Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Suceava – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal la data de 09.06.2009, reclamantul N.P. a chemat în judecata pârâtele Directia Generala a Finantelor Publice Suceava si Administratia Fondului pentru Mediu Bucuresti, solicitând obligarea acestora la restituirea sumei achitate cu titlu de taxa de poluare prin chitanta cu seria TS4A nr. 9426479 din 7 mai 2009, plata dobânzii aferente, astfel cum este prevazut de art. 124 din Codul de procedura fiscala, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul proces.
În motivare, reclamantul a aratat ca, la data de 10 februarie 2008 a achizitionat din Germania un autoturism la mâna a doua marca BMW, tipul 525 D cu seria de sasiu WBADL91020GW60802, iar în vederea înmatricularii acestuia a fost obligat sa achite taxa de poluare prevazuta de dispozitiile OUG nr. 50/2008, modificata prin OUG 218/2008 si prin OUG nr. 7/2009.
Mai arata reclamantul ca, taxa de poluare auto, achitata pentru reînmatricularea autoturismului, a fost încasata în contul bugetului de stat cu încalcarea art. 90 alin. 1 al Tratatului Comunitatii Europene, inclusiv a Tratatului de aderare a României si Bulgariei, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005 care prevede ca de la data aderarii, dispozitiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România si se aplica în conditiile stabilite prin tratate si prin actul de aderare.
Diferentierea la care sunt supuse autovehiculele rulate importate fata de cele deja înmatriculate rezulta din obligativitate de plata a acestei taxe odata cu prima ei înmatriculare în România, desi din preambulul OUG nr. 50/2008 rezulta ca s-a urmarit asigurarea protectiei mediului, prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunatatirea calitatii aerului.
În drept reclamantul si-a întemeiat actiunea pe disp. art. 25 si 90 din Tratatul CE, Directiva nr. 92/12/CEE din 25.02.1992, jurisprudenta relevanta a Curtii de Justitie Europene, Legea nr. 554/2004, art. 274 Cod procedura civila.
Pârâta Administratia Fondului pentru Mediu a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.
În motivare s-a aratat Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor a demarat în februarie 2006 o serie de actiuni pentru introducerea unei taxe ecologice, un mecanism economico-financiar bazat pe principiul „poluatorul plateste”, care urma sa fie aplicata cu ocazia primei înmatriculari a tuturor vehiculelor cu motor în România, atât în cazul celor noi cât si în cazul celor rulate, achizitionate din afara tarii, dar si celor produse în România. Promovând o politica de armonizare cu legislatia si directivele Uniunii Europene în materie de protectie a mediului, Guvernul României a sustinut un act normativ care reglementa introducerea unei taxe speciale pentru autoturisme si autovehicule începând cu data de 01.01.2007.
Parlamentul României, la propunerea Guvernului, a decis instituirea unei taxe speciale pentru autovehicule care, în conformitate cu prevederile art. 2141 – 2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, era platita de orice persoana fizica sau juridica, care înmatriculare pentru prima data în România un autoturism sau autovehicul.
Fata de sistemul de calcul al taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule reglementat la Titlul VII din Codul fiscal, Comisia Europeana, prin avizul motivat din data de 28.11.2007, a considerat ca se încalca principiile Tratatului de instituire a Comunitatii Europene, în sensul ca se aplica un regim discriminatoriu pentru autovehiculele second-hand achizitionate din alte state membre, invitând tara noastra sa adopte masurile necesare pentru a se conforma avizului mentionat anterior în termen de doua luni de la primirea acestuia.
Pentru respectarea principiilor comunitare de impozitare si pentru stoparea continuarii procedurii de constatare a neîndeplinirii obligatiilor de stat membru, s-a propus abrogarea articolelor din codul fiscal care reglementau regimul de taxare a autovehiculelor, Guvernul României mentinându-si pozitia ca trebuie evidentiata diferenta dintre masinile high si low poluatoare si a propus un proiect de ordonanta de urgenta a Guvernului.
