Prin sentinta civila 454/24 septembrie 2008 pronuntata de Tribunalul Bacau în dosarul 5926/11072007 a fost respinsa, ca nefondata, actiunea formulata de reclamanta S.C. O.M. S.R.L. BACAU în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. BACAU, Activitatea de Control Fiscal Bacau, având ca obiect anularea deciziei nr. 213/11 iunie 2007, a deciziei de impunere nr. 1582/26 martie 2007 si a raportului de inspectie fiscala.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin raportul de inspectie fiscala nr. 1558/26.03.2007 s-a constatat ca reclamanta are datorii bugetare reprezentând T.V.A si impozit pe profit.
Ca urmare s-a emis decizia de impunere nr. 1582/26.03.2006.
Din aceasta decizie reclamanta a contestat sumele de 33.972 lei T.V.A, 13.954 lei obligatii fiscale accesorii, 5 364 lei impozit pe profit si 2.222 lei accesorii.
Prin Decizia nr. 213/11.06.2007 D.G.F.P a respins ca neîntemeiata contestatia reclamantei.
Cum reclamanta în actiunea sa arata ca organul de control fiscal nu a avut în vedere numai facturile fiscale ca documente justificative ci si avizele de expediere, stabilindu-se gresit baza de impozitare invocând dispozitiile art. 137 alin. 1 lit. a si art. 145 alin. 1 si 8 din Codul fiscal, iar pârâta arta ca s-au aplicat dispozitiile art. 137 lit. B si C din Codul fiscal prin estimarea bazei de impunere conform dispozitiilor art. 63 Cod procedura fiscala, instanta are a analiza aplicarea normei de drept în speta în cauza.
Pentru aceasta s-a constatat ca reclamanta a înregistrat marfa în contabilitate în baza unor avize de expediere fara a exista si factura.
Reclamanta pretinde ca marfurile au fost livrate în contrapartida fara a se face vreo dovada în acest sens.
Cert este ca reclamanta a achizitionat marfa fara a pretinde facturi si fara a se înregistra în contabilitate, de la furnizor, astfel ca în mod corect pârâta a estimat baza de impunere în conditiile dispozitiilor art. 63 din O.G 92/2003.
În cauza nu se poate retine ca s-a calculat gresit baza de impozitare aditionându-se T.V.A -ul deductibil cu T.V.A-ul colectat, deoarece neexistând factura nu a existat nici T.V.A colect5at deoarece conform dispozitiilor art. 1512 Cod fiscal „beneficiarul este tinut raspunzator individual si solidar pentru plata taxei, în situatia în care persoana obligata la plata taxei ... daca factura ... nu este emisa".
Prin urmare se constata ca în mod corect s-a stabilit TVA-ul si pentru marfa livrata de terti dar pentru care factura nu a fost emisa.
Cu privire la impozitul pe profit din veniturile microîntreprinderilor se constata ca este corect calculat prin estimarea bazei de impunere în conditiile art. 66 din O.G nr. 92/2003 deoarece asa cum s-a retinut anterior reclamanta nu a înregistrat în contabilitate marfurile pentru care au existat doar avize de expediere, fara a exista si facturi.
Pentru toate aceste considerente întreaga actiune a fost respinsa ca nefondata.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs, în termen legal, reclamanta S.C O.M. S.R.L. BACAU, legal timbrat cu timbru judiciar - 0,15 lei si taxa de timbru -2 lei.
În motivarea recursului a fost criticata hotarârea primei instante, sustinându-se tratarea superficiala si interpretarea gresita a actului supus judecatii, ca instanta nu a facut nici o referire la proba cu expertiza contabila administrata în cauza, ca nu a fost cercetate aspecte referitoare la modul de calcul al T.V.A. si modul de calcul al bazei de impunere a impozitului pe venituri microîntreprinderi, aspecte dezbatute si solutionate de catre expertii contabili în raportul de expertiza contabila (varianta 2). Pe de alta parte, caracterul superficial al solutionarii cauzei este reflectat si de dispozitiile legale retinute.
Legal citate, intimatele - pârâte nu au fost reprezentate în fata instantei si nu au formulat cereri în cauza.
