Suspendare conditionata

Suspendare conditionata

Data publicarii pe portal: 12 martie 2010

Prin sentinta penala nr 229/11.03.2010 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr 3774/311/2009 in baza art. 184 alin. 1 si 3  Cod penal a fost condamnat inculpatul T.C. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvîrşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpa.

În baza art. 184 alin. 2 si 4  Cod penal a fost condamnat inculpatul T.C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvîrşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpa.

In baza art. 33 lit. a si 34 lit. b c.p. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmand ca acesta sa execute pedeapsa cea mai grea de 1 an inchisoare.

În baza art.71 C.p. s-au interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 alin 1 lit.a teza a II-a si lit b C.p., cu referire la art.8 CEDO şi cauza Sabou şi Pîrcălab împotriva României, pe durata executării pedepsei principale.

In baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani reprezentând termen de încercare, potrivit art. 82 Cod penal.

S-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83, 84 Cod penal in conditiile art. 359 Cod procedură penală.

In baza art. 71 alin. 5 c.p. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

In baza art 14 si 346 c.p..p. a fost obligat asiguratorul de raspundere auto, SC O.G.A. SA  la plata urmatoarelor sume de bani:

-35.000 lei catre partea civila N.G., din care 10.000 lei cu titlu de despagubiri civile si 25.000 lei despagubiri pentru prejudiciul moral suferit.

-70.000 lei catre partea civila C.C.R. din care 1.000 lei despagubiri civile, respectiv diferente de salarizare cauzate de concediul medical si 69.000 lei despagubiri pentru prejudiciul moral suferit.

-2742,11 lei catre partea civila Spitalul Clinic de Urgenta Militar Central „Dr Carol Davilla” Bucuresti

S-a admis in parte cererea partii civile C.C.R. privind plata cheltuielilor judiciare, respectiv onorariu de avocat si in baza art 193 c.p.p. a fost obligat asiguratorul de raspundere civila auto SC O.G.A. SA la plata sumei de 4.000 lei.

În baza art. 191 Cod procedură penaIă a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Prin rechizitoriul nr 4142/P/2008 al Parchetului de pe linga Judecatoria Slatina inregistrat pe rolul Judecatoriei Slatina la data de 27.04.2009 sub nr. 3774/311/2009 s-a dispus trimiterea in judecata in stare de libertate a inculpatului T.C. pentru savirsirea infractiunii prev. de art. 184 alin 1 si 3 Cod penal, art 184 alin 2 si 4 Cod penal.

Din continutul actului de sesizare rezultă că la data de 13.09.2008, in timp ce conducea autoutilitara cu nr de inmatriculare BZ 99 PDG pe DN 65 – E574, nu a respectat viteza de deplasare la conditiile de trafic, a patruns pe contrasens si a intrat in coliziune cu autovehiculul cu nr de inmatriculare B 38 TNY condus de catre numitul C.C.R., in urma impactului rezultand vatamarea corporala a numitilor N.G. si C.C.R..

In cursul cercetarii judecatoresti a fost interogat inculpatul care, in permanenta a recunoscut si a aratat un profund regret pentru fapta comisa.

In procesul penal s-a constituit parte civila Spitalul Militar Central Bucuresti cu suma de 2742,11 lei ca urmare a internarii partii vatamate.

De asemenea s-au constituit parti civile N.G. initial cu suma de 50.000 lei din care 25.000 lei despagubiri pentru prejudiciul material suferit si 25.000 lei despagubiri pentru prejudiciul moral si C.C.R. cu suma de 800.000 lei, despagubiri pentru prejudiciul material in cuantum de 20.000 lei si pentru cel moral in cuantum de 780.000 lei.

In dovedirea pretentiilor civile, partilor civile le-a fost incuviintata proba cu inscrisuri.

In cursul cercetarii judecatoresti a fost audiat si martorul Z A a carui declaratie  a fost consemnata si atasata la dosar.

De asemenea, partilor vatamate le-a fost incuviintata proba cu o expertiza cu privire la completarea numarului de zile de ingrijiri medicale, dat fiind ca la dosar dupa investirea instantei s-au depus acte din care a rezultat ca partile vatamate au avut nevoie in continuare de tratament medical pentru leziunile suferite.