Mai mentioneaza secund-pârâta ca neadoptarea în regim de urgenta a OUG nr. 50/2008 în conformitate cu cerintele din avizul motivat putea conduce la sesizarea Curtii de Justitiei a Comunitatii. Comisia Europeana nu a contestat niciodata instituirea taxei ca atare, ci a solicitat reasezarea modalitatii de calcul în sensul armonizarii legislatiei românesti cu cea europeana.
Fata de aceasta observatie a Comisiei Europene, potrivit reglementarilor nationale, taxa pentru autoturismele noi, care se plateste cu ocazia primei înmatriculari în România, este aceeasi, indiferent de provenienta lor, respectiv din productia interna, import sau din achizitii intracomunitare.
A concluzionat secund-pârâta, ca atâta vreme cât Comisia Europeana a recunoscut ca taxa de poluare instituita prin OUG nr. 50/2008 corespunde normelor comunitare, apreciaza ca nu pot fi retinute sustinerile reclamantei potrivit carora prin instituirea acestei taxe „se constituie o discriminare a regimului fiscal si ca aceasta taxa contravine dispozitiilor art. 90 din Tratatul Comunitatii Europene.
Procedura demarata de Comisia Europeana împotriva României a fost ridicata în 29.01.2009, urmare a faptului ca noua reglementare era compatibila cu art. 90 din Tratatul CE.
Tribunalul Suceava – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, prin sentinta nr.1408 din 3 iulie 2009, a respins actiunea ca nefondata, pentru urmatoarele considerente:
Conform jurisprudentei constante a Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, dispozitiile art.90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeana (TCE) un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import si export si a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25 TCE. Finalitatea acestor dispozitii este de a asigura libera circulatie a marfurilor între statele membre în conditii normale de concurenta prin eliminarea oricarei forme de protectie ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privinta produselor provenind din alte state membre (hotarârile pronuntate de C.E.J. în cauzele Air Liquide Industries Belgium, C-393/04 si C-41/05, Brzezinski, C-313/05).
De remarcat însa ca notiunea de „impozit intern” are acceptiune diferita de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudenta C.E.J. (hotarârea Haar Petroleum, C-90/94, Weigel, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
S-a retinut de Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene prin hotarârea pronuntata în cauza Brzezinski, C-313/05, ca o acciza care se aplica tuturor autoturismelor în temeiul primei lor înmatriculari pe teritoriul unui stat membru, iar nu în temeiul faptului ca trec frontiera, nu constituie o taxa vamala la import si nici o taxa cu efect echivalent în întelesul art. 25 TCE, ci intra în sfera regimului general intern de impozitare a marfurilor si trebuie, ca urmare, analizata în raport cu art. 90 TCE.
Fata de aceste aspecte, este lipsita de relevanta analizarea încalcarilor invocate ale art. 25 TCE, deoarece dispozitiile cuprinse în aceste articole nu sunt incidente în cauza, urmând a se examina daca taxa de poluare este incompatibila cu prevederile art. 90 alin. 1 TCE.
Se recunoaste în mod constant în jurisprudenta comunitara libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferentiata pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al.1 TCE, în functie de criterii obiective. Asemenea diferentieri sunt compatibile cu dreptul comunitar daca urmaresc obiective compatibile cu exigentele tratatului si ale dreptului derivat si daca evita orice forma de discriminare, directa sau indirecta, în privinta importurilor provenind din state membre, sau de protectie în favoarea produselor nationale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi si Nemeth C-290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 TCE daca este conceput de maniera a exclude în orice ipoteza ca produsele importate sa fie taxate la un nivel superior fata de produsele nationale si daca nu are, în nici-o situatie, efecte discriminatorii (hot.Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/Grecia, C-375/1995).
Asadar, este incidenta încalcarea art.90 al.1 TCE atunci când impozitul aplicat produsului importat si cel aplicat produsului national similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar daca numai în anumite cazuri, la o impozitare superioara a produsului importat.
De asemenea, un sistem de taxare este compatibil cu dispozitiile art. 90 TCE daca este suficient de precis, astfel încât se poate efectua în temeiul sau un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate, iar cel caruia i se impune taxa are la dispozitie o cale de atac în fata instantelor nationale, pentru a contesta modalitatea de calculare a valorii deprecierii (cauza C-393/1998, Antonio Gomez Valente c. Fazenda Publica).
