DREPT CIVIL
Dosar nr. 5067/324/2009
Sentinta civila nr. 444/18.02.2010
Somatie de plata – neîndeplinirea conditiilor de admisibilitate
În urma deliberarii în secret în Camera de Consiliu, conform art. 256 C.pr.civ., a
adoptat urmatoarea hotarâre:
I.PROCEDURA
A. Cererea de chemare în judecata
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei C la data de 01.09.2009 sub nr.
25693/212/2009, creditoarea S.C. V R S.A. ( fosta M S.A.) a solicitat instantei sa dispuna emiterea unei
ordonante, care sa cuprinda somarea debitorului S P-S la plata sumei de 722,81 lei reprezentând pret al
seviciilor de telefonie mobila prestate debitorului, penalitati conventionale în cunatum procentual de 0,5
% pentru fiecare zi de întârziere aferente pretului neachitat pentru perioada cuprinsa între scadenta fiecarei
facturi emise catre debitoare si data îndeplinirii obligatiei de plata, contravaloarea dobânzilor comerciale
legale aferente pretului neachitat , pentru perioada cuprinsa între scadenta fiecarei sume ce compune
debitul principal si data platii integrale a acestuia, cu cheltuilei de judecata, reprezentând taxa judiciara de
timbru în cunatum de 39,00 lei, timbru judiciar în cuantum de 0,3 lei si onorariu avocat în cunatum de 59,50
lei
Prin sentinta civila nr. 15610 din data de 13.10.2009 s-a admis exceptia necompetentei
teritoriale absolute , invocata din oficiu de instanta si s-a dispus declinarea competentei de solutionarea a
cauzei în favoarea Judecatoriei Tecuci.
Cauza a afost înregistrata pe rolul Judecatoriei Tecuci la data de 03.12.2009 sub nr.
5067/324/2009.
În motivarea în fapt cererii, creditoarea a învederat instantei ca, la data de 27.06.2006, a
încheiat cu debitorul SP-S contractul de prestari servicii telefonie mobila, în baza caruia a emis facturile
fiscale în valoare totala de 722,81 lei, suma care nu a fost achitata de catre debitor, desi scadenta stabilita
conventional a fost depasita. Creditoarea a aratat ca potrivit art. 6.1 din conventia partilor, debitorul
datoreaza penalitati de întârziere în cuantum de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere. Creditoarea a precizat
ca atât pretul serviciilor, cât si scadenta au fost însusite de catre debitor prin semnarea contractului si faptul
acceptarii la plata a facturilor emise.
În drept, creditoarea a invocat dispozitiile O.G. nr.5/2001 privind procedura somatiei de
plata, O.G. 9/2000, art. 969 C.Civ. artr. 1066 si urm. C.Civ. art. 379 si art. 274 C.proc.civ.
În temeiul art. 242 alin.2 C.proc.civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsa.
Cererea de chemare în judecata a fost timbrata cu suma în cuantum de 39 lei, achitata prin
ordinul de plata nr. 23487/29.06.2009 (fila 4), conform prevederilor art. 3 lit. o¹ din Legea nr.146/1997
privind taxele judiciare de timbru si s-au aplicat timbre judiciare în cuantum de 3 lei, potrivit dispozitiilor art.3
alin.2 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar.
B. Aparari
Debitorul nu a formulat întâmpinare la cererea de emitere a somatiei de plata, dar s-a
prezentat în fata instantei prin aparator solicitând respingerea cererii ca inadmisibila.
D.Probe
În dovedirea cererii, creditoarea a solicitat încuviintarea probei cu înscrisurile depuse la
dosar, depunând în acest sens la dosar în fotocopie certificata pentru conformitatea cu originalul
urmatoarele înscrisuri: fisa personala – directia evidenta persoanelor-fila 6, contractul seria POS nr.
03441242 din data de 27.06.2006 (fila 7-10), factura duplicat VDF09973652 din data de 06.12.2007 (fila
11), factura nr. VDF11815950 din data de 06.01.2008 (fila 12), înstiintare de plata catre debitoarea (fila 13),
confirmarea de primire (fila 14), încheierea nr. 19262 din data de 13.04.2006 (fila 15-16), copie certificat de
înregistrare mentiuni (fila 17).
Debitoarea a depus la dosar practica judiciara ( filele 20-26).
La termenul din data de 11.02.2010 instanta în temeiul art.167 alin.1 din Codul de procedura
civila a încuviintat pentru creditoare proba cu înscrisurile depuse la dosar apreciind, ca fiind concludenta,
pertinenta si utila solutionarii cauzei.
