Prin sentinta penala nr. 188 pronuntata la data de 20.01.2010, instanta a dispus condamnarea inculpatei F.M. la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru savârsirea infractiunii de tainuire, prevazuta de art. 221 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 99 alin. 3 Cod penal, dispunând totodata suspendarea executarii pedepsei pe durata unui termen de încercare de un an si 4 luni. Pentru a hotarî astfel, instanta a retinut, în esenta, urmatoarele:
La data de 27.05.209, inculpata F.M., minora la acea data, a primit de la inculpatul S.C., concubinul sau, un lantisor sustras de acesta prin smulgere de la gâtul unei persoane care a ramas neidentificata si l-a ascuns pâna la sediul organelor de politie, desi cunostea ca bunul provenea din savârsirea unei fapte prevazute de legea penala.
În ceea ce priveste legatura de concubinaj a inculpatei F.M. cu autorul tâlhariei din care a provenit bunul, instanta a retinut, contrar sustinerilor aparatorului inculpatei, ca textul alin. 2 al art. 221 Cod penal prevede o cauza de nepedepsire doar pentru sotul ori o ruda apropiata a autorului faptei prevazute de legea penala din care provine bunul. Instanta a apreciat ca, desi se poate face o analogie între situatia inculpatei, care traia în concubinaj cu S.C., cu care avea si un copil, si cea a unei sotii potrivit legii, aplicarea textului, care nu lasa loc de interpretari, prin extindere în acest caz ar fi nejustificata. Câta vreme relatia dintre cei doi inculpati nu a fost oficializata prin casatorie potrivit dispozitiilor legale, concubina inculpatului nu poate beneficia de cauza de nepedepsire prevazuta de textul amintit. În dreptul român reglementarea în acest sens este unitara, în sensul ca efectele casatoriei nu se extind, nici din alte puncte de vedere, cum ar fi regimul bunurilor comune ori starea civila a copiilor, asupra concubinilor.
La stabilirea si individualizarea sanctiunii, instanta a tinut cont de faptul ca, întrucât a împlinit deja 18 ani, are un nivel de educatie scazut si un copil de crescut în conditii dificile din punct de vedere material, astfel cum rezulta din referatul de evaluare, aplicarea unei masuri educative nu ar fi eficienta, orientându-se în sanctionarea faptei de tainuire spre aplicarea unei pedepse. În stabilirea cuantumului acestei pedepse, instanta a tinut seama de gradul de pericol social ridicat al faptei în concret, prin prisma gravitatii faptei din care provenea bunul si a urmarilor acesteia, dar si de circumstantele personale ale inculpatei, care nu are antecedente penale si care în îngrijire un copil mic, realizând doar venituri ocazionale, neavând, din cauza vârstei si a gradului scazut de educatie, reprezentarea completa a gravitatii faptei savârsite si a semnificatiei acesteia, actionând si sub influenta negativa a concubinului sau, S.C., recidivist, care era de aproape doua ori mai în vârsta si avea un evident ascendent de autoritate asupra sa.