditii care în speta nu au fost îndeplinite.
Prin întâmpinarea depusa la dosar, intimatul R.I. a solicitat respingerea recursului civil de fata, iar ceilalti intimati nu si-au exprimat pozitia în cauza.
Verificând recursul civil de fata prin prisma motivelor invocate cât si din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulitatilor prevazute de art. 304 Cod procedura civila, Curtea de Apel Oradea a retinut urmatoarele:
Prin cererea de chemare în judecata înregistrata la data de 14 septembrie 2000 pe rolul Judecatoriei Satu Mare, reclamantul R.I. i-a chemat în judecata, alaturi de alti pârâti, si pe S.S. si S.M., solicitând printre altele, a se constata ca acestia din urma i-au vândut constructia noua din caramida edificata pe terenul Statului Român, printr-un contract de vânzare – cumparare încheiat cu pârâtii vânzatori.
În fata instantei de fond, pârâtii recurenti nu au fost prezenti la nici unul din termenele fixate în cauza, acestia fiind citati de la adresa indicata în contractul de vânzare – cumparare încheiat la data de 14decembrie 1999, depus în copie la fila 7 dosar fond, respectiv din Ambud, nr. 23, judetul Satu Mare.
Pentru termenele fixate la 4 octombrie 2000, 18 octombrie 2000, 1 noiembrie 2000, 22 noiembrie 2000, la dosarul instantei de fond, nu se regasesc dovezile de îndeplinire a procedurii de citare a pârâtilor recurenti, iar pentru termenul din 6 decembrie 2000, s-a constatat de catre factorul postal ca pârâtii S. M. si S.S. nu locuiesc la adresa indicata (Ambud, nr. 23), facându-se mentiunea pe fila de citatie ca acestia sunt în penitenciar, motiv pentru care, la termenul de mai sus, instanta a dispus citarea lor din Penitenciarul Satu Mare, cu dispozitia de transferare, citarea fiind facuta însa fara datele personale.
Pentru termenul din 10 ianuarie 2001, Penitenciarul Satu Mare comunica instantei ca pârâta S.M. nu este în arest, iar în ceea ce-l priveste pe S.S. acesta a fost liberat din Penitenciar, expirând prelungirea arestului preventiv la data de 11 decembrie 2000.
La urmatoarele termene din 17 ianuarie 2001, 7 februarie 2001, acestia au fost citati la usa instantei, iar pentru termenul din 28 februarie 2001, fiind din nou citati de la adresa din contract, factorul postal a facut mentiunea pe filele de citatie ca, ambii pârâti si-au schimbat adresa, fiind plecati din tara.
Citarea pârâtilor la adresa din Ambud, nr. 23 s-a facut si la termenul din 11 aprilie 2001, când instanta a acordat cuvântul în fond, prezent fiind doar reprezentantul reclamantului, data la care s-a pronuntat sentinta civila nr. 3871/2001, a carei comunicare cu pârâtii s-a facut tot prin afisare si tot la aceeasi adresa, la data de 25 aprilie 2001 (filele 106 – 107 dosar fond).
Împotriva acestei sentintei cei doi pârâti au declarat apel la data de 22 octombrie 2008, aratând ca nu au avut cunostinta despre existenta litigiului, deoarece procedura de citare cu ei a fost viciata, pârâtii nelocuind la adresa indicata în actiune.
Din adeverintele depuse în dosarul instantei de apel (filele 42 – 43), nr. 25 si 26 din 12.11.2008, ambele emise de Consiliul Local– Serviciul Public Comunitar Local de Evidenta a Persoanelor, rezulta ca pârâtii S.S. si S.M., în perioada anilor 1994 – 2003 au avut domiciliul în municipiul Satu Mare, Aleea Postavaru, bl. 4, ap. 3, judetul Satu Mare, adresa la care acestia nu au fost citati în fata instantei de fond.
Este adevarat ca reclamantul, în cererea de chemare în judecata, a indicat adresa pârâtilor din contractul de vânzare – cumparare pe care acesta a sustinut ca l-a încheiat cu ei, însa asa cum s-a aratat mai sus, la aceasta adresa pârâtii nu au fost gasiti de agentul procedural, pentru nici unul din termenele fixate în cauza, ceea ce face verosimila sustinerea acestora ca, în perioada din litigiu nu au locuit la adresa respectiva.
Mai mult chiar, asa cum s-a aratat deja, factorul postal a facut mentiunea pe filele de citatie ca pârâtii si-au schimbat adresa, situatie în care instanta era obligata sa-i puna în vedere reclamantului sa identifice exact adresa celor doi pârâti pe care a înteles sa-i cheme în judecata.