II.Solutia instantei
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauza, instanta retine
urmatoarele:
La data de 27.06.2006, între creditoarea S.C. V S.R.L. si debitorul S P S s-a încheiat
contractul seria POS nr.0441242 (filele 7-10), prin care creditoarea s-a obligat sa furnizeze servicii de
telefonie mobila, iar debitorul s-a obligat sa plateasca contravaloarea acestora. Contractul este semnat de
catre debitor. În temeiul contractului s-a emis factura fiscala VDF09973652 din data de 06.12.2007( fila 11),
factura fiscala nr. VDF11815950 din data de 06.01.2008 ( fila 12)
Potrivit contractului mentionat, art. 6.1, pentru sumele neplatite la termen, clientul va plati
penalitati de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere cu titlu de daune moratorii pâna la plata întregii sume.
Potrivit sustinerii creditoarei, debitorul nu a achitat contravaloarea serviciilor de telefonie
mobila.
În drept, somatia de plata constituie o procedura speciala reglementata de OG nr. 5/2001.
Articolul 1 alineat 1 prevede ca „procedura somatiei de plata se desfasoara, la cererea
creditorului, în scopul realizarii de bunavoie sau prin executare silita a creantelor certe, lichide si exigibile ce
reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori
determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însusit de parti prin semnatura ori în alt mod
admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte
prestatii.”
Articolul 6 din acelasi act normativ stabileste ca daca nu a intervenit închiderea dosarului în
conditiile art. 5, judecatorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum si a explicatiilor si
lamuririlor partilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.
Astfel, din textele legale de mai sus reiese ca cererea prin care se declanseaza procedura
somatiei de plata trebuie sa îndeplineasca, pe lânga conditiile generale, trei conditii speciale de
admisibilitate.
În primul rând, creditorul trebuie sa aiba o creanta a carei obligatie corelativa consta în
îndatorirea debitorului de a plati o suma de bani.
În al doilea rând, creanta trebuie sa fie certa, lichida si exigibila.
A treia conditie de admisibilitate se refera la mijlocul de proba prin care s-ar putea face
dovada creantei pretinse de creditor, în sensul ca pot fi folosite numai înscrisurile.
Potrivit art. 46 din Codul comercial, obligatiile comerciale se probeaza cu acte autentice,
acte sub semnatura privata, facturi acceptate, prin corespondenta, prin telegrame, cu registrele partilor, cu
martori de câte ori autoritatea judecatoreasca ar crede sa admita proba testimoniala, si orice alte mijloace
de proba admise de legea civila.
Pentru a avea forta probanta fata de o persoana care nu a redactat-o, în speta fata de
debitor, factura trebuie sa fie semnata sau acceptata de catre acesta. Fata de emitent factura este
asimilata, prin continut, unei marturisiri judiciare, iar fata de destinatar constituie mijloc de proba numai daca
este acceptata. Factura poate fi acceptata expres, în scris ori verbal, sau tacit prin fapte concludente.
Raportându-se la reglementarile incidente, studiind dosarul prin prisma conditiilor de
admisibilitate, instanta constata ca aceste conditii impuse de lege nu sunt îndeplinite.
În ceea ce priveste cererea privind obligarea debitorului la plata sumei de 722,81 lei
reprezentând pret al serviciilor de telefonie mobila prestate debitorului, instanta apreciaza ca aceasta nu
îndeplineste conditiile de admisibilitate, prevazute de art.1 din O.G.5/2001 privind somatia de plata.
Astfel, raportând situatia de fapt la prevederile art.1 din O.G. nr.5/2001 rezulta ca
reclamanta-creditoare nu a facut dovada ca este titulara unei creante certe si lichide.
Creanta este certa în sensul dispozitiilor art. 379 alin.3 din Codul de procedura civila, când
existenta sa nu este discutabila din punct de vedere juridic, când rezulta din însusi actul de creanta sau din
alte acte, chiar neautentice,emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Creditoarea nu a facut dovada certitudinii creantei privind contravaloarea serviciilor de
telefonie mobila prestata în perioada de facturare 06.11.2007-05.12.2007, respectiv 06.12.2007-
05.01.2008, întrucât facturile emise nu sunt acceptate de catre debitor prin semnatura, iar din contractul de
prestari servicii de telefonie mobila seria POS nr. 03441242 (filele 7-10), nu rezulta ca partile au convenit un
alt mod de acceptare a acestora.
