Tagada paternitate . prescriptia dreptului la actiune .repunerea in termen . motive temeinice . respingere

Dosar Nr. 56 (04.12.2008)

TAGADA PATERNITATE . PRESCRIPTIA DREPTULUI LA ACTIUNE .REPUNEREA IN TERMEN . MOTIVE TEMEINICE . RESPINGERE

INSTANTA Deliberând asupra cauzei civile defata, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 04.08.2008,

reclamantul a chemat în judecata pe pârâta în nume

propriu si în calitate de reprezentant legal al minorei , pentru ca prin

hotarârea ce se va pronunta sa se constate ca minora nu este fiica sa rezultata din casatoria cu pârâta si, totodata, pentru a se dispune încetarea obligatiei sale de plata a pensiei de întretinere stabilita prin sentinta civila nr.4/13.01.2003 pronuntata de Judecatoria Husi îh dosarul nr.4817/2002.

De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

In motivare, reclamantul a aratat ca, în fapt, a fost casatorit cu

numita în perioada când casatoria a fost desfacuta prin divort.

La data de s-a nascut minora Odata cu desfacerea

casatoriei, minora a fost încredintata spre crestere si educare mamei sale iar reclamantul a contribuit la cresterea si educarea minorei, crezând ca este copilul sau.

In continuare, reclamantul a aratat ca a aflat de câteva saptamâni de la

fosta sa sotie ca nu este tatal minorei In acest sens, a solicitat

repunerea sa în termenul prevazut de lege pentru introducerea actiunii în tagada paternitatii.

In dovedirea celor sustinute, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri (depunând la dosarul cauzei în co£>ie certificata: cartea sa de identitate, sentinta civila nr.527/24.02.2003 a Judecatoriei Vaslui, adresa nr.ll din 10.12.2002 a

Cabinetului individual de avocat catre Spitalul Judetean Vaslui,

sentinta civila nr.4/13.01.2003 a Judecatoriei Husi), martori, interogatoriul reprezentantei minorei si expertiza medico-legala, respectiv testul ADN.

In drept, reclamantul a invocat disp.art.112 Cod procedura civila si art.54 Codul familiei.

Legal citata, mama minorei a formulat întâmpinare prin care a invocat exceptia tardivitatii promovarii actiunii în tagada pateraitatii motivat de faptul ca au trecut mai mult de 6 luni de la data nasterii copilului. Pârâta a contestatsustinerea reclamantului conform careia ea i-ar fi spus în urma cu câteva saptamâni ca nu este tatal fetitei, cu atât mai mult cu cat nu s-au întâlnit de câtiva ani buni.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea actiunii ca netemeinica, sustinând ca minora este fiica reclamantului. A mai aratat pârâta ca la data încheierii casatoriei era într-adevar însarcinata întrucât avusese relatii intime cu reclamantul. Acesta nu a negat niciodata pâna în momentul de fata ca este tatal fetitei.

De asemenea, pârâta a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.

Prin raspunsul la întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea exceptiei invocate de pârâta, motivat de faptul ca tocmai recunoasterea acesteia ca alt barbat este tatal copilului a dus la aceasta situatie.

In cauza a fost administrata proba cu înscrisuri si cu un martor.

Analizând actele si lucrarile dosarului raportat la exceptia invocata si la cererea de repunere în termen, instanta retine urmatoarele:

Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei rezulta ca partile au fost

casatorite în perioada 13.06.1998 - 2003 casatoria fiind desfacuta prin divort. La

data de 26.12.1998 s-a nascut minora

Potrivit art.53 C.fam., „copilul nascut în timpul casatoriei are ca tata pe sotul mamei". Rezulta asadar ca prezumtia de paternitate se aplica si în situatia în care copilul este eonceput anterior încheierii casatoriei, atâta vreme cât se naste în timpul acesteia. Aceasta prezumtie nu are caracter absolut ceea ce înseamna ca paternitatea poate fi tagaduita daca este cu neputinta ca sotul mamei sa fie tatal copilului (art.54 C.fam.).

