Taxă de timbru. Contract de închiriere a apartamentului restituit conform Legii nr. 10/2001

Dispoziţiile art.50 din Legea. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005 şi H.G. nr. 250/2007, nu reglementează raporturile dintre locator şi locatar,ci se referă la alte cazuri, astfel încît chiar dacă contractul de închiriere a fost încheiat în condiţiile Legii nr. 10/2001, litigiul locativ este un litigiu de drept comun. De altfel, art. 13 din Legea nr. 10/2001 precizează expres că raporturile locative încheiate în condiţiile acestei legi sunt supuse reglementărilor O.U.G. nr. 40/1999, care constituie cadrul legislativ aplicabil raporturilor locative, ceea ce demonstrează că acţiunea în rezilierea contractului de închiriere, obligaţia de a face şi pretenţii este supusă taxei judiciare de timbru. 

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 843/215/2005 (nr. vechi 14755/C/2005), reclamantul F.P. a chemat în judecată pe pârâta I.I., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestora la predarea apartamentului pe care l-a ocupat în calitate de chiriaş, obligarea la plata tuturor datoriilor plus penalităţile de întârziere, datoriile acumulate la apă, energie electrică, gaze naturale, cablu tv, la serviciile şi utilităţile aferente apartamentului, pe care aceasta l-a închiriat, la plata sumei de 2400 lei, chiria restantă neachitată, la plata sumei de 1400 lei plus dobânda legală, reprezentând chiria încasată de pârâtă prin subînchiriere fără drept a apartamentului, la plata sumei de 5000 lei plus dobânda legală aferentă, reprezentând daune interese pentru prejudiciul cauzat prin distrugerea instalaţiile electrice, sanitare şi de gaz metan.

La data de 21.02.2006, reclamantul a formulat o precizare la acţiune prin care a înţeles să cheme în judecată, în calitate de pârâţi, pe I.I.,  I.S.,  I.F.,  I.I., pentru rezilierea contractului de închiriere nr. 10844/27.08.2001, întrucât pârâţii nu au achitat chiria mai mult de trei luni consecutiv, obligarea pârâţilor la predarea apartamentului, situat în imobilul proprietatea sa în starea bună în care l-au primit, conform procesului – verbal de predare – primire, încheiat la data de 27.08.2001, obligarea pârâţilor la repararea tuturor stricăciunilor pe care le-au cauzat prin distrugerea instalaţiilor electrice, sanitare şi de gaz metan, obligarea pârâţilor să facă dovada achitării tuturor datoriilor către Regia de Apă, energie electrică şi gaze naturale, obligarea la plata chiriei restante în sumă de 2400 lei şi obligarea la plata sumei de 5000 lei plus dobânda legală aferentă, reprezentând daune interese.

Prin sentinţa civilă nr. 7891 din 13 octombrie 2006, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 843/215/2005 (nr. vechi 14755/C/2005), s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul  F.P. împotriva pârâţilor I.I.,  I.S.,  I.F.,  I.I..

S-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 10844/27.08.2001 şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 1443 lei, reprezentând contravaloarea chiriei pe perioada martie 2003 – iunie 2006.

Au fost respinse capetele de cerere privind obligarea pârâţilor la predarea apartamentului, obligarea pârâţilor la repararea stricăciunilor cauzate, obligarea pârâţilor la plata tuturor datoriilor, obligarea la plata daunelor interese şi a dobânzii legale şi privind plata cheltuielilor de judecată formulată de reclamant.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamantul  F.P. şi pârâţii I.I.,  I.S.,  I.F.,  I.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 423 din 13 septembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 843/215/2006, a fost respins apelul declarat de reclamantul  F.P. împotriva sentinţei civile nr. 7891 din 13 octombrie 2006, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 843/215/2005 (nr. vechi 14755/C/2005).

A fost admis apelul formulat de pârâţii I.I.,  I.S.,  I.F.,  I.I., împotriva aceleiaşi sentinţe, fiind schimbată în parte sentinţa civilă arătată în sensul că au fost obligaţi pârâţii la plata sumei de 555 lei, reprezentând chiria restantă pe perioada martie 2003 – mai 2004, iar celelalte dispoziţii ale sentinţei civile au fost menţinute.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs reclamantul F.P., considerând decizia civilă nelegală.

