Prin sentinta civila nr.93/2005 pronuntata în dosarul nr.1913/2005 al Tribunalului Braila, s-a respins ca nefondata contestatia formulata de reclamanta SC S.T. SRL C.M.M., jud.B, împotriva deciziei nr.181/22.04.2005, emisa de AJOFMB.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca reclamanta a încheiat cu AJOFMB conventia nr.103/2003, privind subventia unui loc de munca pentru un absolvent, respectiv F.S., angajat pe perioada nedeterminata la data de 15.09.2003 conform contractului individual de munca nr.279357/2003. Conform acestei conventii si a disp. art. 83 din Legea 76/2002, angajatorii care încadreaza absolventii în conditiile art. 80 sunt obligati sa mentina raporturile de munca cel putin 3 ani de la data încheierii.
În speta, raportul de munca a fost mentinut pâna la data de 15.04.2004 când a încetat conform deciziei nr.48496/2004, în temeiul art.55 lit. b din Codul muncii.
Instanta a apreciat ca în aceste conditii, angajatorul este obligat sa restituie în totalitate AJOFM Braila sumele încasate pentru aceasta persoana, plus dobânda aferenta.
În aceleasi conditii a fost angajat si numitul D.G. la 1.08.2002, pe perioada nedeterminata, cu contract de munca nr.244591/2002.
Contractul acestuia a încetat la data de 1.10.2003 conform deciziei nr.102016/2003, în temeiul art.55 lit. b din Codul muncii.
Prin procesul verbal de control nr.14200/17.03.2005 intimata AJOFMB a stabilit în sarcina contestatoarei sa restituie sumele încasate cu titlu de subventie - 14.022.303 lei din care dobânda 641.160 lei pentru F.E.G. si 8.734.453 lei - din care 734.445 lei dobânda, pentru D.G..
Contestatoarea a atacat procesul verbal de control dar, prin decizia nr.181/2005 a intimatei - contestatia a fost respinsa în sensul mentinerii obligatiei de restituire catre bugetul asigurarilor pentru somaj a sumei totale de 22.756.756 lei - în sarcina contestatoarei.
În temeiul disp.art.8 si urm. din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, reclamanta a contestat decizia intimatei sustinând ca aceasta este nelegala si netemeinica, întrucât cele doua contracte de munca au încetat prin demisie la cererea celor doi angajati.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestatiei, aratând ca cele doua raporturi de munca au încetat conform deciziilor emise de angajator - în temeiul disp.art.55 lit. b din Codul muncii - anume prin acordul partilor, deci si din initiativa contestatoarei.
Potrivit art.83 (2) din Legea 76/2002, angajatorii care înceteaza din initiativa lor raportul de munca sau de serviciu al absolventilor, anterior termenului de 3 ani prevazut la alineat 1 din lege, sunt obligati sa restituie în totalitate agentilor pentru ocuparea fortei de munca sumele încasate pentru fiecare absolvent, plus dobânda aferenta, calculata la nivelul celei acordate de trezoreria statului pentru bugetul asigurarilor pentru somaj.
Instanta a apreciat ca în speta ca aceasta încetare a avut loc în temeiul art.55 (b) din Codul muncii - anume prin acordul partilor. Acest „acord” înseamna o „initiativa” egala din partea ambelor parti contractante - nu este similar cu demisia cum sustine tendentios contestatoarea. Aceasta ultima modalitate este expres reglementata de legiuitor si nu se poate confunda cu situatia prevazuta de art.55 (b) din lege.
Retinând „initiativa” contestatoarei, chiar daca a fost exprimata ca o simetrie a initiativei angajatului, instanta a apreciat ca în speta sunt incidente disp. art. 83 din Legea nr.76/2002.
Î m p o t r i v a acestei sentinte în termen legal a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În motivare, recurenta a aratat ca prima instanta a pronuntat solutia cu interpretarea si aplicarea gresita a legii, deoarece Legea nr.76/2002, în forma în vigoare la data desfacerii contractelor de munca, prevede obligatia restituirii subventiei primite numai în situatia în care încetarea raporturilor de munca a avut loc din initiativa angajatorului.
Cum desfacerea contractelor de munca a avut în mod indubitabil la baza initiativa angajatilor, reclamanta exprimându-si numai acordul, pentru a nu le împiedica obtinerea unor locuri de munca mai bine platite, rezulta clar ca sunt aplicabile prevederile art.85 alin.4 din Legea 76/2002, situatie în care nu poate fi obligata la restituirea subventiei primite si nici a dobânzilor.