Urmare efectuarii expertizei s-a stabilit ca partea vatamata N.G. a mai avut nevoie de 50 zile de ingrijiri medicale totalizand astfel un numai de 115 – 120 zile de ingrijiri medicale de la data producerii leziunilor.

De asemenea partea vatamata C.C.R. a depus la dosarul cauzei certificate decizii medicale (f. 138-140) din care rezulta faptul ca este clasat medical apt limitat pentru indeplinirea serviciului in Politie si din raportul medico legal aflat la f. 190 rezulta ca aceasta partea vatamata a necesitat in totala 55 zile de ingrijiri medicale.

Din fisa de cazier a inculpatului rezulta ca acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

Analizind materialul probatoriu al cauzei instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:

La data de 13 septembrie 2008 lucrătorii de poliţie au fost sesizaţi despre faptul că pe DN 65 E 574 s-a comis un accident rutier.

Urmare acestei sesizări lucrătorii de poliţie s-au deplasat la faţa locului unde pe raza com. Coloneşti, la km.89+400 m au găsit autoutilitara cu nr.de înmatriculare BZ-99-PDG condusă de către inculpatul T.C. şi autovehiculul cu nr.de înmatriculare B-38-TNY condus de către numitul C.C.R..

Autoutilitara a fost găsită în poziţie răsturnată pe partea dreaptă, în şanţul din partea stângă a DN 65-E 574 pe sensul de mers Piteşti-Slatina, având partea din faţă orientată către direcţia Slatina, iar partea din spate către direcţia Piteşti.

Pe sensul de deplasare Piteşti-Slatina a fost găsit autoturismul cu nr de înmatriculare B-38-TNY în poziţia staţionat pe roţi, având partea din fata  îndreptată către autoutilitara răsturnată.

Acest autovehicul a fost găsit pe sensul de mers Piteşti-Slatina în pozitie  verticală pe această direcţie de mers.

Partea carosabilă pe care s-a comis accidentul a avut o lăţime de 7 m fara declivităţi, carosabilul era uscat, iar vizibilitatea buna pe timp de zi.

In urma accidentului au suferit vătămări corporale N.G. si  C.C.R. care se aflau în autovehiculul cu nr.de înmatriculare B-38-TNY.

Atât autoutilitara cât şi autovehiculul implicate în accident au suferi multe avarii.

La faţa locului s-a întocmit schiţa locului faptei şi s-au efectuat foto  judiciare.

Cele două victime au fost transportate la Spitalul Judeţean Slatina iar conducatorilor auto  li s-au  recoltat  probe  biologice  în  vederea  stabilirii alcoolemiei.

Din fotografiile judiciare efectuate se pot observa locul producerii accidentului, poziţiile în care au fost găsite cele două autovehicule după accident, locul unde au fost găsite părţi componente de la cele două autovehicule, precum şi avariile suferite de acestea.

S-a constatat că autoutilitara cu nr. BZ-99-PDG a prezentat avarii proporţie de 60 %, iar autovehiculul cu nr. B-38-TNY a prezentat avarii în proporţie de 50 %.

Din buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 1098/18.09.2008 rezultă că numitul C.C.R. nu a consumat băuturi alcoolice iar din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. l099/18.09.2008 rezultă că inculpatul T.C. nu a consumat băuturi alcoolice.

Din Raportul de expertiză medico-legală nr.Al/13091/2008 rezultă ca numitul C.C.R. a prezentat leziuni traumatice ce au necesitat initial 45 zile îngrijiri medicale, ulterior 55 zile de ingrijiri medicale, iar din actele medicale depuse in faza cercetarii judecatoresti rezulta ca partea vatamata a avut concediu medical in total 135 zile.

Din certificatul medico-legal nr. l347/C/22.09.2008 rezultă că numitul N.G. a prezentat leziuni traumatice ce au necesitat 45 - 50 zile îngrijiri medicale, iar din observaţiile făcute după reexaminarea acestuia s-a prelungit timpul de îngrijiri medicale acordate iniţial cu 20 de zile. In cursul cercetarii judecatoresti s-a efectuat o noua expertiza medico legala iar din concluziile acestui raport de expertiza (f. 127-129) rezulta ca partea vatamata a avut nevoie de un total de 115-120 zile de ingrijiri medicale de la data producerii accidentului.

