DOSAR 1894/107/2009 S.692/CAF/2009
Din actele depuse la dosar (fila 22-25) rezulta ca la data de 30.10.2007 reclamantul a cumparat din Germania – stat membru al UE un autoturism folosit fabricat în anul 2001, si care a fost înmatriculat pentru prima data în acest stat la data de 20.03.2001 Pentru a înmatricula în România acel autoturism reclamantul a fost obligat sa achite în contul Trezoreriei statului suma de 5.464 lei cu titlu de „taxa speciala auto la prima înmatriculare în România” La data de 4.09.2008 A.F.P. Alba Iulia a dispus restituirea catre reclamant a unei parti din suma achitata de acesta cu titlu de taxa speciala de înmatriculare, respectiv doar suma de 2433 lei.
Potrivit art. 2141 - 2143 din Codul Fiscal si pct. 311 – 312 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule se plateste cu ocazia primei înmatricularii in România, de catre persoana fizica sau juridica care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare.
Prin hotarârea CJE pronuntata în cauza Weigel (2004) s-a stabilit ca obiectivul reglementarii comunitare este asigurarea liberei circulatii a marfurilor între statele comunitare în conditii normale de concurenta, prin eliminarea oricarei forme de protectie care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenind din alte state membre
Asadar, rolul acestei reglementari este de a interzice discriminarea fiscala între produsele importate si cele similare autohtone.
În România, la ora actuala nu se percepe nici un fel de taxa pentru autoturismele produse în tara si care au fost deja înmatriculate aici.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasarii taxei, ca urmare a aplicarii dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicarii directe a reglementarii comunitare.
Se constata ca, într-adevar, în cauza sunt aplicabile in mod direct dispozitiile din dreptul comunitar, care au prioritate fata de dreptul national.
Astfel, de la 1 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constitutia României : ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Presedintele României, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului 2.
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru si-a asumat obligatia de a respecta dispozitiile din tratatele originare ale Comunitatii, dinainte de aderare.
Prin Decizia pronuntata în cauza Costa/Enel (1964), CJE a stabilit ca legea care se îndeparteaza de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea sa duca la anularea lui, data fiind natura sa originala si speciala, fara a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitara si fara ca baza legala a Comunitatii însasi sa fie pusa la îndoiala.
Mai mult, aceeasi decizie a definit relatia dintre dreptul comunitar si dreptul national al statelor membre aratând ca dreptul comunitar este o ordine juridica independenta care are prioritate de aplicare chiar si în fata dreptului national ulterior – or, în speta, taxa speciala auto a fost introdusa în legislatia interna prin Legea nr. 343/2006 privind Codul fiscal.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE s-a stabilit ca judecatorul national este obligat sa aplice normele comunitare, în mod direct, daca acesta contravin normelor interne, fara a solicita sau astepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau a unei alte proceduri constitutionale.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxa pentru autoturismele produse si înmatriculate ori reînmatriculate în tara noastra, dar se percepe o astfel de taxa pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare si reînmatriculate în România dupa aducerea acestora aici, instanta constata o diferenta de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal si contravine dispozitiilor mentionate din Tratatul CEE.
Aceste dispozitii se opun unei taxe speciale de prima înmatriculare pentru achizitiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul national, altfel încalcându-se principiul libertatii circulatiei marfurilor - adica se dezavantajeaza, direct sau indirect, autovehiculele din celelalte tari membre UE, in competitia cu produsele similare autohtone.
În ceea ce priveste disp. O.G. nr. 50/2008 invocate de pârâte acestea nu sunt aplicabile întrucât acel act normativ nu era în vigoare la data nasterii raportului juridic fiscal, respectiv la 21.01.2008 când reclamantul a achitat taxa a carei restituire o solicita, potrivit disp. art. 14 alin. 1 din cuprinsul acestuia intrând în vigoare doar la data de 1 Iulie 2008.
O.G. nr. nr. 50 /2008 reglementeaza o taxa distincta de aceea achitata de reclamanta, aceasta având o denumire diferita si pentru care a fost instituita o alta modalitate de calcul.
Întrucât suma platita de reclamat nu era datorata potrivit legislatiei comunitare, se impune restituirea acesteia.