Potrivit art.55 alin.lC.fam., astfel cum a fost modificat prin Legea nr.288/2007, actiunea în tagaduirea paternitatii se prescrie în termen de 3 ani de la data nasterii copilului iar pentru sotul mamei, actiunea se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a luat cunostinta de nasterea copilului. Anterior acestei modificari, termenul în care sotul mamei putea introduce actiunea în tagada de paternitate era de 6 luni de la data cunoasterii nasterii copilului.

Prin Decizia nr.755/24.06.2008, Curtea Constitutionala a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor art.II din Legea nr.288/2008 conform carora noile dispozitii privind actiunea în tagada paternitatii sunt aplicabile si în cazul copiilor nascuti anterior intrarii sale în vigoare, chiar daca cererea este in curs de judecata. Astfel, având în vedere prevederile constitutional referitoare la neretroactivitatea legii, Curtea Constitutionala a constatat ca aplicarea retroactiva a termenului de 3 ani contravine Constitutiei si principiului amintit.

In consecinta, în cazul promovarii unei actiuni în tagada paternitatii cu privire la un copil nascut anterior modificarii termenului de prescriptie, se aplica legea în vigoare la acel moment, respectiv termenul de 6 luni de la data la care sotul mamei a cunoscut nasterea copilului.»

Momentul obiectiv al începerii cursului prescriptiei, prevazut atât anterior, cât si ulterior modificarii termenului, este eel de la care sotul mamei cunoaste nasterea copilului, iar nu momentul de la care acesta ar afla despre o eventuala infidelitate a fostei sotii. Recunoasterea reclamantului facuta prin cererea introductiva de instanta denota în mod neechivoc data de la care acesta a cunoscut nasterea minorei, respectiv 26.12.1998.

O repunere în termenul de prescriptie s-ar raporta exclusiv la acest moment, în sensul ca sotul mamei ar afla cu întârziere despre momentul nasterii copilului a carui paternitate o tagaduieste. Rezulta asadar ca repunerea în termen nu este justificata în cazul în care sotul mamei invoca infidelitatea acesteia despre care ar fi aflat ulterior.

Din depozitia martorei audiate în cauza, instanta retine ca reclamantul a cunoscut nasterea minorei si înca de atunci a avut unele banuieli cu privire la paternitatea reala a acesteia dar nu a formulat actiune în tagada „pentru ca pârâta 1-a luat cu vorba iar el este o fîre mai tacuta". Instanta retine ca repunerea în termen se dispune pentru motive temeinice, lipsa de initiativa sau delasarea neconstituind astfel de motive.

Asadar, fata de dispozitiile legale referitoare la momentul începerii cursul termenului de prescriptie, precum si fata de data introducerii cererii de chemare în judecata, instanta constata ca actiunea reclamantul este prescrisa, sens în care va admite exceptia invocata. Totodata, fata de împrejurarea ca motivele invocate de reclamant nu justifica repunerea sa în termen, instanta va respinge aceasta cerere.

In consecinta, instanta va respinge actiunea reclamantului ca fiind prescris dreptul la actiune.

Fata de solutia ce urmeaza a fi pronuntata cu privire la capatul de cerere principal si având în vedere caracterul accesoriu al cererii reclamantului privind sistarea obligatiei de plata a întretinerii, instanta va respinge si acest capat de cerere ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎNNUMELELEGII

HOTARASTE

Admite exceptia prescriptiei dreptului la actiune.

Respinge cerere de repunere în termen formulata de reclamantul

.Respinge actiunea formulata de reclamantul , domiciliat în sat

jud. Vaslui în contradictoriu cu pârâta domiciliata

în Vaslui, Vaslui ca fiind prescris dreptul la actiune.

Respinge capatul de cerere privind sistarea obligatiei de plata a

întretinerii ca neîntemeiat.

SENTINTA A RAMAS DEFINITIVA PRIN RESPINGEREA APELULUI.