Examinând recursul promovat pentru motivele aratate, în conditiile art. 304, 3041 Cod procedura civila, instanta îl apreciaza ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arata în continuare.
Cu ocazia inspectiei fiscale privind perioada 08.04.2005 - 31.03.3006, s-a constatat ca T.V.A. colectata de catre reclamanta este de 56.172,27 lei, cu 44.649,89 lei mai mult decât cea înregistrata de societate, iar T.V.A deductibila este de 8344,68 lei, cu 3213,02 lei mai putin decât cea înregistrata de societate.
La stabilirea acestora s-a retinut, pe de o parte, ca suma de 3213,02 lei în mod nelegal a fost considerata T.V.A deductibila, având în vedere ca privea bunuri neutilizate la data controlului pentru realizarea de venituri sau pentru care nu existau documente justificative, conform art. 145 al. 1, 8 din Codul fiscal, iar, pe de alta parte, în mod nelegal nu au fost colectate sumele de 22.749,58 lei, reprezentând T.V.A. aferenta contravalorii marfurilor în suma de 119.734,63 lei înscrise în avizele emise de S.C F.A S.R.L. BUCURESTI si neînregistrata în evidenta contabila a reclamantei, respectiv de 21.900,31 lei, reprezentând T.V.A. aferente avizelor si facturilor înscrise în adresa 113/07 decembrie 2005 prin care reclamanta a înstiintat pe S.C F.A. S.RL. BUCURESTI ca a vândut marfa acesteia catre S.C. D. S.RL DARMANESTI si S.C C. S.RL. GHEORGHIENI, fara a înregistra aceste sume în evidenta contabila, având în vedere dispozitiile art. 137 al. 1 lit. a si art. 140 al. 1 Cod fiscal.
Sumele aratate vizeaza bunurile achizitionate de catre reclamanta pe baza avizelor de însotire a marfii de la S.C F.A S.RL. BUCURESTI.
Analizând modalitatea de stabilire a acestora, instanta constata ca potrivit dispozitiilor art. 145 alin. 3, 8 Cod fiscal reclamanta avea dreptul de deducere a T.V.A aferente bunurilor livrate sub conditia ca acestea sa fie destinate utilizarii în folosul operatiunilor sale taxabile si sa justifice dreptul de deducere cu documentele justificative prevazute de art. 145 al. 8 Cod fiscal.
În ce priveste adaugarea la T.V.A deductibila a T.V.A aferente avizelor de însotire a marfii emise de S.C F.A S.RL. BUCURESTI, având în vedere ca furnizorul nu a emis facturi fiscale, instanta constata ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 145 al. 8 Cod fiscal, privind justificarea dreptului de deducere cu documente justificative, respectiv factura fiscala, cuprinzând elementele obligatorii prevazute de art. 155 al. 8 Cod fiscal. Având în vedere si dispozitiile art. 145 al. 9 Cod fiscal, ale art. 51 al. 1, 2 din FLG. 44/2004, ale art. 1 al. 1 si Anexa 1 A din FLG. 831/1997, precum si împrejurarea necontestata de catre reclamanta, ca avizele nu aveau înscrisa mentiunea "urmeaza factura", aceste avize nu pot fi retinute ca fiind documente justificative pentru deducerea T.V.A aferente bunurilor achizitionate pe baza acestora, dupa cum în mod eronat s-a concluzionat prin raportul de expertiza contabila administrata în cauza.
Referitor la T.V.A colectata instanta apreciaza ca în mod corect organele fiscale au stabilit ca valoarea acesteia este de 56.172,27 lei, cu 44.649,89 lei mai mare decât cea înregistrata de societate. Aceasta suma a fost stabilita având în vedere cota standard de 19 % prevazuta de art. 140 al. 1 Cod fiscal, aplicata asupra bazei de impozitare constituite conform dispozitiilor art. 137 al. 1 lit. a Cod fiscal.