In cauza s-a efectuat un raport de expertiză tehnică auto din care rezulta următoarele: inculpatul circula pe sensul de mers Piteşti-Slatina, iar la ora 07.30, dimineaţa a observat circulând în faţa sa un autoturism marca Logan cu precizarea că afară ploua, iar la un moment dat acest autoturism a virat dreapta timp în care conducătorul autoutilitarei pentru a nu intra în coliziune cu acest autoturism a initiat si el procesul de franare si a intrat in derapaj pargurgand in acest fel cca 20 m apoi a intrat pe contrasens, intrand in coliziune cu autoturismul cu nr.de înmatriculare B-38-TNY condus regulamentar de către C.C.R. pe sensul de mers Slatina - Piteşti.

O primă stare de pericol a fost creată de către autoturismul marca Dacia Logan care a efectuat virajul spre dreapta fără o prealabilă semnalizare, aceasta potrivit afirmaţiilor inculpatului, iar o a doua stare de pericol a fost creată de inculpatul T.C., care nu a păstrat o distanţă suficientă faţă de autoturismul auto Logan, pentru a putea frâna în condiţii de siguranţă, pentru cazul în care auto Logan ar fi frânat brusc, pentru a se putea înscrie pe drumul de câmp lateral drumului european.

S-a constatat că deoarece autoutilitara condusă de inculpat a fost verificată tehnic cu o zi înaintea accidentului şi a corespuns, este exclusă varianta în care aceasta să fi avut mecanismul de frânare al roţilor stânga dezechilibrat în raport roţile dreapta.

S-a constatat de asemenea, că locul impactului dintre cele două auto a fost situat pe banda de mers a auto Opel Astra condus de către C.C.R., locul impactului fiind evidenţiat atât de C.C.R. cât şi de T.C..

Viteza autoutilitarei la momentul începerii virării acesteia spre axul drumului a fost de 85 km/h, iar viteza autoturismului Opel Astra în momentul survenirii pericolului de accident a fost de 88,79 km/h.

Viteza autoutilitarei în momentul impactului cu auto Opel Astra a fost de 72,5 km/h, iar viteza auto Opel Astra tot în momentul impactului a fost de 85,44 km/h , viteza maximă legală pe drumurile europene fiind de 100 km/h. Printre posibilităţile de evitare ale accidentului, expertul a concluzionat că, conducătorul auto Logan trebuia să semnalizeze schimbarea direcţiei de mers cu cel puţin 100 m anterior schimbării direcţiei, conducătorul autoutilitarei trebuia să păstreze o distanţă suficientă faţă de auto Logan, astfel încât să poată evita coliziunea cu acesta, fără să fie nevoie să vireze direcţia auto spre banda de contrasens, chiar şi involuntar.

Pentru conducătorul autoturismului Opel Astra nu se pune problema virării autoturismului său pe banda de contrasens, singurul lucru pe care îl putea face acesta era să iniţieze procesul de frânare la autoturismul său , lucru pe care l-a făcut.

In cauză a fost audiat martorul Z A care a declarat că a participat la cercetarea efectuată la faţa locului, însă a ajuns acolo după producerea accidentului.

El a suspus că autoutilitara era răsturnată în afara părţii carosabile, pe sensul de mers Slatina - Piteşti, iar autovehiculul Opel Astra era poziţionat aproape vertical pe partea carosabilă a sensului de mers Piteşti-Slatina.

El a observat că auto Opel Astra avea avarii în partea din faţă şi a considerat că a fost lovit frontal.

Partea vătămată C.C.R. care a condus autoturismul cu nr.de înmatriculare B-38-TNY a declarat că la ieşirea din comuna Coloneşti a observat o autoutilitară de culoare albă care circula din sens invers, la o distanţă foarte mică de cca. 3 - 4 m de un autoturism marca Logan care se deplasa in aceeaşi direcţie de mers cu acesta, respectiv pe sensul de mers Piteşti - Slatina iar la un moment dat a observat când autoturismul Logan a virat dreapta, iar autoutilitara a frânat şi a ajuns perpendicular pe sensul său de mers, la o distam de cca. 10 m şi deşi a încercat să evite impactul cu aceasta nu a reuşit, astfel ca după impact a fost poziţionat aşa cum rezultă din fotografiile judiciare efectute la faţa locului.

