Spor de izolare. Acordarea sporului numai personalului didactic din învatamânt.
Potrivit art.8 lit d) din H.G. nr. 281 din 17 iunie 1993 cu privire la salarizarea personalului din unitatile bugetare” salariatii care lucreaza, potrivit contractului individual de munca, în zone izolate sau unde atragerea personalului se face cu greutate beneficiaza de un spor de pâna la 20% din salariul de baza.
Prin Contractele Colective de Munca la Nivel de Ramura Învatamânt si la nivelul Inspectoratului Scolar al jud. Hunedoara s-a prevazut la art. 36 alin.1 lit.j, respectiv art.35 alin.1 lit.i un „ spor de 20% din salariu de baza pentru personalul didactic auxiliar si nedidactic care lucreaza, potrivit contractului individual de munca, în mediu rural numai în zone izolate sau atragerea personalului se face cu greutate, cu îndeplinirea conditiilor art. 8 alin.1 lit.d din H.G .nr. 281/1993.”
Sectia conflicte de munca si asigurari sociale – Decizia civila nr. 9/12 ianuarie 2009
Prin actiunea civila înregistrata la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr. 417/97/2008 reclamanta A.I. i-a chemat în judecata, în calitate de pârâti, pe ISJ Hunedoara, MECT si Scoala Generala SH Petrosani, solicitând:
- obligarea pârâtilor la plata sumei reprezentând contravaloarea sporului de 20% (de izolare) din salariul de baza cuvenit în baza Contractului Colectiv de Munca, începând cu luna februarie 2005 si pâna în prezent, actualizata cu indicele de inflatie;
- obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea pretentiilor sale reclamanta arata ca ocupa functia de secretar la Scoala Generala SH din Petrosani si ca potrivit art.35 alin.1 lit.i din C.C.M are dreptul la sporul de 20% din salariul de baza în conditiile în care lucreaza în mediu rural, în zona izolata. De asemenea mentioneaza ca acest spor este prevazut în mod expres si de H.G. nr.281/1993, iar conform Anexei la H.G. nr. 769/1998, localitatea Petrosani se încadreaza în categoria localitatilor din mediu rural sau izolate.
În drept se invoca art.166, 283 alin.1 lit.c, art.269 Codul Muncii, art.35 alin.1 lit.i din C.C.M, art.8 lit.d din H.G. nr. 281/1993, Anexa la H.G. nr. 769/1998.
Prin întâmpinarea depusa, pârâtul ISJ Hunedoara a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, motivând ca reclamanta nu îndeplineste conditiile legale pentru a beneficia de acest spor.
Pârâtul MECT a solicitat respingerea actiunii, invocând în primul rând, lipsa calitatii procesual pasive, întrucât nu este angajator, nu calculeaza drepturile salariale, nu detine cartile de munca si nu este ordonator de credite pentru unitatile de învatamânt preuniversitar de stat, iar pe fondul cauzei, netemeinicia si nelegalitatea pretentiilor reclamantei, aratând ca personalul nedidactic nu beneficiaza de sporul de 20%.
Prin sentinta civila nr. 899/LM/05.06.2008 pronuntata de Tribunalul Hunedoara în cauza s-a respins actiunea în conflict de drepturi formulata de reclamanta AI în contradictoriu cu pârâtii ISJ Hunedoara si Scoala Generala SH Petrosani.
În baza art. 246 Cod procedura civila s-a luat act de renuntarea la judecata a reclamantei cu privire la actiunea în conflict de drepturi formulata împotriva pârâtului MECT.
Pentru a hotarî astfel tribunalul a retinut, în esenta, cu referire la probele dosarului si dispozitiile legale incidente, ca reclamanta nu îndeplineste cerintele prevazute de art.8 lit.d din H.G. nr. 281/1993, neavând calitatea de personal didactic, precum si celelalte conditii prevazute de avizele MMPS si M.F.
Împotriva acestei sentinte a declarat, în termenul legal prevazut de art. 80 din Legea nr. 168/1999 reclamanta AI, solicitând, în temeiul art.299 alin.1, art.301, 302 Cod procedura civila, art.291 Codul Muncii prin raportare la art.21 alin.1 si art.24 din Constitutie, admiterea recursului, modificarea sentintei atacate în sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta critica sentinta atacata ca fiind data cu încalcarea si aplicarea gresita a legii, deoarece principiul egalitatii de tratament implica recunoasterea acelorasi obiective si elemente de salarizare tuturor peroanelor aflate într-o situatie comparabila, asa încât nu exista nici o justificare obiectiva si rezonabila de excludere a sa de la acest drept recunoscut cadrelor didactice, deoarece criteriu de acordare a sporului de izolare este unul si acelasi: zona geografica.
Prin întâmpinarea depusa în aceasta faza procesuala, intimatul ISJ Hunedoara solicita respingerea recursului ca nefondat, mentinerea sentintei atacate ca temeinica si legala, motivând ca instanta de fond a retinut în mod corect starea de fapt si de drept.
CURTEA, analizând sentinta atacata prin prisma criticilor formulate cât si din oficiu conform cerintelor art. 304 indice1 Cod procedura civila în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedura civila, retine urmatoarele:
Potrivit art.49 alin.(2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, actualizata” Personalul didactic calificat potrivit art. 7, care desfasoara activitate didactica în mediul rural sau în localitati izolate, primeste o indemnizatie de 5-80% din salariul de baza al functiei didactice îndeplinite, în raport cu zona geografica respectiva. Diferentierile pe zone si localitati, în cadrul limitelor prevazute de lege, se stabilesc de consiliile locale, cu consultarea reprezentantilor federatiilor sindicale reprezentative la nivel de ramura din învatamânt, în concordanta cu prevederile înscrise în hotarârile Guvernului cu privire la acordarea acestei indemnizati.
