8. Spor salarial (pentru conditii de munca deosebit de periculoase), solicitat de functionarii publici din Administratia Nationala a Penitenciarelor în temeiul disp. art. 8 din H.G. nr. 281 /1993.
Contencios administrativ. Dreptul functiei publice.
Legea 138/199 - art. 34 alin 1 lit. (a)
Legea nr. 293/2004
H.G. nr.291/1993
Art. 8 alin 1 lit. (a) Ordin M.J. nr. 945/C/2003
Functionarii din cadrul A.N.P., ce au desfasurat activitatea in conditiile prev. de H.G. nr. 281/1993 au dreptul la acordarea sporului de 50 - 100% din salariu, iar neplata acestui spor nu poate fi justificata prin lipsa fondurilor disponibile, fata de prevederile Codului Muncii, care impun plata cu prioritate a drepturilor salariale.
Curtea de Apel Bacau - Sectia comerciala,
de contencios administrativ si fiscal
Decizia nr. 721 din 23 octombrie 2008.
Prin sentinta civila nr. 213/03 aprilie 2008, pronuntata de Tribunalul Bacau - Sectia Comerciala si de contencios Administrativ în dosarul nr. 5590/110/2007, s-a admis în parte actiunea formulata de reclamantul - Sindicatul Liber al Functionarilor din Penitenciarul cu Regim de Maxima Siguranta Bacau - pentru membrii sai: B. M., G F .s.a. în contradictoriu cu pârâta A.N.P în sensul ca a fost obligat pârâta sa plateasca reclamantilor sporurile prevazute de anexa 1.1 la Ordinul Ministerului Justitiei nr. 945/C/2003 (spor T.B.G), pentru perioada 2004 - 2006, reactualizate cu indicele de inflatie la data platii efective.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a avut în vedere urmatoarele considerente:
Reclamantii, membri ai Sindicatului Liber al Functionarilor din P.RJV1.S. Bacau, au beneficiat începând cu luna septemb.2003 de sporul pentru conditii deosebite de munca, de 100% si 75%.
Printr-un Ordin emis la 30.08.2004 s-a dispus sistarea platii sporului T.B.C pentru toti salariatii din cadrul penitenciarului încalcându-se prevederile Legii 293/2004 si ale 438/1999 precum si cele ale Ordinului Ministerului Justitiei nr.945/C/2003, Anexa 1.1.
Pârâta Administratia Nationala a Penitenciarelor, desi recunoaste pretentiile formulate împotriva sa, refuza nejustificat acordarea acestor sporuri.
Fata de aceste considerente, instanta a admis în parte actiunea si a obligat pârâta Administratia Nationala a Penitenciarelor sa plateasca reclamantilor sporul prevazut de anexa 1.1. a Ordinului Ministerului Justitiei nr.945/C/2005 pentru perioada 2004 - 2006 reactualizat cu indicele de inflatie.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâta - Administratia Nationala a Penitenciarelor, care a criticat solutia instantei de fond sub urmatoarele aspecte:
- în mod gresit s-a respins exceptia prematuritatii actiunii, având în vedere neîndeplinirea - de catre reclamanti - a procedurii prealabile prevazute de art. 7 alin. (1) din legea 554/2004;
- pe fond, solutia este nelegala, având în vedere dispozitiile art. 69 din Legea 138/1999 si lipsa fondurilor disponibile pentru plata sporului solicitat, precum si dispozitiile art. 4 si 7 din ANEXA nr.. 1 A O.M.J. nr. 945/2003;
- nu s-au avut în vedere dispozitiile art. 1082 Cod civil, în raport de care pârâta nu putea fi obligata la plata sumelor actualizate în functie de indicele de inflatie.
Intimata - reclamanta B. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, aratând ca fata de obiectul cererii de chemare în judecata (plata unor drepturi salariale), nu era necesara procedura prealabila, iar pe fond s-a facut dovada ca reclamantii au lucrat în conditii periculoase sau vatamatoare, ceea ce justifica acordarea sporului solicitat.
În sustinerea pozitiei lor, partile au depus la dosar acte.