Cealaltă parte vătămată N.G., care s-a aflat în autoturismul nr.de înmatriculare B-38-TNY a declarat că după ce au ieşit din comuna Coloneşti , drumul fiind în linie dreaptă la o distanţă de cca. 15 - 20 m observat o autoutilitară poziţionată orizontal pe sensul lor de mers respectiv Slatina - Bucureşti, fapt pentru care l-a atenţionat pe Covaci Cătălin, însa distanţa fiind mică, acesta nu a putut evita impactul cu autoutilitara respectivă.

Cu ocazia audierilor sale, inculpatul a declarat că în timp ce circula pe DN 65 - E 574 la intrarea în comuna Coloneşti, deoarece în faţa sa circula la cca. 50 m un autoturism de culoare închisă, care a frânat si a virat dreapta fără să semnalizeze a fost nevoit sa franeze, a intrat în derapaj, a pătruns pe celălalt sens de mers şi a intrat în coliziune cu un autoturism marca Opel Astra care circula sensul de mers Slatina-Piteşti.

El a aratat că nu a prevăzut că autoturismul care se afla în faţa sa urma să vireze la dreapta şi consideră că este vinovat în procent de 50 % de producerea accidentului.

Din aceste imprejurari rezultă că inculpatul nu a adaptat viteza de deplasare la condiţiile trafic, iar după ce a iniţiat procesul de frânare a pătruns pe contrasens, intrând coliziune cu autovehiculul condus de către C.C.R.,  iar în urma impactului a rezultat vătămarea corporală a numiţilor C.C.R. care a necesitat un total de 55 zile îngrijiri medicale şi a lui N.G. care a prezentat leziuni traumatice ce au necesitat un total de 115-120 zile de îngrijiri medicale.

Instanta apreciaza ca fapta inculpatului T.C. care in ziua de 13.09.2008 a generat un accident de circulatie din cauza nerespectarii regulilor de circulatie in urma caruia a rezultat vatamarea corporala a numitilor C.C.R. si N.G.  intruneste elementele constitutive ale infractiunilor prev de art 184 alin 1 si 3 Cod penal, art 184 alin 2 si 4 Cod penal cu aplic art 33 lit b Cod penal.

Se apreciaza ca actionind in acest mod inculpatul nu a prevazut rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l prevada retinindu-se sub aspect subiectiv ca forma de vinovatie culpa.

Vinovatia inculpatului sub aceasta forma este probata cu cercetare la fata locului, plansele foto, declaratii martori, schita locului faptei, avariile suferite de cele doua autovehicule implicate in accident, actele medico legale eliberate celor doua parti vatamate, raport de expertiza tehnico auto, declaratiile celor doua parti vatamate, declaratia inculpatului.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicata inculpatului instanta va avea in vedere criteriile generale de individualizare prev de art 72 c.p. respectiv dispoz. partii generale limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptei savirsite, persoana infractorului si atitudinea acestuia in timpul desfasurarii procesului penal.

Fata de aceste elemente, respectiv atitudinea sincera a inculpatului in cursul urmaririi penale si atitudinea acestuia de a se prezenta pentru a fi audiat in cursul cercetarii judecatoresti, lipsa antecedentelor penale, urmarile produse, gradul de pericol social sporit al faptelor inculpatului constand in aceea ca in urma neglijentei sale s-a adus atingere unui drept al omului respectiv integritatea corporala, tinand seama si de forma de vinovatie cu care a actionat inculpatul respectiv culpa in varianta prev de art 19 alin 2 lit b c.p. instanta apreciaza ca aplicarea unei pedepse cu inchisoarea, este de natura sa realizeze scopul educativ si preventiv prev de art 52 c.p.

Avand in vedere aceste argumente in baza art 345 alin 2 c.p.p. instanta va dispune condamnarea inculpatului T.C.  pentru savarsirea infractiunilor prev de art 184 alin 1 si 3 Cod penal si art 184 alin 2 si 4 Cod penal la pedeapsa inchisorii.

Potrivit disp art 71 alin 1 c.p. pedeapsa accesorie consta in interzicerea drepturilor prev de art 64 c.p., iar condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev de art 64 lit a - c din momentul in care hotararea de condamnare a ramas definitiva si pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa or pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei.

