Solutionarea sesizarii din oficiu privind verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive si
mentinerea starii de arest preventiv în apel.
Înlocuirea masurii arestului preventiv cu masura obligarii de a nu parasi tara .
Conditii de admisibilitate
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generala. Masurile preventive si alte masuri procesuale.
Indice alfabetic: Drept procesual penal
CEDO
C. proc. pen.,art.300 indic.2 C.pr.pen.;art.l60 indic.b C.pr.pen.
art.139 alin. 1 si alin.3 indic.5 C.pr.pen. cu aplicarea art. 145 indici C.pr.pen.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a precizat care este principiul general care trebuie sa
guverneze materie penala în cauza Wemhoff: ,, detentia preventiva trebuie sa aiba un caracter
exceptional, starea de libertate fiind starea normala - si ea nu trebuie sa se prelungeasca dincolo de
limitele rezonabile - independent de faptul ca ea se va computa sau nu din pedeapsa ".
Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detentii provizorii se face luându-se în considerare
circumstantele concrete ale fiecarui caz, pentru a vedea în ce masura ,,exista indicii precise cu privire
la un interes public real care, fara a fi adusa atingere prezumtiei de nevinovatie, arc o pondere mai
marc decât cea a regulii generale a judecarii în stare de libertate "(cauzele Eabita c. Italia,
Neumeister c. Austria, Stasaitis c. Lituania).
Prin urmare, instanta este obligata sa vegheze la un just echilibru între durata masurii privarii
de libertate pe de o parte si interesul public de protectie a cetatenilor împotriva comiterii de
infractiuni grave, dedus din modul de savârsire al faptei cu privire la care exista indicii ca a avut loc
cu participarea inculpatului si din consecintele acesteia, precum si interesul desfasurarii în bune
conditii a procesului penal.
Prin încheierea nr. 128/21.07.2009 Tribunalul Satu Mare investit cu solutionarea sesizarii din
oficiu privind verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive si mentinerea starii de arest
preventiv în apel, în baza art.139 alin.l si alin.3 indie.5 C.pr.pen. eu aplicarea art. 145 indici C.pr.pen.
înlocuieste masura arestarii preventive luata fata de inculpati cu masura obligarii de a nu parasi tara
acestia având obligatia pe durata masurii sa respecte obligatiile prev.de art. 145 indici C.pr.pen.,
Aplicând criteriile impuse de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului , instanta a
retinut ca privarea de libertate a inculpatilor s-a dispus în data de 01.03.2009 si ca durata masurii
arestarii preventive a încetat sa mai aiba un caracter rezonabil ,cu atât mai mult cu cât cercetarea
judecatoreasca în prima instanta s-a încheiat, au fost audiati inculpatii, martorii, rezonanta sociala
creata ca urmare a faptei penale s-a mai diminuat.
In aceste conditii, mentinerea unui just echilibru între interesul general al societatii în
desfasurarea procesului penal si interesul inculpatilor, nu mai impune mentinerea fata de acestia a celei
mai restrictive masura de drepturi, cea a arestarii preventive.
Probele dosarului, fara a minimaliza totusi gradul de pericol a faptei pentru care sunt
condamnati în prima instanta, releva faptul ca temeiurile care au dus la luarea masurii arestarii
preventive s-au schimbat si ca interesul public de protectie a cetatenilor împotriva comiterii se poate
realiza si tara mentinerea inculpatilor în stare de arest preventiv.
Cu toate acestea, necesitatea desfasurarii în bune conditii a cercetarii judecatoresti în
apel impune asigurarea unor garantii procesuale. In aceste conditii, mentinerea unui just
echilibru între interesul general al societatii în desfasurarea procesului penal si interesul
inculpatilor impune luarea unei masuri mai putin restrictive de drepturi, respectiv înlocuirea
masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi tara.