Prin sentinta civila nr. 298/15.04.2008 Tribunalul Vrancea a admis în parte actiunea civila pentru drepturi banesti formulata de reclamanta R.M. în contradictoriu cu pârâtii P.O. P si C.L.O. P.
Au fost obligati pârâtii sa plateasca reclamantei drepturile banesti reprezentând îndemnizatia de dispozitiv cuvenite pe perioada 03.04.2005 – 03.12.2007.
Au fost respinse ca prescrise pretentiile pentru perioada 01.01.2005-03.04.2005.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin cererea înregistrata la nr. 1447/91/2007, reclamanta R.M. a chemat în judecata pe pârâtii P.O. P si C.L.O. P, pentru ca prin hotarâre judecatoreasca sa fie obligati sa-i plateasca drepturile banesti reprezentând indemnizatia de dispozitiv pe perioada 01.01.2005 – 03.12.2007.
Tribunalul, pe baza actelor si lucrarilor de la dosar, a retinut urmatoarele:
Potrivit contractului individual de munca depus în copie la dosar, în perioada mentionata de reclamanta, aceasta a fost angajata pârâtei P. P pe postul de inspector urbanism.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajati pe baza de contract si salariatii civili, beneficiaza de o indemnizatie de dispozitiv de 25% din solda de functie, solda de grad, solda de merit, respectiv din salariul de baza.
În temeiul art. 9 alin. 4 din O.U.G. nr. 63/2003, Ministerul Administratiei si internelor a emis Ordinul nr. 496/2003 în baza caruia, indemnizatia de dispozitiv se acorda si personalului civil ca-si desfasoara activitatea în domeniul administratiei publice, în acest fel asigurându-se egalitate de tratament salarial personalului din cadrul administratiei.
Pentru aceste considerente, actiunea a fost admisa în parte si obligati pârâtii sa plateasca reclamantei drepturile banesti reprezentând indemnizatia de dispozitiv pe perioada 03.04.2005 – 03.12.2007.
A fost respinsa cererea de acordare a acestui spor pe perioada 01.01.2005 – 03.04.2005 avându-se în vedere ca potrivit art. 283 al.1 lit. c Codul Muncii, pentru aceasta perioada a intervenit prescriptia.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs pârâtul C.L. P considerând-o nelegala si netemeinica.
În motivarea recursului s-a aratat ca hotarârea instantei de fond este data cu interpretarea si aplicarea gresita a Legii nr. 138/1999.
Astfel, potrivit acestei legi, beneficiaza de prime, sporuri si indemnizatii doar personalul civil din ministerele si institutiile centrale care desfasoara activitati în conditii similare celor ale cadrelor militare adica acei functionari care sunt oricând la dispozitia conducatorilor institutiilor respective ceea ce nu este cazul de fata.
Sistemul de salarizare al personalului din institutiile publice ale administratiei publice locale nu prevede un asemenea drept si pe cale de consecinta nu este legal.
Prin întâmpinarea depusa la dosar intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, mentinerea hotarârii instantei de fond ca fiind legala si temeinica.
La solicitarea instantei de recurs, s-a depus la dosar Ordinul nr. 496/28.07.2003 al M.A.I.
Prin decizia civila nr. 757/R/5 noiembrie 2008 a Curtii de Apel Galati a fost admis recursul declarat de C.L. P împotriva sentintei civile nr. 298/15.04.2008 pronuntata de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 1447/91/2008 pe care a modificat-o în sensul respingerii ca nefondata a cererii privind obligarea pârâtului la plata drepturilor banesti pentru perioada 03.04.2005 – 03.12.2007 fiind mentinute celelalte dispozitii ale hotarârii recurate.
Au fost avute în vedere urmatoarele considerente:
În primul rând, Ordinul nr. 496/2003 nu este publicat în Monitorul Oficial al României iar instanta de fond nu a solicitat partilor sa îl depuna la dosar, solutionând astfel cauza fara a administra nici un fel de probatorii si motivând hotarârea în baza unui înscris ce nu se afla la dosar.
Pentru aceste considerente, potrivit disp. art. 305 C.pr.civila, înscrisul a fost depus la solicitarea instantei de recurs, în baza rolului activ.
În acest mod se poate observa ca prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministrul Administratiei si Internelor se modifica si se completeaza Ordinul nr. 275/2002 al Ministerului de Interne de aprobare a normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii, prevazute în anexa nr. 1, care, conform art. 64 din Legea nr. 138/1999, a fost dat în aplicarea acestei din urma legi.
Aceasta lege, asa cum îi indica denumirea, are ca sfera de reglementare salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii.
Prin urmare, ordinul sus mentionat a fost adoptat în vederea interpretarii si asigurarii executarii legii sus mentionate, astfel ca nu îi poate largi sfera de aplicare.