Astfel in baza art 71 c.p. vor fi interzise inculpatului drepturile prev de art 64 alin 1 lit a teza II si lit b c.p. cu referire la art 8 CEDO si cauza Sabou si Parcalab impotriva Romaniei, pe durata executarii pedepsei principale.

Cât priveşte conţinutul şi modul de executare a pedepselor accesorii, şi acestea au suferit modificări esenţiale, de natură a le pune de acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a drepturilor omului (Hotărârea Sabou şi Pîrcălab contra României, M. Of., Partea I, nr. 484 din 08.05.2005). In acest sens, art. 71 alin. (2) C. pen. prevede că interzicerea drepturilor electorale (art. 64 lit. a)-c) C. pen.) este atrasă de drept de condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii, de la rămânerea definitivă a condamnării până la executarea pedepsei, graţierea totală sau a restului de pedeapsă sau până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei. Interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. d) şi e) C. pen. nu mai operează de drept, ca urmare a condamnării, ci este supusă aprecierii judecătorului în funcţie de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, împrejurările cauzei, persoana infractorului, interesele copilului sau ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.

In ceea ce priveşte interzicerea de drept a drepturilor electorale, cf. art. 71 alin. (2) C. pen. modificat, se impune a fi valorificată jurisprudenţa Curţii Europene a drepturilor omului, respectiv Hotărârea Hirst contra Marii Britanii din 6 octombrie 2005 care a statuat că interzicerea de drept a drepturilor electorale încalcă art. 3 al Protocolului nr. 1. In motivarea hotărârii s-a arătat că acest articol garantează drepturi individuale, cum ar fi, de pildă, dreptul la vot, recunoscând în acelaşi timp că aceste drepturi individuale nu sunt absolute, ci pot face obiectul unor limitări implicite şi care sunt supuse unei largi marje de apreciere din partea statelor care, la rândul ei, este supusă unei verificări din partea Curţii Europene pentru a se asigura că aceste limitări nu reduc dreptul pe care îl vizează într-o manieră care să îi atingă substanţa însăşi sau să îl priveze de efectivitate (a se vedea şi Hotărârea Mathieu-Mohin şi Clerfayt împotriva Belgiei din 2 martie 1987). Astfel, jurisprudenţa CEDO a stabilit că orice restricţie trebuie să vizeze un scop legitim şi mijloacele restrictive utilizate să fie proporţionale. Referitor la interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 64 lit. c) C. pen. se impun următoarele precizări din punct de vedere al concordanţei cu dreptul comunitar. Astfel, limitările impuse liberei circulaţii a persoanelor şi serviciilor ca urmare a interzicerii ope legis a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. pot intra în contradicţie cu directivele comunitare. Astfel conform principiului teritorialităţii legea română se aplică faptelor săvârşite pe teritoriul României, chiar dacă făptuitorul este cetăţean străin.

O condamnare trebuie să fie proporţională cu scopul legitim urmărit, iar autorităţile naţionale să ofere motive pertinente şi suficiente pentru a o justifica.

Interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii se aplică, potrivit normei naţionale, automat şi absolut, cu titlu de pedeapsă accesorie, oricărei persoane care execută o pedeapsă cu închisoarea, în absenţa controlului cu privire la proportionalitate exercitat de o instanţă

Sistemul sancţionator nu trebuie sa conducă ia compromiterea libertăţilor prevăzute de tratate ca în cazul în care o sancţiune ar fi vădit disproporţionată faţă de gravitatea infracţiunii încât ar conduce la o restrângere a libertăţilor garantate de dreptul comunitar.

Curtea de la Luxemburg a considerat (CJCE 29 febr. 1996-Skanavi et Chryssarthakopoulos 193/94, Rec. CJCE partea 1 929, 955) că statele membre nu sunt libere să prevadă sancţiuni disproportionate de natură să împiedice libera circulaţie a persoanelor serviciilor, ceea ce este de natură sa întărească faptul ca, şi in aprecierea limitarii drepturilor ca urmare a aplicării unei pedepse accesorii, trebuie avut in vedere proportoonalitatea consecintelor juridice cu situatia care le-a generat.

In raport de cele sus mentionate se apreciaza ca inculpatul este nedemn in ceea ce priveste exercitarea drepturilor prev de art 64 alin 1 lit a teza a II a si lit b c.p. respectiv dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, astfel ca pe durata executarii pedepsei principale vor fi interzise inculpatului aceste drepturi.