A retinut instanta de fond ca, în cauza de fata rezulta din cuprinsul art. 3 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 ca taxa de poluare se aplica în cazul tuturor autoturismelor, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele prevazute de art. 3 alin. 2 din ordonanta, pe baza unor criterii ce privesc destinatia lor si nu provenienta.
Nu se realizeaza însa o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare si acestea, în conditiile în care valoarea taxei de poluare nu depaseste valoarea taxei reziduale încorporate în valoarea vehiculelor similare deja înmatriculate (hotarârea Brzezinski, C-313/05).
Sistemul de taxare stabilit prin O.U.G. nr. 50/2008 este suficient de precis în ceea ce priveste criteriile legate de calculul deprecierii autoturismului (emisia de CO2, capacitatea cilindrica etc), aceste elemente fiind considerate în jurisprudenta Curtii Europene de Justitie drept criterii obiective ce pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grila de impozitare (cauza Nadasdi, C-290/2005).
Împotriva acestei hotarâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru aplicarea gresita a legii.
În motivarea recursului, s-a sustinut, în esenta, ca taxa instituita prin O.G. nr.50/2008 este o taxa de prima înmatriculare si nu o taxa de mediu, care încalca principiul nediscriminarii prevazut de art.90 din Tratatul Comunitatii Europene.
Pârâta Directia Generala a Finantelor Publice a judetului Suceava, desi legal citata, nu s-a prezentat în instanta si nici nu a depus întâmpinare.
Pârâta Administratia Fondului pentru Mediu, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, apreciind ca solutia pronuntata de prima instanta este legala si temeinica, reiterând sustinerile facute în fata instantei de fond.
Curtea de Apel Suceava – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, analizând recursul prin prisma actelor dosarului si a motivelor invocate în declaratia de recurs, a constatat ca este întemeiat.
Atât prin cererea introductiva de instanta cât si prin recursul ce face obiectul prezentei cauze, recurentul a reclamat incompatibilitatea dreptului national, OUG nr. 50/2008 cu dispozitiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1 TCE.
Se cuvine pentru început sa stabilim locul pe care disp. art. 90 alin. 1 TCE îl ocupa în sistemul prevazut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanima a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale si a unei piete unice.
Asadar, daca art. 23 stabileste faptul ca sunt interzise, în relatiile dintre statele membre, taxele vamale la import si export si a oricaror taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 TCE interzice taxarea interna discriminatorie. Mai exact, asa cum a aratat Curtea Europeana de Justitie în cauza C- 393/04 si C–41/05 Dir Liquide Industries Belgium, par.55 „art. 90 reglementeaza dispozitiile referitoare la stabilirea taxelor vamale si a masurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulatie a marfurilor între statele membre în conditii normale de concurenta, prin eliminarea oricaror forme de protectie care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discrimineaza produsele provenite din alte state membre”.
Aceasta nu înseamna ca statele membre trebuie sa adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta sa se aplice fara discriminare produselor similare importate.
Taxa de poluare introdusa prin disp. OUG nr. 50/2008, reprezentând o exprimare a suveranitatii statale sub forma dreptului de a stabili taxe si impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în aceasta cauza nu poate fi decât verificarea identitatii de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralitatii taxei.
Iar aceasta analiza nu poate sa înceapa decât de la a observa ca, verificarea neutralitatii taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, carora deja le-a fost aplicata taxa. Aceasta pentru ca, asa cum afirma Curtea Europeana de Justitie în cauza C-290/2005, Akos Nadasdi si C-333/2005, „o comparatie cu autoturismele second-hand plasate în circulatie în statul membru înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevanta. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre sa introduca noi impozite sau sa schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente”. Si nu este inutil de observat ca aceasta hotarâre a Curtii a fost pronuntata la cererea unei instante din Ungaria, tara care, la data intrarii în UE, se afla în aceeasi pozitie ca si România, aceea de a nu fi avut anterior o taxa de prima înmatriculare (sau echivalenta), asa încât valoarea reziduala a acesteia sa fie inclusa în pretul autoturismelor aflate în circulatie cu care intra în concurenta autoturismele second-hand nou importate (acestea din urma fiind dezavantajate prin faptul ca includ valoarea reziduala a taxei, având teoretic un pret mai ridicat).