Faptul ca debitorul a semnat contractul seria POS nr.0441242 (filele 7-10) încheiat cu
creditoarea nu are valoarea unei acceptari, întrucât contractul invocat instituie cadrul general de derulare a
relatiei contractuale, executarea operatiunilor prevazute de acestea urmând a se concretiza în facturile
fiscale emise de creditoare.
Totodata, instanta retine ca debitorul contesta creanta aratând ca în urma unui accident de
circulatie, cartela telefonica nu a mai fost gasita, astfel încât nu a beneficiat de serviciile de telefonie mobila.
Aceste aspecte invocate de debitor nu permit retinerea ca îndeplinita a conditiei de certitudine a creantei,
fiind necesara analizarea dreptului de creanta invocat de catre creditoare, pe calea dreptului comun, prin
administrarea de probe concludente si interpretarea clauzelor contractuale.
În ceea ce priveste obligarea debitorului la plata penalitatilor de întârziere, instanta
constata ca prin contractul de prestari servicii de telefonie mobila mentionat, s-a stipulat la art. 6.1 clauza
penala conform careia pentru sumele neplatite la termen clientul(debitorul), va plati penalitati de 0,5%
pentru fiecare zi de întârziere cu titlu de daune moratorii pâna la plata întregii sume. Pe de alta parte,
instanta constata ca debitorul invoca faptul ca art. 6.1 din contract constituie o clauza abuziva, potrivit Legii
193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate de comercianti si consumatori.
Instanta retine ca în cazul obligatiilor comerciale care au ca obiect o suma de bani, desi
exista o mai mare liberalitate în determinarea cuantumului penalitatilor, trebuie stabilita o corelatie directa cu
nivelul dobânzilor practicate de bancile comerciale pentru credite acordate comerciantilor.
În speta, fara a se pronunta asupra fondului, instanta constata ca penalitatea de 0,5 % pe zi
de întârziere corespunde unei dobânzi anuale de 182,50% pe an, în timp ce dobânda bancara comerciala
bancara pentru persoane juridice este de 15-20% pe an.
Potrivit art. 4 din Legea 193/2000, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu
consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea însasi sau împreuna cu alte prevederi din contract,
creeaza, în detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei credinte, un dezechilibru semnificativ între
drepturile si obligatiile partilor.
Or, pentru verificarea îndeplinirii conditiilor mai sus mentionate si stabilirea daca o clauza
contractuala este abuziva, instanta trebuie sa analizeze fondul cauzei, ceea ce nu este permis pe calea
sumara a somatiei de plata, ea având aplicabilitate doar atunci când crean?a nu este discutabila din punct
de vedere juridic.
În ceea ce priveste, plata dobânzilor legale, instanta retine ca stipularea unei clauze
penale înlatura posibilitatea acordarii dobânzii legale, întrucât atât penalitatile de întârziere cât si dobânda
legala reprezinta daune-interese, echivalentul prejudiciului suferit de catre creditor pentru neexecutarea
obligatiei de catre debitorul sau. Astfel ca, fara a se pronunta asupra fondului, instanta apreciaza ca în
conditiile în care partile au convenit prin contract, cuantumul despagubirilor datorate de debitor în cazul
neîndeplinirii obligatiilor de catre debitor, creditoarea nu se poate prevala si de dispozitiile O.G. 9/2000
privind dobânda legala, dispozitiile fiind incidente în situatia în care partile nu ar fi înserat în contract o
cauza penala sau în situatia în care clauza este lovita de nulitate absoluta.
Cum, în prezenta cauza, clauza privind penalitatile de întârziere este discutabila din punct de
vedere juridic, având în vedere natura juridica a dobânzilor legale, instanta apreciaza ca, creanta privind
dobânzile legale nu este certa , astfel încât acordarea acestora nu poate fi efectuata pe calea sumara a
somatiei de plata.
Pentru toate motivele de fapt si de drept mai sus enuntate, instanta constata ca nu sunt
îndeplinite conditiile de admisibilitate a pronuntarii unei ordonante care sa contina somatia de plata, astfel
ca urmeaza sa respinga actiunea ca inadmisibila, creditoarea având la îndemâna calea dreptului comun
pentru realizarea creantei sale.
Fata de solutia la care a ajuns instanta în urma deliberarii, având în vedere dispozitiile art.
274 C.pr.civ. care prevad ca partea care cade în pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile
de judecata, instanta urmeaza sa admita cererea debitoarei privind acordarea cheltuielilor de judecata, si pe
cale de consecinta creditoarea va fi obligata la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecata reprezentând
onorariu avocat, conform chitantei GLBAC nr. 01555742 - fila 19.