Astfel, baza de impozitare a fost stabilita prin estimare, având în vedere adresa nr. 113/07 decembrie 2005 transmisa de catre reclamanta catre S.C F.A S.RL. BUCURESTI si avizele emise de catre S.C. F.A. S.RL. BUCURESTI înregistrate în evidenta contabila a reclamantei si dispozitiile art. 63 teza finala, art. 66 Cod procedura fiscala si ale pct. 65.1 lit. b din HG. 1050/2004, în vigoare la data tranzactiilor.
Concluziile raportului de expertiza nu pot fi retinute în cauza având în vedere ca acestea nu au tinut seama de împrejurarea ca reclamanta a dobândit bunuri si prin avizele BVA2 nr. 7436124, 7436125, 7436126 din luna noiembrie 2005 si 7436131, 7436132 din luna decembrie 2005 în valoare de 119.734,63 lei, nu numai cele indicate prin adresa 113/7.R2005 în valoare de 115.264,82 lei.
Nefiind înregistrata în evidenta contabila contravaloarea marfurilor achizitionate cu avizele luna noiembrie 2005, decembrie 2005, stabilirea bazei de impozitare s-a realizat potrivit procedurii de estimare, având în vedere avizele aratate, relevante sub aspectul cuantificarii valorii bazei la care se aplica T.V.A. în cota standard.
Situatia este similara referitor la bunurile înstrainate catre S.C D. S.RL. DARMANESTI si S.C.C.S.RL. GHEORGHIENI, contravaloarea acestora nefiind înregistrata în contabilitate, aspecte constatate, de altfel, si în raportul de expertiza contabila.
Având în vedere aceste împrejurari si dispozitiile art. 148 al. 2 Cod fiscal, a fost stabilit T.V.A de plata în cuantum total de 47 863 lei, fiind dedusa si suma de 36 lei stabilita de societate anterior controlului, stabilindu-se, totodata, si majorarile de întârziere calculate conform an. 115 al. 1 din O.G. 92/2003 republicata cu modificarile si completarile ulterioare.
În ceea ce priveste impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, organele fiscale au stabilit suma totala de 9.184 lei, cu 7.215 lei mai mult decât a stabilit societatea, diferenta în cuantum de 7.052 lei reprezentând impozitul calculat asupra veniturilor în suma de 234.999,45 lei.
La stabilirea bazei impozabile a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, potrivit dispozitiilor art. 108 Cod fiscal, în mod corect au fost retinute si veniturile obtinute din vânzarea bunurilor dobândite cu documentele pe care reclamanta nu le-a înregistrat în contabilitate, respectiv avizele emise în lunile noiembrie 2005 si decembrie 2005 privind valoarea de 119.734,63 lei, precum si cele indicate prin adresa nr. 113/07 decembrie 2005 în valoare de 115.264,82 lei. Stabilirea bazei impozabile a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor s-a realizat având în vedere procedura estimarii prevazuta de an. 66 al. 1 Cod procedura fiscala, pct. 65.1 lit. c din HG. 1050/2004 si de art. 63 teza finala Cod procedura fiscala si documentele identificate cu ocazia inspectiei fiscale.
Concluziile raportului de expertiza contabila administrata de catre prima instanta nu pot fi retinute în cauza, în conditiile în care au retinut ca venituri rezultate din vânzarea bunurilor neînregistrate în contabilitate, doar pe cele indicate în adresa 113/07 decembrie 2005, în valoare de 115.264,82 lei, nu si pe cele dobândite conform avizelor din lunile noiembrie 2005, decembrie 2005, în valoare de 119.734,63 lei.
In consecinta, în mod corect a fost stabilit prin raportul de inspectie fiscala si decizia de impunere impozitul suplimentar pe venit, precum si majorarile de întârziere conform art. 115 al. 1 Cod procedura fiscala republicat.
Fata de aceste considerente, în temeiul dispozitiilor art. 312 al. 1 Cod procedura civila a fost respins recursul ca nefondat.
1 Potrivit art. 285 alin. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2006, hotarârea pronuntata de instanta în solutionarea plângerii împotriva deciziei pronuntate de Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor este definitiva si irevocabila.
2 Fiind pronuntata în recurs, decizia Curtii de Apel Bacau este irevocabila