In ceea ce priveste individualizarea modalitatii de executare a pedepsei aplicate instanta apreciaza ca scopul sanctionator si preventiv al pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia.

Avind in vedere ca inculpatului urmeaza sa i se aplice o pedeapsa mai mica de 3 ani inchisoare iar acesta nu a mai fost condamanat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, exceptind cazul cind condamnarea intra in vreunul din cazurile prev de art 38 c.p., scopul pedepsei putind fi atins chiar fara executarea acesteia, instanta constata ca sunt indeplinite conditiile prev de art 81 c.p. in baza acestor prevederi legale urmeaza sa dispuna suspendarea conditionata a executarii pedepsei fixind conform art 82 c.p. termen de incercare pe o durata de 2 ani la care se va adauga durata pedepsei ce va fi aplicata .

In baza art 359 c.p.p. atrage atentia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendarii conditionate a  pedepsei prev de art 83, 84 c.p. 

Potrivit disp art 71 alin 5 c.p. pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii sau a suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii se suspenda si executarea pedepselor accesorii.

Astfel in baza art 71 alin 5 c.p. instanta va dispune suspendarea executarii pedepsei accesorii aplicate inculpatului in conditiile art 71 rap la art 64 alin 1lit a teza a II a si b c.p. pe durata suspendarii conditionate a pedepsei.

In cauza s-au constituit parti civile Spitalul Clinic de Urgenta Militar Central cu suma de 2742.11 lei ca urmare a internarii partii vatamate N.G..

Partea vatamata N.G. s-a constituit initial parte civila in cauza cu suma de 50.000 lei, ulterior aratand ca isi micsoreaza catimea pretentiilor la 35.740,49 lei.

Partea vatamata C.C.R. s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 800.000 lei din care 20.000 lei daune materiale reprezentand contravaloarea distrugerilor la autoturismul Opel, cheltuieli de transport efectuate cu ocazia deplasarilor la Politia si Parchetul de pe langa Judecatoria Slatina, cheltuieli de spitalizare suplimentare si diferente de salarizare pe perioada concediului medical, restul daune morale.

In raport de situatia de fapt retinuta prin prisma probelor administrate si disp art 998 – 999 c.civ conform carora “orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara”, acesta fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar si de acela ce a cauzat prin imprudenta sa, instanta apreciaza ca sunt indeplinite conditiile pentru antrenarea raspunderii civile delictuale a inculpatului respectiv existenta faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu,  implicarea in comiterea acesteia a inculpatului precum si legatura de cauzalitate dintre aceste elemente.

Inculpatul va raspunde in conformitate cu dispoz. art.14 C.p.p. si art. 998 – 999  C.civ. pentru prejudiciul pe care l-a produs prin fapta comisa, fiind obligat sa suporte atit daunele materiale, cit si cele morale, conform art.14 alin.5/1 C.p.p.

Din inscrisurile depuse la dosarul cauzei rezulta ca inculpatul isi asigurase autoturismul la societatea de asigurare SC O.G.A. SA.

Potrivit deciziei în interesul legii nr. 1/28.03.2005 pronunţată de Inalta Curte de Casaţie şi  Justiţiei , societatea de asigurare are în procesul penal numai calitatea de asigurător, răspunderea acesteia putînd fi angajată în mod direct potrivit art. 55 alin.1. din Legea 136/1995.

Prin această decizie instanţa supremă a statuat caracterul limitat derivat din contract al obligaţiei asumate de societatea de asigurare, fapt ce exclude asimilarea poziţiei sale cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant , cît timp nici o prevedere legală nu prevede o altfel de interpretare.

S-a considerat că răspunderea civilă a asiguratorului este reglementată prin dispoziţiile speciale ale legii civile – legea nr. 136/1995 – fără a se face trimitere la vreo dispoziţie care să permită să i se atribuie calitatea de parte responsabilă civilmente ori garant , concluzionîndu-se că , în cazul producerii unui accident de circulaţie avînd ca urmare cauzarea unui prejudiciu produs prin accident de autovehicul pe teritoriul României în care a fost implicat un autoturism pentru care s-a încheiat contract de asigurare de răspundere civilă obligatorie, coexistă răspunderea civilă delictuală a inculpatului care prin fapta sa a cauzat efecte păgubitoare cu răspunderea contractuală a asigurătorului întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condiţiile prevăzute de legea specială.