În speta nu este vorba de incidenta dispozitiilor art. 98 Cod procedura civila, respectiv de schimbarea domiciliului partilor în timpul judecatii, pârâtii, asa cum rezulta din adeverintele indicate mai sus, au avut domiciliul din anul 1994 pâna în anul 2003, în Satu Mare, Aleea Postavaru, adresa pe care reclamantul era obligat sa o identifice pentru citarea corecta a pârâtilor în cauza.
Reclamantul nu a facut dovada îndeplinirii cerintelor impuse de textul art. 95 alin. (1) Cod procedura civila, respectiv nu a facut tot ce i-a stat în putinta pentru a afla domiciliul pârâtilor, acesta limitându-se a indica adresa lor din contractul evocat deja mai sus, cu toate ca avea datele lor de identificare si putea sa solicite Serviciului de evidenta a persoanelor, datele necesare cu privire la domiciliul acestora.
Mai mult chiar, pentru termenul când s-a judecat cauza, pârâtii nici nu au mai fost citati prin publicitate la usa instantei, ci la aceeasi adresa cu privire la care exista mentiunea factorului postal ca pârâtii nu mai locuiesc.
Procedura citarii si comunicarii actelor de procedura este o institutie fundamentala a procesului civil, fiind menita sa contribuie la asigurarea înfaptuirii principiului dreptului la aparare, precum si principiului contradictorialitatii.
Potrivit art. 85 Cod procedura civila, „Judecatorul nu poate hotarî asupra unei cereri decât dupa citarea sau înfatisarea partilor, afara numai daca legea nu dispune altfel”, iar potrivit art. 105 alin. (2), actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale, se vor declara nule.
Citarea are ca scop încunostintarea partii despre existenta procesului, pentru ca ea sa se poata prezenta si sa-si faca apararile pe care le considera necesare. Atunci când se pretinde ca partea a avut si o resedinta, nu se poate conchide în acest sens, decât daca s-a dovedit ca cel în cauza a locuit efectiv la acea resedinta si ca locuirea, în ceea ce priveste durata, a fost suficient de mare si a avut un caracter de continuitate. Or, în speta, nu s-a facut aceasta dovada, iar din probe rezulta ca domiciliul recurentilor a fost la o alta adresa decât aceea la care au fost citati, împrejurari care fac ca procedura de citare sa fie nula.
Aceeasi concluzie se impune si cu privire la comunicarea hotarârii primei instante, care s-a realizat în aceleasi conditii, respectiv la aceeasi adresa – Ambud, nr. 23.
Asa cum s-a aratat deja, din dispozitia cuprinsa în art. 95 Cod procedura civila, precum si din principiile generale aplicabile în materie, procedura citarii prin publicitate are caracter de exceptie, ea fiind justificata de neputinta în care se afla reclamantul în ceea ce priveste aflarea domiciliului partii adverse.
Pentru a se recurge la procedura citarii prin publicitate, nu este suficient ca reclamantul sa afirme ca nu cunoaste domiciliul pârâtului, ci trebuie sa învedereze împrejurari concrete din care sa rezulte ca, desi a facut tot ce i-a stat în putinta, nu a reusit sa îi afle domiciliul, confirmându-si eventual sustinerile cu probe corespunzatoare.
Or, în speta, nici aceasta dovada nu a fost facuta.
Potrivit art. 284 alin. (1) Cod procedura civila „Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotarârii, daca legea nu dispune altfel”.
Cum în speta atât procedura de citare la termenele de judecata fixate în fata primei instante, cât si actul procedural al instantei prin care a fost comunicata pârâtilor sentinta, sunt lovite de nulitate, în mod gresit Tribunalul Satu Mare a apreciat ca tardiv introdus apelul declarat de catre cei doi pârâti, hotarârea atacata de catre acestia nu le-a fost comunicata cu respectarea dispozitiilor legale în materie, motiv pentru care, Curtea apreciaza ca apelul este introdus în termenul legal prevazut de art. 284 alin. (1) Cod procedura civila.
Fata de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (5) coroborat cu art. 304 pct. 5 Cod procedura civila, Curtea de Apel Oradea va admite ca fondat recursul civil de fata, va casa decizia civila nr. 319 din 17 decembrie 2008 a Tribunalului Satu Mare, în sensul ca va admite cererea de repunere în termenul de apel si în urma admiterii apelului, va desfiinta sentinta civila nr. 3871/11.04.2001 a Judecatoriei Satu Mare, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, tinând cont de considerentele prezentei decizii.