Prin Contractele Colective de Munca la nivel de ramura Învatamânt si la nivelul Inspectoratului Scolar al jud. Hunedoara s-a prevazut la art. 36 alin.1 lit.j, respectiv art.35 alin.1 lit.i un „ spor de 20% din salariu de baza pentru personalul didactic auxiliar si nedidactic care lucreaza, potrivit contractului individual de munca, în mediu rural numai în zone izolate sau atragerea personalului se face cu greutate, cu îndeplinirea conditiilor art. 8 alin.1 lit.d din H.G.nr. 281/1993.”
Potrivit art.8 lit d) din H.G. nr. 281 din 17 iunie 1993 cu privire la salarizarea personalului din unitatile bugetare” salariatii care lucreaza, potrivit contractului individual de munca, in zone izolate sau unde atragerea personalului se face cu greutate beneficiaza de un spor de pâna la 20% din salariul de baza.
Pentru conditii deosebit de grele, in mediul rural la altitudine si cu cai de acces dificile, marimea sporului este cea prevazuta in anexele la prezenta hotarâre.
Criteriile de acordare, categoriile de personal si marimea concreta a sporului se stabilesc de ministere, celelalte institutii”.
Prin adresa nr. 5960/1994, emisa de MMPS, catre Ministerul Învatamântului au fost avizate criteriile de acordare, categoriile de personal si marimea concreta a sporului de pâna la 20% din salariul de baza care lucreaza, potrivit contractului individual de munca, in zone izolate sau unde atragerea personalului se face cu greutate; adresa modificata ulterior prin avizele comune nr. 6064/27.09.1996 al MMPS si nr. 48121/27.09.1996 al M.F.
De asemenea prin HG nr. 167 din 20 februarie 2002 s-a aprobat diferentierile pe zone geografice si localitati a indemnizatiei ce se acorda personalului didactic calificat, in conformitate cu prevederile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Analizând aceste dispozitii legale si avizele emise de institutiile abilitate de legiuitor sa stabileasca categoria de personal care este îndreptatita la acordarea acestui spor, reiese cu claritate faptul ca de acest spor beneficiaza personalul didactic din învatamânt; categorie profesionala din care nu face parte si recurenta reclamanta - aceasta ocupând functia de secretar.
Referitor la discriminarea reclamata, Curtea constata ca, în mod constant, Curtea Constitutionala a statuat în jurisprudenta, ca prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite în raport cu natura deosebita a raporturilor reglementate. Principiul egalitatii în fata legii, consacrat de art.16 din Constitutia României, presupune instituirea unui tratament egal cu situatii care, în functie de scopul urmarit nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci presupune solutii diferite pentru situatii diferite.
În speta este indubitabil ca natura raporturilor juridice supuse reglementarilor nu este aceeasi, astfel ca nu poate fi vorba despre un tratament inegal în situatii egale.
În acelasi sens, instanta europeana a statuat constant ca orice diferenta de tratament nu semnifica, în mod automat încalcarea art. 14 din Conventie. Pentru ca o asemenea încalcare sa se produca este necesar, sa se stabileasca ca persoanele aflate în situatii analoage sau comparabile, în materie, beneficiaza de un tratament preferential, iar daca o asemenea distinctie între situatii analoage sau comparabile exista, ea sa nu-si gaseasca nici o justificare obiectiva sau rezonabila.
În speta, este de asemenea, cert ca nu poate fi vorba despre existenta vreunei „comparabilitati” sau, cu atât mai putin, a unei „ analogii” între situatia personalului didactic calificat si celelalte categorii de personal din ramura învatamânt, iar distinctia facuta de legiuitor în acordarea acestui spor îsi are o justificare obiectiva si rezonabila, scopul acordarii acestui spor fiind atragerea cadrelor didactice calificate în zonele izolate. Criteriul de diferentiere în functie de zona geografice este aplicat în cadrul aceleiasi categorii profesionale - personal didactic calificat-asa cum se retine expres în H.G. nr. 167/2002 si nu în raport cu alt personal contractual din cadrul acestei ramuri, asa încât nu poate fi vorba de o discriminare în sensul art. 1si 2 din O.G. nr.137/2000.
Este de mentionat ca, prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 818 din 3 iulie 2008, publicata în Monitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008 s-a constatat ca prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) si art. 27 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata, sunt neconstitutionale, în masura în care din acestea se desprinde întelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând ca sunt discriminatorii, si sa le înlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Fata de cele mentionate, curtea a constatat ca solutia primei instante reflecta o aplicare si interpretare corecta a legii în raport cu starea de fapt reiesita din probele dosarului, asa încât nefiind incident nici unul din cazurile de casare sau modificare a hotarârii judecatoresti expres si limitativ prevazute de legiuitor în continutul art. 304 punctele 1-9 Cod procedura civila, în conformitate cu art. 312 alin.1 Cod procedura civila cu aplicarea art. 82 din Legea nr. 168/1999 a fost respins ca nefondat recursul cu care a fost investita de catre reclamanta.