Tainuire. Cunoasterea provenientei ilicite a bunurilor dobândite. Cerinta esentiala pentru caracterizarea laturii subiective
Pentru realizarea elementului subiectiv specific infractiunii de tainuire este necesar ca faptuitorul sa cunoasca ca bunul pe care îl primeste, dobândeste ori îl transforma sau înlesneste valorificarea lui, are ca sursa de provenienta savârsirea unei fapte prevazute de legea penala si sa urmareasca obtinerea unui folos material pentru sine sau pentru altul.
Curtea de Apel Iasi, decizia penala nr.11 din 29 ianuarie 2009
Prin sentinta penala nr. 2301 din 7 august 2007 pronuntata în dosarul nr. 21059/245/2006, Judecatoria Iasi a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C.pr.pen. achitarea inculpatului V.A.A. pentru infractiunea de tainuire, prevazuta de art. 221 alin. 1 C.pen., cu aplic. art.99 alin. 3 C.pen..
A retinut instanta de fond ca în cauza nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii de tainuire prev. de art. 221 C.pen. în conditiile în care inculpatul nu a cunoscut ca banii provin din comiterea unei infractiuni, banii fiind luati cu titlu de împrumut de la inculpatul R.A.
Prin decizie penala nr. 259 din 9 iunie 2008 Tribunalul Iasi a respins ca nefundat apelul declarat de Parchetul de pe lânga Tribunalul Iasi sub aspectul solutiei de achitare a inculpatului si a mentinut hotarârea primei instante.
Decizia instantei de apel a fost recurata de parchet si criticata pentru netemeinicie invocându-se gresita apreciere a probelor administrate în cauza ce demonstreaza ca inculpatul V.A.A. a cunoscut provenienta banilor primiti si a urmarit obtinerea unui folos material pentru sine.
Analizând criticile formulate, instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 221 C.pen. constituie infractiunea de tainuire primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificarii acestuia, cunoscând ca bunul provine din savârsirea unei fapte prevazute de legea penala, daca prin aceasta s-a urmarit obtinerea pentru sine ori pentru altul a unui folos material.
În oricare dintre actiunile prevazute de textul incriminator, ca sa se poata realiza latura subiectiva a infractiunii de tainuire nu intereseaza modalitatea în care se primeste sau se dobândeste bunul, ci este necesar ca tainuitorul sa fi cunoscut provenienta ilicita a bunului si sa fi urmarit obtinerea unui folos material.
În speta, instantele în mod just au retinut ca nu sunt dovezi din care sa rezulte ca inculpatul a cunoscut ca suma de bani provine din furt. Atât în cursul urmaririi penale cât si în instanta inculpatul a sustinut ca nu a cunoscut provenienta banilor, inculpatii autori ai sustragerilor au precizat ca nu au relatat inculpatului despre modul în care au ajuns în posesia banilor, iar martorii audiati nu au relatat aspecte referitoare la aceasta împrejurare.
Cum nu s-a facut dovada ca inculpatul a cunoscut provenienta banilor împrumutati de la inculpatul R.A. si nu a actionat în scopul prevazut de art. 221 C.pen. – obtinerea pentru sine a unui folos material, în mod just instantele au ajuns la concluzia ca în cauza lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii de tainuire – latura subiectiva – solutia de achitare fiind legala si temeinica.