Teren proprietate privata a statului. Procedura de concesionare initiata de
agentia domeniilor statului. Excluderea competentei instantelor de
contencios administrativ.
Art. 4 din Legea nr. 268/2001,
Art. 2 din H.G. nr. 626/2001
Agentia Domeniului Statului nu se comporta ca o autoritate publica în
raporturile cu celelalte subiecte de drept pentru concesionarea terenurilor
aflate în domeniul privat al statului ci doar ca mandatar al statului, în
numele caruia actioneaza pentru exercitarea drepturilor ce decurg din
calitatea de actionar la societatile comerciale. Coroborând dispozitiile din
cele doua acte normative referitoare la atributiile ADS(art. 4 alin. 2 din
Legea nr. 268/2001, art. 2 din H.G. nr. 6266/2001) cu definitia data acesteia,
ca fiind institutie cu caracter financiar si comercial, rezulta indubitabil ca,
pentru ipoteza data, cenzura actelor cade în competenta instantelor de drept
comercial, nu ale celor de contencios administrativ. Raporturile dintre parti
sunt incluse în sfera dreptului privat si nicidecum în sfera dreptului public,
pentru a fi aplicabile dispozitiile Legii nr.554/2004.
(Decizia nr. 1027/21 octombrie 2009)
Prin sentinta nr.564/CAF din 14 aprilie 2009 Tribunalul Vâlcea – Sectia
comerciala si contencios administrativ si fiscal a admis actiunea formulata de
reclamanta C.S.M.C.V. în contradictoriu cu Agentia Domeniilor Statului, a anulat
actele administrative: procesul-verbal preliminar din data de 17.09.2008, decizia nr.4
din 22.09.2008, procesul verbal nr.4 din 22.09.2008 si procesul verbal de adjudecare
din 26.09.2008.
Prin aceeasi sentinta a respins cererea de obligare a pârâtului sa reia
procedura de licitare prin concesionarea terenului, obligând-o pe pârâta sa restituie
reclamantei suma de 6785,19 lei garantie si 2380 lei valoarea caietului de licitatie,
precum si sa-i plateasca suma de 4,3 lei ron cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta în sensul celor de mai sus, instanta a retinut ca în data
de 08.08.2008 într-un cotidian national si în altul local a fost publicat anuntul de
concesionare a terenului cu destinatie agricola aflat în exploatarea SC A SA RM
VÂLCEA, prin metoda licitatiei cu strigare la sediul pârâtei, termenul depunerii
documentelor de participare la licitatie si data deschiderii documentelor de
participare fiind 17.09.2008, ora 9.00..
Reclamanta, în termen, a cumparat caietul de sarcini, a depus garantia de
participare precum si documentele de participare solicitate de initiatorul licitatiei, în
speta pârâta, însa a fost eliminata de la licitatie cu motivarea ca nu s-a prezentat la
ora fixata în anunt..
În contextul celor aratate, instanta a retinut ca potrivit pct.2.7 din caietul de
sarcini, neprezentarea ofertantilor la ora si data prevazuta în anuntul publicitar
conduce la eliminarea acestora de la licitatie, însa art.12 din Legea nr.219/2008
privind regimul concesiunilor reglementeaza principiile care stau la baza selectarii
ofertantilor si a încheierii contractelor de concesiune, astfel ca masura impusa de
autoritatea publica prin caietul de sarcini nu era nici necesara, nici corespunzatoare
naturii contractului, tinând seama ca licitatia publica prin natura ei reprezinta o
procedura care se succede în timp, presupunând scurgerea unei perioade de timp
pentru realizarea etapelor necesare ale acesteia.
Doar NOTA IV din caietul de sarcini, care nu impune prezentarea la o
anumita ora, corespunde principiului proportionalitatii, pentru ca prezenta
obligatorie a ofertantului priveste numai operatiunile care sunt strict în sarcina sa,
respectiv ofertarea redeventei în conditii de concurenta prin strigare.
Prin urmare, eliminarea reclamantei a fost apreciata ca nelegala, în conditiile
în care contravine principiilor legale enuntate mai sus.
Mai mult, prima instanta a constatat ca reprezentantul legal a fost prezent la
sediul pârâtei în data de 17.09.2008 ora 8.57, asa cum rezulta din ordinul de
deplasare certificat chiar de pârâta prin semnatura si stampila ( fila 27 dosar ).