Este de mentionat că răspunderea civilă delictuală solidară reglementată de dispoz. art. 1003 Cod civil este caracteristică părţii responsabilă civilmente avînd în vedere şi dispoz. art. 1000 Cod civil pentru prejudiciile cauzate părţii civile .

Ori ,în cazul societăţilor de asigurare nu se poate face aplicarea dispoz. art. 1003 Cod civil întrucît între societatea de asigurare şi inculpat nu există nici unul dintre raporturile prev. în art. 1000 Cod civil neputînd fi antrenată răspunderea civilă delictuală a societăţii de asigurare nici chiar pentru fapta altuia conform mentiunilor anterioare retinute şi de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţiei, ci numai o răspundere civilă contractuală, guvernată de principiul consensualismului juridic.

Mai mult , autovehiculul nu se afla în paza juridică sau materială a societăţii de asigurare . nefiind astfel incidente dispoz. art. 1000 alin.1 Cod civil, întrucît contractul de asigurare nu conduce la un transfer al pazei juridice pentru ca asigurătorul să răspundă în solidar.

Pe de altă parte potrivit art. 1041 Cod civil  solidaritatea pasivă nu se prezumă , ci aceasta trebuie prevăzută expres de lege sau prin convenţia părţilor fiind necesară o exprimare clară şi neîndoelnică a intenţiei părţilor în acest sens, respectiv ca debitorii  să se oblige în solidar.Ori, în cauză asemenea mentiuni nu există iar răspunderea civilă solidară se constată că nu este prevăzută în contractul de asigurare reglementat în cap. II din legea nr. 136/1995.Acest act normativ nu cuprinde nici o dispoziţie care să stabilească  responsabilitatea asigurătorului pentru faptele asiguratului în alte condiţii decît cele stipulate în contractul de asigurare.

Nu în ultimul rînd , un alt argument pentru lipsa solidarităţii pasive îl constituie şi faptul că partea responsabilă civilmente poate recupera întreaga sumă plătită, pentru fapta inculpatului , în vreme ce asigurătorul, dimpotrivă, cu excepţia celor 5 cazuri expres prevăzute în art. 58 , cazuri cu privire la care nu există nici un indiciu că s-ar regăsi în cauza de faţă, unde este vorba de o singură infracţiune săvîrşită din culpă şi nu vreuna dintre cele reglementate de aceste dispoziţii legale, nu are posibilitatea exercităţii acţiunii în regres.

Pe de altă parte potrivit art. 26. pct. 7, din Normele tehnice de aplicare a Legii nr. 136/1995 ,  asigurătorul nu datorează despăgubiri pentru “ cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluţionat şi latura civilă “ .Ori, dacă s-ar reţine solidaritatea pasivă în ceea ce priveşte despăgubirile civile – ceea ce nu este prevăzut pentru calitatea acestuia de asigurator - ci ar fi fost posibilă numai în situaţia în care societatea de asigurare ar fi avut calitatea de parte responsabilă civilmente şi numai în această situaţie potrivit art. 191 alin.3.c.p.p. s-ar fi mentinut această solidaritate pasivă şi cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat.

Potrivit  art.55 alin.1din Legea nr. 136/1995 “ despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite “ şi potrivit art. 50 alin.l din acelaşi act normativ “ despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămate corporală sau deces precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri “

Concluzionînd , instanţa reţinînd că nu există solidaritate între inculpat pe de o parte şi asigurătorul de răspundere civilă , pe de altă parte , în temeiul dispoziţiilor legale mai sus citate, admiţînd in parte acţiunile civile promovate de partile civile va obliga numai asiguratorul de raspundere civila la plata sumelor de bani ce vor fi stabilite in cauza.

Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civila N.G., instanta apreciaza ca acestea au fost dovedite doar in parte si cum actiunea civila chiar promovata in procesul penal ramine supusa regulilor civile, in lipsa unor probe concludente pentru dovedirea integrala a daunelor materiale solicitate, asa cum impun dispoz.art.1169 C.civ.si art.129 C.p.c., instanta nu poate admite in totalitate actiunea civila formulata de aceasta cu privire la despagubirile civile. De aceea instanta urmeaza sa admita actiunea civila in ceea ce priveste repararea prejudiciului material conform dispozitivului.