De altfel, în Legea nr.107/2004, care a modificat Legea nr.76/2002, se prevede expres restituirea subventiei în cazul încetarii raporturilor de munca în baza art.55 lit. b din Codul muncii.
Asa fiind, daca interpretarea data de agentul constatator si prima instanta , dispozitiilor art. 85 alin.2, 3 si 4 din Legea 76/2002 ar fi corecta, alin. 4 al art. 85 nu ar mai avea aplicabilitate si nu ar mai avea nici un rationament modificarea acestui text de lege prin Legea 107/2004.
Examinând sentinta recurata, prin prisma motivelor invocate, dar si din oficiu, sub toate aspectele, conform art.304/1 C. proc. civ., Curtea a retinut ca prima instanta a facut o incompleta apreciere a probelor administrate în cauza si o gresita aplicare a legii, pronuntând în cauza o sentinta netemeinica si nelegala, a carei reformare se impune.
Potrivit prevederilor art.85 alin.3 din Legea 76/2002, angajatorii care înceteaza din initiativa lor raporturile de munca sau de serviciu ale persoanelor prevazute la alin.1 si 2 (somer în vârsta de peste 45 ani, someri întretinatori unici de familii, persoane cu handicap), anterior termenului de 2 ani, sunt obligati sa restituie în totalitate, agentiilor pentru ocuparea fortei de munca, sumele încasate pentru fiecare persoana si dobânzile aferente, calculate la nivelul celor acordate de trezoreria statului pentru bugetul asigurarilor pentru somaj.
Potrivit art. 85 alin. 4 din acelasi act normativ, prevederile alin. 3 nu se aplica în situatia în care încetarea raporturilor de munca sau de serviciu are loc din initiativa angajatului sau din motive imputabile acestuia.
Prin Legea nr.107/7 aprilie 2004, art.85 din Legea 76/2002 s-a modificat, legiuitorul prevazând în mod expres în alin. 4 ca angajatorii care înceteaza raporturile de munca sau de serviciu ale persoanelor prevazute la alin.1 si 2 anterior termenului de 2 ani, sunt obligati sa restituie în totalitate agentiilor pentru ocuparea fortei de munca sumele încasate pentru fiecare persoana plus dobânda, daca încetarea raporturilor de munca a avut loc din motivele prevazute la art.83 alin.2, printre care si art.55 lit.b din Legea nr.53/2003.
În cauza, reclamanta a angajat în conditiile Legii nr.76/2002, doua persoane aflate în evidentele Oficiului pentru somaj, pentru care a primit subventia prevazuta de art.85 alin.1 din Legea 76/2002.
Cele doua persoane angajate au prezentat cereri de demisie, aprobate de reprezentantul societatii reclamante.
Fata de situatia de fapt retinuta si în raport de prevederile legale invocate, Curtea constata ca la acea data erau în vigoare prevederile art.85 alin.3 si 4 din Legea 76/2002.
Cum desfacerea contractelor de munca a avut în mod indubitabil la baza initiativa angajatilor , care si-au prezentat demisia, rezulta în mod clar ca în cauza sunt aplicabile prevederile art.85 alin.4 din actul normativ enuntat, si în consecinta angajatorul nu are obligatia restituirii sumei primite.
În caz contrar, în interpretarea data de catre agentul constatator, cât si de prima instanta, alineatul 4 al art.85 din Legea 76/2002 nu ar mai avea aplicabilitate, si de asemenea nu ar mai avea nici un rationament modificarea acestui text de lege prin Legea 107/7 aprilie 2004 care prevede în mod expres restituirea subventiei primite în situatia desfacerii contractului de munca potrivit art.55 lit.b din Legea 53/2003, cum este cazul în speta.
Având în vedere principiul de drept potrivit caruia legea dispune numai pentru viitor, neavând putere retroactiva decât în cazurile expres prevazute, si constatând, pe de alta parte, ca acordul angajatorului în sensul desfacerii contractului de munca nu poate echivala cu „initiativa” reglementata de art.85 alin.3 din Legea 76/2002, Curtea a constat ca recursul este fondat, motiv pentru care în temeiul art.312 C.proc.civ. l-a admis cu consecinta modificarii sentintei atacate, în sensul admiterii actiunii, desfiintarii actelor de control si exonerarii reclamantei de la plata sumelor respective.