Tentativa la savârsirea infractiunii de înselaciune.

Cod penal, art.20 rap. la art. 215 alin. 1 si 2 CP

Prezentarea unor imprejurari neadevarate de catre inculpat, care s-a prezentat sub o identitate falsa, celor doi administratori de firma, pentru a primi o suma de bani cu titlu de sponsorizare, in posesia carora a intrat numai dupa organizarea procedurii flagrante, reprezinta elemente constitutive a infractiunilor de tentativa la înselaciune si nu a infractiunilor consumate de înselaciune.

Curtea constata ca Tribunalul Constanta – Sectia penala - prin  decizia penala nr.19/21.01.2008, in baza art.379 pct.2 lit a c.p.p. ;

A admis apelul declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta împotriva s.p. nr. 589/30.03.2007 pronuntata de Judecatoria Constanta în dos.pen. nr.263/212/2006 ( 1974/2006 ).

A desfiintat sentinta penala apelata si rejudecând, a dispus, în baza art. 334 c.p.p. schimbarea încadrarii juridice a faptei din infractiunea de înselaciune prev.de art. 215 alin. 1,2,3 c.p. cu aplic art. 37 lit.a c.p. în infractiunea de tentativa la înselaciune prev.de art. 20 c.p. rap.la art. 215 alin. 1,2,3 c.p. cu aplic art. 37 lit.a c.p – pentru fapta din luna iulie 2006 – pct.2 Rechizitoriu.

În baza art. 20 c.p. rap.la art. 215 alin. 1,2 c.p. cu aplic art. 37 lit.a c.p –  fapta din luna decembrie 2005 – a  condamnat pe inculpatul J.G. la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare pentru savârsirea infractiuni de tentativa la înselaciune.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre – Tribunalul Constanta – a retinut urmatoarele:

Prin rechizitoriul nr.6260/P/2006 – al Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta – inculpatul J.G. a fost trimis în judecata pentru comiterea infractiunii prev. de art.20 cp raportat la art.251 al.1,2 cod penal cu aplicarea art.37 lit.a cod penal si cea prev.de art.215 al.1,2,3 cod penal cu aplicarea art.37 lit.a cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a cod penal.

S-a retinut prin actul de sesizare al instantei ca în luna decembrie 2005 - inculpatul J.G. folosind o identitate falsa si o calitate mincinoasa în scopul obtinerii pentru sine în folos material injust - a pus în executare hotarârea de a induce în eroare partea vatamata B.P.

S-a mai retinut ca în luna iulie 2006 - inculpatul a dus în eroare partea vatamata P.V. cu prilejul unui contract de sponsorizare prin folosirea unei identitati false si a unei calitati mincinoase în scopul obtinerii unui folos material injust, pricinuind prin fapta comisa un prejudiciu în cuantum de 2.000 lei.

Analizând întregul material probator administrat în cauza, Judecatoria Constanta – ca instanta de fond a retinut aceeasi situatie de fapt.

Astfel, s-a stabilit ca în ziua de 22.12.2005 – inculpatul J.G. a contactat-o telefonic pe partea vatamata B.P. – administrator la S.C.”G” SRL – recomandându-se drept comisarul M.D. de la Garda Financiara.  Inculpat a spus partii vatamate ca are o ruda operata la Spitalul Fundeni din Bucuresti, are nevoie de bani si i-a solicitat o suma de bani cu titlu de sponsorizare.

Partea vatamata B.P. a sunat la Garda Financiara, a luat legatura cu comisarul M.D. si astfel a aflat ca, acesta nu solicitase nici o sponsorizare.

La data de 6.07.2006 inculpatul J.G. a solicitat partii vatamate P.V. - director general la S.C.”C” S.A. –o sponsorizare de 500 Euro, pentru nepotul sau C.L. Când a vorbit la telefon, inculpatul s-a prezentat drept O.M. - director al Administratiei Financiare Constanta.

Partea vatamata P.V. a încunostiintat organele de politie din cadrul Serviciului de Politie Transporturi Maritime Constanta. Acestia din urma au efectuat fotocopierea bancnotelor ce urmau a fi înmânate inculpatului.

La sediul S.C.”C” s-a prezentat o persoana în jurul orelor 10, care s-a recomandat cu numele C.L. – nepotul lui O.M. – si a completat un contract de sponsorizare în care beneficiarul era O.M. Dupa încheierea contractului, partea vatamata P.V. i-a înmânat un plic cu bancnotele fotografiate în suma de 2.000 lei. La iesirea din sediu, persoana a fost oprita si legitimata de organele de politie - ocazie cu care s-a stabilit ca acesta se numeste T.L. În preajma se afla si inculpatul – care nu a putut justifica prezenta în zona.

Judecatoria Constanta a constatat ca faptele inculpatului asa cum sunt mai sus descrise nu întrunesc elementele constitutive ale infractiunii de înselaciune în forma prevazuta si pedepsita de art.215 cod penal. Potrivit acestui text de lege constituie infractiune de înselaciune fapta de ”inducere în eroare a unei persoane”, actiune prin care se creeaza celui indus în eroare a falsa reprezentare a realitatii, astfel încât sa creada ca fapta mincinoasa este adevarata sau dimpotriva fapta adevarata este mincinoasa.