De altminteri, ordinul nici nu o face, neexistând nicaieri vreo mentiune expresa ca indemnizatia de dispozitiv s-ar aplica si personalului contractual din administratia publica locala, astfel încât sa se largeasca nepermis, printr-un act juridic cu forta inferioara legii, dat în aplicarea acesteia, nepublicat în Monitorul Oficial, sfera de aplicare a legii, astfel cum este circumscrisa în art. 1 al acesteia.
Potrivit disp. art. 1 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii, ,,Dispozitiile prezentei legi se aplica personalului militar si civil din cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informatii, Serviciului de Telecomunicatii Speciale si Ministerului Justitiei”.
Prin urmare, sunt trei categorii de persoane a caror salarizare este reglementata de aceasta lege, fiindu-le prin urmare aplicabile si prevederile Ordinului nr. 275/200 completat prin Ordinul nr. 496/2003 si anume: personalul militar; personalul civil contractual; personalul civil functionari publici din institutiile mentionate, clasificare a carei utilitate urmeaza a se releva mai jos.
Divergente în interpretarea aplicabilitatii indemnizatiei de dispozitiv au intervenit dupa modificarea Ordinului nr. 275/2002 al Ministerului de Interne prin Ordinul nr. 496/2003 al Ministrului Administratiei si Internelor.
Prin acest din urma ordin, s-a statuat: ,,Dupa punctul 9.1 se introduce punctul 9.2 cu urmatorul continut: ,,9.2 indemnizatia de dispozitiv se acorda si personalului civil ce-si desfasoara activitatea în domeniul administratiei publice”.
Problema care se pune este daca aceasta mentiune vizeaza si personalul civil (contractual si functionari publici) din cadrul administratiei publice locale.
Curtea a opinat în sensul ca nu împartaseste astfel punctul de vedere al instantei de fond.
Faptul care a generat aceasta eroare de interpretare, precum cea a reclamantilor este ca emitentul noului ordin este, în anul 2003, ministrul administratiei si internelor, nemaipurtând vechea titulatura de ministru de interne, mai exact cuprinderea sub tutela aceluiasi minister si a administratiei publice.
Or, o atare interpretare este total eronata. Prin urmare, se pune problema care este ratiunea acestei adaugiri a pct. 9.2, care face vorbire despre dreptul la indemnizatie si pentru personalul civil din administratia publica si la cine se refera ea.
Pentru a determina aceasta, trebuie examinat mai întâi ce spune Legea nr. 138/1999 în privinta beneficiarilor sporului de dispozitiv.
Astfel, din art. 13 al Legii nr. 138/1999, în forma în vigoare la momentul adoptarii ordinului, reiese ca de aceasta indemnizatie beneficiaza atât militarii cât si personalul civil; ,,Cadrele militare în activitate, militarii angajati pe baza de contract si salariatii civili beneficiaza de o indemnizatie de dispozitiv lunara de 25% din solda de functie, solda de grad, solda de merit, indemnizatia de comanda si gradatii, respectiv din salariul de baza”.
Desigur ca trebuie sa ne raportam la sfera generala de reglementare a Legii nr. 138/1999, adica la categoriile de personal salarizate potrivit acestei legi, astfel cum sunt mentionate în art. 1.
Revenind la completarea adusa prin pct. 9.2. introdus prin Ordinul nr. 496/2003, Curtea retine ca, pentru a se afla în limitele legii în aplicarea careia s-a dat, referirea la personalul civil din administratia publica se refera la personalul contractual din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, institutii care se integreaza administratiei publice centrale, aceasta fiind singura interpretare în conformitate cu legea.
Prin urmare, ordinul în discutie vizeaza urmatoarele categorii de personal militar si civil: personalul militar – cadre militare în activitate, militari angajati pe baza de contract si studentii care au obtinut gradul de sublocotenent dupa absolvirea anului IV la Academia de Politie (aceasta ultima categorie fiind prevazuta expres la pct. 9.1 din Ordinul nr. 275/2002); personalul civil contractual; personalul civil functionari publici din cadrul institutiilor publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala.
Or, reclamanta este angajata în cadrul P. P, iar nu în cadrul unei institutii publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, astfel ca reglementarile art. 13 din Legea nr. 138/1999 si ale art. 9.2. din Ordinul nr. 275/2002 modificat prin Ordinul nr. 496/2003 nu îi sunt aplicabile.
Nu se poate retine discriminarea în sensul O.G. nr. 137/2000 deoarece salarizarea diferita este determinata de conditiile de munca diferite, de specificul muncii si de diferenta dintre unitatile în care sunt încadrati functionarii publici.