Instanţa de recurs a constatat că acţiunea dedusă judecăţii constituie o acţiune de drept comun şi nu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, situaţie în care în şedinţa publică din 9 ianuarie 2008, a stabilit obligativitatea achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 273,5 lei şi timbru judiciar de 3 lei pentru recurs, precum şi pentru celelalte cicluri procesuale, respectiv, pentru apel  - taxa judiciară de timbru în valoare de 273,5 lei şi timbru judiciar de 3 lei şi pentru fond  -  taxa judiciară de timbru în valoare de 547 lei şi timbru judiciar de 3 lei.

La data de 4 februarie 2008, recurentul reclamant  F.P. a formulat o cerere de scutire a taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar, depunând şi copii de pe încheierea din 28.01.2006, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 14755/C/2005 şi sentinţa civilă nr. 1338/03.02.2000, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 23607/1999.

În motivarea cererii, a arătat că instanţa de fond şi instanţa de apel în mod corect au reţinut că acţiunea promovată în cauză este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, contractul de închiriere fiind încheiat în temeiul acestei legi, iar pretenţiile sale decurg din nerespectarea clauzelor contractuale de către intimaţii pârâţi.

Instanţa a respins cererea de scutire a taxei judiciare de timbru prin încheierea din camera de consiliu din data de 6 februarie 2008, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 75 şi art. 77 Cod procedură civilă, faţă de motivele invocate în cererea de scutire a taxei judiciare de timbru şi faţă de obiectul cauzei, care nu atrage aplicarea dispoziţiilor art. 50 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005 şi H.G. nr. 250/2007, nefiind  reglementate raporturile dintre locator şi locatar.

Dispoziţiile invocate se referă la alte cazuri decât speţa de faţă, care este un litigiu de drept comun, supus timbrajului, chiar dacă contractul de închiriere a fost încheiat în condiţiile Legii nr. 10/2001. De altfel, art. 13 din Legea nr. 10/2001 precizează expres că raporturile locative încheiate în condiţiile acestei legi sunt supuse reglementărilor O.U.G. nr. 40/1999, care constituie cadrul legislativ aplicabil raporturilor locative, ceea ce demonstrează că acţiunea în rezilierea contractului de închiriere, obligaţia de a face şi pretenţii este supusă taxei judiciare de timbru.

În şedinţa publică de astăzi, recurentul reclamant  F.P. a precizat că înţelege să renunţe la judecata capetelor de cerere apreciate de instanţă ca fiind evaluabile în bani şi să se judece doar cu privire la capetele de cerere pentru care nu are obligaţia de a timbra.

Instanţa a constatat că nu poate lua act de renunţarea la judecată formulată de recurentul reclamant F.P., având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 246 Cod procedură civilă, în acest stadiu procesual, renunţarea la judecată se poate face numai cu învoirea celorlalte părţi, în speţă, intimaţii pârâţi I.I.,  I.S.,  I.F.,  I.I., lipsă la acest termen de judecată. Mai mult decât atât, nu se poate renunţa la un capăt de cerere decât în măsura în care instanţa este legal învestită. Or, în speţă, datorită faptului că recurentul reclamant nu a timbrat capetele de cerere pentru care a fost obligat în recurs, instanţa nefiind legal învestită, nu poate lua act de renunţare, prin această cerere de fapt recurentul reclamant încercând să se sustragă de la plata taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar impusă imperativ de lege în materie.

Constatând că, în conformitate cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, acţiunile şi cererile introduse la instanţele de judecată, se timbrează anticipat, fiscal şi judiciar, neîndeplinirea acestei obligaţii, în lipsa unei scutiri legale, fiind sancţionată cu anularea, instanţa a pus în discuţie excepţia anulării recursului ca netimbrat.

Cum la dosar nu există dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 273,5 lei şi timbru judiciar de 3 lei, deşi recurentul reclamant  F.P. a fost citat legal cu menţiunea expresă a achitării  taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar, acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia.

În consecinţă, recursul formulat de recurentul reclamant  F.P. urmează a fi anulat ca netimbrat.

4

Domenii speta

Spete similare