In ceea ce priveste prejudiciul moral suferit instanta apreciaza ca despagubirile solicitate sunt justificate urmand sa admita actiunea partii civile N.G. si sub acest aspect.

In ceea ce priveste actiunea civila alaturata de catre partea civila C.C.R. procesului penal instanta urmeaza sa o admita in parte.

Conform inscrisurilor de la dosar plata pentru daunele suferite de autoturismul Opel a fost deja facuta de catre asigurator. Cheltuielile de spitalizare suplimentare nu au fost dovedite iar cheltuielile de transport efectuate cu ocazia deplasarilor la Politie si la Parchetul de pe langa Judecatoria Slatina pot constitui cheltuieli de judecata.

Totodata pretentiile civile formulate de partea civila cu privire la diferenta dintre salariul ce i se cuvenea si banii pentru concediu medical se constata ca au fost dovedite urmand ca actiunea sa fie admisa sub acest aspect.

In ceea ce priveste cererea privind despagubirile pentru daunele morale, pentru partea civila C.C.R. se apreciaza ca acesta a suferit cu siguranta un prejudiciu nepatrimonial, respectiv suferintele psihice si fizice cauzate in urma accidentului ca urmare a vatamarii integritatii sale corporale.

Incalcarea acestor valori genereaza dreptul si obligatia la repararea consecintelor si, chiar daca este adevarat ca prejudiciul nepatrimonial nu are un continut economic, evaluarea acestuia nu inseamna stabilirea echivalentei in bani a valorilor incalcate  prin fapta ilicita dar s-a statuat ca atingerile aduse acestei valori manifestindu-se concret permit aprecierea intensitatii si gravitatii lor in raport de toate imprejurarile cauzei, de modul de actiune, de consecinte.

S-a statuat, de asemenea,  ca repararea trebuie sa fie justa, dar ca nu s-ar putea acorda mai mult decit dauna suferita, deoarece savirsirea unei infractiuni nu este un prilej de imbogatire pentru persoana lezata.

Tinand insa seama de faptul ca pentru producerea accidentului culpa apartine inculpatului T.C., instanta apreciaza ca in raport de aceasta situatie daunele morale la care este indreptatita partea civila in cauza sunt in cuantum de 69.000 lei prejudiciu nepatrimonial pentru traumele fizice si psihice suferite de aceasta.

Actiunea civila, chiar alaturata procesului penal este supusa principiului disponibilitatii si avand in vedere faptul ca pretentiile civile solicitate de catre partea civila C.C.R. sunt compuse din elementele descrise mai sus, in baza art 14 si 346 c.p..p. va fi obligat asiguratorul de raspundere auto conform dispozitivului prezentei hotarari.

In ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate de partea civila C.C.R. instanta va admite in parte aceasta cerere.

Dispozitiile Codului de procedura penala in aceasta materie se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila.

Astfel, potrivit art.274 al.3 Cod procedura civila judecătorii au dreptul să micsoreze onorariile avocaţilor potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mari faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

La filele 165-166 din dosar apărătorul partii civile C.C.R. a depus chitanţa seria BAMA nr 6806573 si factura fiscala seria BAGA nr 7765573/05.11.2009 privind plata unui onorariu în cuantum de 10.000 lei.

Raportat la această sumă şi la dispoziţiile precitate, instanta urmează să micşoreze onorariul la suma de 4.000 lei, apreciind că aceasta corespunde muncii îndeplinite de avocat în prezenta cauză, ce are ca obiect vatamare corporala din culpa si in care reprezinta o parte civila.

Prin aplicarea dispoz. art. 274 al.3 Cod procedura civila nu se intervine în contractul de asistenţă judiciară încheiat de partea civila cu apărătorul său, care îşi produce pe deplin efectele între părti, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părţii care a câştigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, faţă de mărimea pretentiilor şi de complexitatea cauzei.

Dându-se eficienţă unui onorariu de 4.000 lei în favoarea apărătorului partii civile, in temeiul art 193 alin 1 si 2 Cod procedura penala instanta va admite in parte cererea partii civile de obligare la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

Vazind si dispoz art 191 alin 1 c.p.

Domenii speta

Spete similare