S-a mai retinut ca nu exista nici o dovada ca pârâta a anuntat ofertantilor
locul unde se afla comisia de licitatie în cadrul sediului, fiind deci în culpa si sub
acest aspect, iar eliminarea reclamantei dupa un criteriu formal a condus la
încalcarea liberei concurente, în conditiile în care adjudecatoarea nu a avut cu cine
concura, celalalt ofertant neoferind redeventa minima din caietul de sarcini despre
care a avut cunostinta înainte de înscrierea la licitatia publica cu strigare.
În schimb, s-a apreciat ca petitul 5 din actiune este neîntemeiat, deoarece
conform art. 6 din Legea nr.219/1998 si art. 18 din Legea nr. 268/2001, reluarea
procedurii de concesionare a terenului în litigiu ramâne la latitudinea sa .
Împotriva sentintei, în termen legal a formulat recurs pârâta Agentia
Domeniilor Statului, care a sustinut ca:
1.- în mod gresit a fost respinsa exceptia necompetentei teritoriale si
functionale a Tribunalului Vâlcea – sectia comerciala si contencios administrativ
fiscal, pentru ca, potrivit art.5 Cod pr.civila, cererea se face la instanta domiciliului
pârâtului. Cum, art.4 din Legea nr.268/2001 defineste Agentia Domeniului Statului
ca fiind o institutie publica, cu caracter comercial si financiar, ce intra în raporturi
de drept comercial cu persoane fizice sau juridice prin încheierea de contracte
pentru exploatarea eficienta a terenurilor aflate în patrimoniu - terenul în cauza
facând parte din domeniul privat al statului -, cauza are caracter comercial, fiindu-i
aplicabile dispozitiile dreptului comun ce impun declinarea competentei în favoarea
Tribunalului Bucuresti – sectia comerciala.
2.- gresit a fost respinsa exceptia necompetentei materiale a instantei, pentru
ca daca s-ar fi retinut ca litigiul are caracterul unei actiuni în contencios
administrativ, cauza trebuia declinata în favoarea Curtii de Apel Pitesti – Sectia de
contencios administrativ si fiscal, în temeiul art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, dat
fiind faptul ca pârâta este o institutie publica centrala, aspect retinut chiar si de
catre instanta de fond.
3.- gresit a fost respinsa exceptia lipsei plângerii prealabile, reglementata de
art.7 din Legea nr.554/2004;
4.- solutia instantei de fond s-a întemeiat pe disp.Legii nr.219/1998, care
este abrogata din data de 30.06.2006;
5.- hotarârea este data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii (art.304 pct.9
Cod pr.civila), pentru ca Legea nr.268/2001 si HG nr.626/2001 constituie cadrul
legal special incident activitatii pârâtei pentru concesionarea terenurilor cu destinatie
agricola din domeniul privat al statului, nefiind aplicabile disp.OUG nr.54/2006 sau
ale Legii nr.219/1998, întrucât acestea privesc strict regimul contractelor de
concesiune de bunuri proprietate publica, din a carei sfera nu face parte terenul în
litigiu. Or, relevante erau prevederile din caietul de sarcini, care prevedeau
eliminarea ofertantilor care nu s-au prezentat la ora si data stabilita, motiv pentru
care excluderea reclamantului de la licitatie a fost legala si temeinica, cu atât mai
mult cu cât neprezentarea la ora fixata a fost consemnata în procesul preliminar
nr.15778/17.09.2008, iar mentiunea din ordinul de deplasare apartine
reprezentantului reclamantei.
La data de 21 octombrie 2009, pentru când a fost amânata pronuntarea,
intimata – reclamanta a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea
recursului ca nefondat, sustinând în esenta ca actele în speta nu sunt comerciale, ca
recurenta nu este autoritate publica centrala, ca în speta nu era nevoie sa se
formuleze plângere prealabila, iar prima instanta a dat o corecta rezolvare litigiului.