Analizând sentinta recurata sub aspectul criticilor formulate, în raport de actele depuse la dosar si de dispozitiile legale incidente, curtea constata nefondat recursul, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse:
În ce priveste exceptia prematuritatii actiunii pentru lipsa procedurii prealabile prevazuta de art. 7 alin. (1) din Legea 554/2004, curtea retine ca aceste dispozitii legale nu au incidenta în speta de fata, deoarece reclamantii au solicitat prin actiune acordarea unor drepturi salariale prevazute de lege si neacordate, fara a ataca un act administrativ pentru care sa fie obligatorie procedura prealabila.
Art. 109 din Legea 188/1999 face trimitere doar la competenta instantei de contencios administrativ în asemenea cauze, fara a face referire la incidenta dispozitiilor Legii 554/2004 (asa cum se face la art. 106 din lege - unde, pentru atacarea actelor administrative prin care s-a decis încetarea raportului de serviciu, functionarul public se adreseaza instantei "în conditiile si termenele prevazute de Legea 554/2004").
Pe fondul cauzei, solutia de admitere a actiunii este temeinica si legala, curtea retinând, pe lânga argumentele instantei de fond, urmatoarele aspecte :
Pentru perioada supusa analizei (septembrie 2004 - aprilie 2006), drepturile salariale cuvenite reclamantilor sunt reglementate de urmatoarele acte normative: Legea 293/2004 privind statutul functionarilor publici cu statutul special din Administratia Nationala a Penitenciarelor (art. 34 alin. (1) lit. (a), Legea 138/1999, HG. 281/1993 (art. 8 al. (1) lit. a) si Ordinul Ministerului Justitiei nr. 945/C/2003 - prin care se aproba Regulamentul de acordare a sporului prevazut de art. 8 lit. (1) din HG. nr. 281/1993.
Intimatii - reclamanti îndeplinesc conditiile legale pentru a beneficia de sporul pentru conditii deosebit de periculoase, prevazute de art. 8 din HG. nr. 281/1993, aspect care - de altfel - nu este contestat de recurenta.
De asemenea, nu poate fi contestat faptul ca în perioada septembrie 2004 - aprilie 2006, intimatii - reclamanti au prestat activitati în acele conditii vatamatoare sau periculoase, care justifica acordarea sporului, aspect dovedit cu Buletinul de determinare prin expertizare a locului de munca nr. 150/11 noiembrie 2003, nota de constatare nr. 170/09 decembrie 2005, extras din Decizia zilnica pe unitate nr.84/02 mai 2006 si procesul - verbal din 28 aprilie 2006 (acte depuse la filele 21-24 dosar recurs).
Recurenta justifica neplata sporului prin lipsa fondurilor disponibile, invocând - în acest sens - dispozitiile art. 69 din Legea 138/1999, care prevad ca acordarea drepturilor banesti se face "în limita fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor si institutiilor centrale", precum si dispozitiile art. 4 din O.M.J. nr. 945/C/2003.
Aceasta justificare nu poate fi primita, întrucât dispozitiile citate nu fac decât sa reia o regula de principiu în materia cheltuielilor bugetare, si anume ca nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonata si platita daca nu exista acoperire bugetara.
Cum potrivit art. 156 din Codul muncii drepturile salariale se achita cu prioritate, înaintea altor obligatii banesti, atâta vreme cât intimatii - reclamanti au prestat activitate în conditii care justifica acordarea sporului, aspectele de ordin administrativ sau financiar invocate de angajator nu pot afecta existenta sau cuantumul drepturilor salariale prevazute imperativ de lege.
În ceea ce priveste actualizarea sumelor acordate în functie de inflatie, curtea constata ca în acest mod se creeaza o situatie achitabila pentru intimatii - reclamanti care trebuie sa beneficieze de sumele retinute în mod nelegal, la valoarea actuala.
Nu se poate retine incidenta art. 1088 Cod civil, întrucât dreptul reclamantilor la sumele solicitate exista, fiind prevazute de lege, iar prin hotarâre nu s-a stabilit, ci s-a constatat existenta acestui drept, fiind obligat angajatorul la acordarea sumelor cuvenite si neacordate.
De asemenea, nu se poate retine buna - credinta a angajatorului, în sensul prevazut de art. 1082 Cod civil, fata de argumentele prezentate anterior cu privire la fondul cauzei.
Fata de considerentele expuse, constatând ca motivele de recurs sunt neîntemeiate, în raport de dispozitiile art. 312 al. 1 Cod procedura civila, curtea a respins recursul ca nefondat.