Prin urmare, caracterul discriminatoriu al disp. OUG nr. 50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România si cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în România înainte de 01.01.2007 si nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada 01.01.2007 – 01.07.2008, supuse taxei de prima înmatriculare.
În cadrul acestei analize trebuie de precizat ca, la data la care reclamantul a achitat taxa de poluare, erau în vigoare prevederile art. III din OUG nr. 218/2008 care dispun ca „autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2.000 cmc, precum si toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculeaza pentru prima data în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se excepteaza de la obligatia de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilita potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008.”
Printre argumentele care au stat la baza adoptarii acestei masuri legislative se afla protejarea pietei interne prin „ pastrarea locurilor de munca în economia româneasca, iar un loc de munca în industria constructoare reprezinta patru locuri de munca în industria furnizoare”, asa cum rezulta din preambulul OUG nr. 218/2008.
De asemenea, scopul protejarii pietei interne de autovehicule rezulta implicit din faptul ca în România, piata este dominata de producatorii autovehiculelor ale caror caracteristici tehnice permit scutirea de la plata taxei de poluare.
În aceasta modalitate de reglementare, prin modul în care este formulata legislatia româneasca, se urmareste un efect protectionist la nivelul industriei nationale a autovehiculelor noi.
În conformitate cu jurisprudenta constanta a Curtii de Justitie Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferentiata a unor produse similare, cu conditia ca aceasta sa se bazeze pe criterii obiective si sa nu aiba ca efect protejarea productiei nationale.
În urma cerintei de „prima înmatriculare” toate masinile noi, înmatriculate în perioada 15.12.2008- 31.12.2009, care intra direct pe piata masinilor de ocazie din România, circula fara sa fie impuse taxei de poluare.
Pe de alta parte, autovehiculele de o calitate asemanatoare, care urmeaza sa fie înregistrate în România în aceeasi perioada, dar nu pentru prima data, si care intra în concurenta directa cu produsele nationale, vor fi supune unei taxe substantiale.
Pentru aceste considerente, Curtea constata ca actuala forma de reglementare nationala a taxei de poluare, conform careia taxa se suspenda pentru anumite autovehicule, însa creste pentru anumite masini de ocazie provenite din alte state membre, încalca dispozitiile art. 90 alin. 1 din Tratatul CE.
De altfel, cu aceeasi argumentare, Comisia Europeana a transmis României o „scrisoare de somare” ca prima etapa a procedurii de încalcare a dreptului comunitar prevazuta de art. 226 din Tratatul CE.
Jurisprudenta Curtii de Justitie Europene - cauza Costa/Enel (1964) - a stabilit ca legea care se îndeparteaza de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea sa duca la anularea lui, data fiind natura sa originala si speciala, fara a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitara si fara ca baza legala a Comunitatii însasi sa fie pusa la îndoiala. Mai mult, aceeasi decizie a definit relatia dintre dreptul comunitar si dreptul national al statelor membre, aratând ca dreptul comunitar este o ordine juridica independenta care are prioritate de aplicare în fata dreptului national.
De asemenea, în cazul Simmenthal, CJE a stabilit ca judecatorul national este obligat sa aplice normele comunitare, în mod direct, daca acestea contravin normelor interne, fara a solicita sau astepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau unei alte proceduri constitutionale.
Având în vedere acestea, Curtea, în baza art. 304 pct.9, art.312 din Codul de procedura civila, a admis recursul si a modificat, partial, sentinta atacata, în sensul admiterii actiunii si a obligat pârâtii la plata sumei de 5.674 lei si dobânda legala aferenta sumei la data efectuarii platii, precum si la plata sumei de 59,30 lei cheltuieli de judecata din ambele instante.