Examinând sentinta, cu prioritate, prin prisma motivelor de recurs ce vizeaza
exceptia de necompetenta a Tribunalului Vâlcea – sectia comerciala si contencios
administrativ fiscal (motiv încadrat în disp.art.304 pct.3 Cod pr.civila), Curtea
constata urmatoarele:
Initial, actul normativ care reglementa regimul concesiunilor, care avea în
vedere atât bunuri proprietate publica cât si proprietate privata a statului, judetului,
orasului sau comunei, a fost Legea nr.219/1998, abrogata însa anterior promovarii
actiunii, prin OUG nr.34/2006, privind atribuirea contractelor de achizitie publica,
a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de
servicii.
În privinta celorlalte contracte de concesiune de bunuri proprietate publica (
altele decât cele prevazute de OUG nr.34/2006) este aplicabil un alt act normativ:
OUG nr.54/2006.
În speta, asa cum rezulta din anuntul de participare din 8.08.2008 publicat în
România Libera si Curierul de Vâlcea, ca si din caietul de sarcini privind
concesionarea suprafetei de teren de 590,14 ha, terenul în cauza se afla în domeniul
privat al statului, ci nu în domeniul public pentru a-i fi aplicabile, dupa caz,
dispozitiile OUG nr.34/2006 sau OUG nr.54/2006 ( retinându-se ca Legea
nr.219/2008 era abrogata deja prin OUG nr.34/2006, astfel încât în mod nelegal s-
a facut trimitere de catre prima instanta la acest act normativ). Fiind vorba despre
un teren aflat în domeniul privat al statului, în speta erau incidente dispozitiile Legii
nr.268/2001 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin în administrare
terenuri proprietate publica si privata a statului cu destinatie agricola si înfiintarea
Agentiei Domeniilor Statului si ale HG nr.626/2001 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001. Or, art.4 din Legea nr.268/2001
defineste Agentia Domeniilor Statului ca fiind institutie de interes public cu
personalitate juridica, cu caracter financiar si comercial, finantata din surse extra
bugetare, în subordinea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, având ca
atributii, printre altele: exercitarea în numele statului a prerogativelor dreptului de
proprietate asupra terenurilor cu destinatie agricola apartinând domeniului privat al
statului, gestionarea si exploatarea eficienta a patrimoniului de stat, al carui
proprietar mandatat este, concesionarea sau arendarea terenurilor cu destinatie
agricola apartinând domeniului public sau privat al statului, aflate în exploatarea
societatilor nationale, a institutelor si statiunilor de cercetare si productie agricola si
a unitatilor de învatamânt agricol si silvic. Si în art.2 din HG nr.626/2001 se reiau
dispozitiile privitoare la calitatea de mandatar al ADS, ceea ce conduce la concluzia
ca aceasta institutie actioneaza în numele statului, pentru exercitarea prerogativelor
de actionar al statului la societatile comerciale.
Agentia Domeniului Statului nu actioneaza ca o autoritate publica în
raporturile cu celelalte subiecte de drept pentru concesionarea terenurilor aflate în
domeniul privat al statului ci doar ca mandatar al statului, în numele caruia
actioneaza pentru exercitarea drepturilor ce decurg din calitatea de actionar la
societatile comerciale. Coroborând dispozitiile din cele doua acte normative
referitoare la atributiile ADS cu definitia data acesteia, ca fiind institutie cu caracter
financiar si comercial, rezulta indubitabil ca, pentru ipoteza data, cenzura actelor
cade în competenta instantelor de drept comercial, nu ale celor de contencios
administrativ.
Raporturile dintre parti sunt incluse în sfera dreptului privat si nicidecum în
sfera dreptului public, pentru a fi aplicabile dispozitiile Legii nr.554/2004.
Drept urmare, competenta este stabilita potrivit dreptului comun, în speta
impunându-se declinarea competentei în favoarea Tribunalului Bucuresti – sectia
comerciala, data fiind natura litigiului si valoarea obiectului acestuia, de 145418,75
lei - calculat dupa prevederile cap.4 (4.1), cap.5 (5.1.6.), dupa formula 21 kg. x
0,5867 lei/kg x 590,14 ha x 20 ani.
Sintetizând considerentele de fapt si de drept expuse, Curtea, a admis
recursul, a casat sentinta si a trimis cauza spre competenta solutionare la Tribunalul
Bucuresti – sectia comerciala, în a carui raza teritoriala îsi are sediul pârâta,
observându-se faptul ca s-a invocat aceasta exceptie la primul termen de judecata de
la fond.