Judecatoria Constanta – analizând declaratia partii vatamate a concluzionat ca nici partea vatamata B.P. si nici partea vatamata P.V. nu s-au considerat înselate, deoarece nu au crezut ca un comisar de la Garda Financiara, sau un inspector de la Administratia Financiara – ar putea cere vreo sponsorizare.

Întrucât, actiunile inculpatului J.G. nu au avut ca rezultat inducerea în eroare a partilor vatamate – faptele acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infractiunii de înselaciune (lipseste latura obiectiva) si drept urmare, Judecatoria Constanta a dispus achitarea inculpatului- în temeiul art.11 pct.2 litera a, raportat la art.10 lit.d, cpp – pentru ambele infractiuni pentru care a fost trimis în judecata.

Drept urmare, prin sentinta penala nr.589/30.03.2007, Judecatoria Constanta a dispus:

A respins cererea formulata de avocatul inculpatului privind schimbarea incadrarii juridice a faptelor retinute in sarcina inculpatului J.G.

In baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit.d C.pr.penala a achitat pe inculpatul J.G. sub aspectul savarsirii infractiunilor prev. de art. 20 C.penal rap. la art.215 alin.1,2 C.penal cu aplic. art. 37 lit. a C.penal si art. 215 alin.1,2,3 C.penal cu aplic. art. 37 lit. a C.penal .

A constatat ca inculpatul a fost retinut la data de 6.07.2006 ora 18.45 pentru 24 de ore .

A luat act ca partile vatamate B.P. si P.V. nu s-au constituit parti civile in cauza.

Împotriva acestei sentinte penale a declarat apel Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta – criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Se sustine ca în mod gresit inculpatul J.G. a fost achitat pentru cele doua infractiuni pentru care a fost trimis în judecata. Se arata ca actiunea de inducere în eroare s-a realizat - fapt ce desprinde de atitudinea adoptata de cele doua parti vatamate - dupa convorbirile telefonice prin care li se solicita acordarea unor sume de bani, constând în verificarea veridicitatii apelurilor.

Tribunalul Constanta – verificând hotarârea apelata, actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de apel si din oficiu - a constatat ca apelul este întemeiat.

S-a retinut ca prima instanta a stabilit corect situatia de fapt. Dar, avându-se în vedere mecanica producerii incidentelor si din modalitatea lor efectiva – rezulta ca inculpatul J.G. a comis doua infractiuni de înselaciune în forma tentativei.

Astfel, s-a facut aplic.art.334 cod proc.penala si s-a schimbat încadrarea juridica a faptei din iulie 2006 – parte vatamata P.V. - din infractiunea prev.de art.215 al.1,2,3 cod penal, cu aplic.art.37 lit.a cod penal – în infractiunea prevazuta de art.20 raportat la art.215 alin.1,2,3, cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a cod penal.

La stabilirea si aplicarea pedepsei, instanta a avut în vedere criteriile penale de individualizare a ped.prev. de art.72 cod penal, pericolul social al faptei si întrucât inculpatul a comis faptele în stare de recidiva post- condamnatorie, s-a facut si aplicarea art.61 alin.1, teza II si III cod penal.

Inculpatul J.G. a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 19/21.01.2008.

Recursul nu a fost motivat – si drept urmare se va face aplic.art.38514 cod proc.penala.

Examinând din oficiu hotarârea recurata - conform art.3859 alin.3 cod proc.penala - curtea constata ca ambele instante au retinut în mod corect situatia de fapt.

Tribunalul Constanta a dat faptelor comise încadrarea juridica corespunzatoare. Aceeasi instanta a stabilit vinovatia inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauza.

De asemenea, instanta de apel a efectuat o justa individualizare a pedepselor aplicate inculpatului atât sub aspectul naturii si al cuantumului acestora, cât si ca modalitate de executare fiind respectate criteriile generale prevazute de art.72 cod penal.

Corect a retinut Tribunalul Constanta ca faptele inculpatului J.G. întrunesc elementele constitutive ale infractiunii de înselaciune în forma tentativei.

Actiunile inculpatului de a se prezenta sub nume false si calitati mincinoase – au fost de natura a induce în eroare partile vatamate, de a le amagi.

Faptul ca sumele de bani solicitate au fost date sub supravegherea organelor de politie – care urmareau descoperirea faptuitorului - unor persoane interpuse trimise de inculpat – si nu ca urmare a ducerii în eroare a partilor vatamate, nu are relevanta, nefiind îndeplinita doar cerinta prev.de art.215 al.1 cod penal, de a se fi produs o paguba.

În cauza sunt aplicabile dispozitiile art.20 alin.2 cod penal – potrivit cu care exista tentativa si în cazul în care consumarea infractiunii nu a fost posibila datorita insuficientei sau defectuozitatii mijloacelor folosite.

În speta inculpatul s-a prezentat sub nume false, al unor persoane care prin calitatea si functia detinuta, nu puteau solicita partilor vatamate sponsorizari.

Aceasta împrejurare a fost considerata de instanta de fond – ca fiind esentiala în constituirea laturii obiective a infractiunii de înselaciune si de natura a concluziona ca lipseste actiunea esentiala de inducere în eroare.

Cum corect a stabilit Tribunalul Constanta folosirea acestor calitati mincinoase, a facut ca infractiunea sa nu se consume si sa ramâna în forma tentativei.

În considerarea celor mai sus prezentate, curtea constata ca hotarârea recurata este temeinica si legala si în consecinta recursul inculpatului este respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare