Teren proprietate privată a statului. Procedura de concesionare iniţiată de agenţia domeniilor statului. Excluderea competenţei instanţelor de contencios administrativ.

Dosar Nr. 1027 (21.10.2009)

Teren proprietate privata a statului. Procedura de concesionare initiata de

agentia domeniilor statului. Excluderea competentei instantelor de

contencios administrativ.

Art. 4 din Legea nr. 268/2001,

Art. 2 din H.G. nr. 626/2001

Agentia Domeniului Statului nu se comporta ca o autoritate publica în

raporturile cu celelalte subiecte de drept pentru concesionarea terenurilor

aflate în domeniul privat al statului ci doar ca mandatar al statului, în

numele caruia actioneaza pentru exercitarea drepturilor ce decurg din

calitatea de actionar la societatile comerciale. Coroborând dispozitiile din

cele doua acte normative referitoare la atributiile ADS(art. 4 alin. 2 din

Legea nr. 268/2001, art. 2 din H.G. nr. 6266/2001) cu definitia data acesteia,

ca fiind institutie cu caracter financiar si comercial, rezulta indubitabil ca,

pentru ipoteza data, cenzura actelor cade în competenta instantelor de drept

comercial, nu ale celor de contencios administrativ. Raporturile dintre parti

sunt incluse în sfera dreptului privat si nicidecum în sfera dreptului public,

pentru a fi aplicabile dispozitiile Legii nr.554/2004.

(Decizia nr. 1027/21 octombrie 2009)

Prin sentinta nr.564/CAF din 14 aprilie 2009 Tribunalul Vâlcea – Sectia

comerciala si contencios administrativ si fiscal a admis actiunea formulata de

reclamanta C.S.M.C.V. în contradictoriu cu Agentia Domeniilor Statului, a anulat

actele administrative: procesul-verbal preliminar din data de 17.09.2008, decizia nr.4

din 22.09.2008, procesul verbal nr.4 din 22.09.2008 si procesul verbal de adjudecare

din 26.09.2008.

Prin aceeasi sentinta a respins cererea de obligare a pârâtului sa reia

procedura de licitare prin concesionarea terenului, obligând-o pe pârâta sa restituie

reclamantei suma de 6785,19 lei garantie si 2380 lei valoarea caietului de licitatie,

precum si sa-i plateasca suma de 4,3 lei ron cheltuieli de judecata.

Pentru a se pronunta în sensul celor de mai sus, instanta a retinut ca în data

de 08.08.2008 într-un cotidian national si în altul local a fost publicat anuntul de

concesionare a terenului cu destinatie agricola aflat în exploatarea SC A SA RM

VÂLCEA, prin metoda licitatiei cu strigare la sediul pârâtei, termenul depunerii

documentelor de participare la licitatie si data deschiderii documentelor de

participare fiind 17.09.2008, ora 9.00..

Reclamanta, în termen, a cumparat caietul de sarcini, a depus garantia de

participare precum si documentele de participare solicitate de initiatorul licitatiei, în

speta pârâta, însa a fost eliminata de la licitatie cu motivarea ca nu s-a prezentat la

ora fixata în anunt..

În contextul celor aratate, instanta a retinut ca potrivit pct.2.7 din caietul de

sarcini, neprezentarea ofertantilor la ora si data prevazuta în anuntul publicitar

conduce la eliminarea acestora de la licitatie, însa art.12 din Legea nr.219/2008

privind regimul concesiunilor reglementeaza principiile care stau la baza selectarii

ofertantilor si a încheierii contractelor de concesiune, astfel ca masura impusa de

autoritatea publica prin caietul de sarcini nu era nici necesara, nici corespunzatoare

naturii contractului, tinând seama ca licitatia publica prin natura ei reprezinta o

procedura care se succede în timp, presupunând scurgerea unei perioade de timp

pentru realizarea etapelor necesare ale acesteia.

Doar NOTA IV din caietul de sarcini, care nu impune prezentarea la o

anumita ora, corespunde principiului proportionalitatii, pentru ca prezenta

obligatorie a ofertantului priveste numai operatiunile care sunt strict în sarcina sa,

respectiv ofertarea redeventei în conditii de concurenta prin strigare.

Prin urmare, eliminarea reclamantei a fost apreciata ca nelegala, în conditiile

în care contravine principiilor legale enuntate mai sus.

Mai mult, prima instanta a constatat ca reprezentantul legal a fost prezent la

sediul pârâtei în data de 17.09.2008 ora 8.57, asa cum rezulta din ordinul de

deplasare certificat chiar de pârâta prin semnatura si stampila ( fila 27 dosar ).

S-a mai retinut ca nu exista nici o dovada ca pârâta a anuntat ofertantilor

locul unde se afla comisia de licitatie în cadrul sediului, fiind deci în culpa si sub

acest aspect, iar eliminarea reclamantei dupa un criteriu formal a condus la

încalcarea liberei concurente, în conditiile în care adjudecatoarea nu a avut cu cine

concura, celalalt ofertant neoferind redeventa minima din caietul de sarcini despre

care a avut cunostinta înainte de înscrierea la licitatia publica cu strigare.

În schimb, s-a apreciat ca petitul 5 din actiune este neîntemeiat, deoarece

conform art. 6 din Legea nr.219/1998 si art. 18 din Legea nr. 268/2001, reluarea

procedurii de concesionare a terenului în litigiu ramâne la latitudinea sa .

Împotriva sentintei, în termen legal a formulat recurs pârâta Agentia

Domeniilor Statului, care a sustinut ca:

1.- în mod gresit a fost respinsa exceptia necompetentei teritoriale si

functionale a Tribunalului Vâlcea – sectia comerciala si contencios administrativ

fiscal, pentru ca, potrivit art.5 Cod pr.civila, cererea se face la instanta domiciliului

pârâtului. Cum, art.4 din Legea nr.268/2001 defineste Agentia Domeniului Statului

ca fiind o institutie publica, cu caracter comercial si financiar, ce intra în raporturi

de drept comercial cu persoane fizice sau juridice prin încheierea de contracte

pentru exploatarea eficienta a terenurilor aflate în patrimoniu - terenul în cauza

facând parte din domeniul privat al statului -, cauza are caracter comercial, fiindu-i

aplicabile dispozitiile dreptului comun ce impun declinarea competentei în favoarea

Tribunalului Bucuresti – sectia comerciala.

2.- gresit a fost respinsa exceptia necompetentei materiale a instantei, pentru

ca daca s-ar fi retinut ca litigiul are caracterul unei actiuni în contencios

administrativ, cauza trebuia declinata în favoarea Curtii de Apel Pitesti – Sectia de

contencios administrativ si fiscal, în temeiul art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, dat

fiind faptul ca pârâta este o institutie publica centrala, aspect retinut chiar si de

catre instanta de fond.

3.- gresit a fost respinsa exceptia lipsei plângerii prealabile, reglementata de

art.7 din Legea nr.554/2004;

4.- solutia instantei de fond s-a întemeiat pe disp.Legii nr.219/1998, care

este abrogata din data de 30.06.2006;

5.- hotarârea este data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii (art.304 pct.9

Cod pr.civila), pentru ca Legea nr.268/2001 si HG nr.626/2001 constituie cadrul

legal special incident activitatii pârâtei pentru concesionarea terenurilor cu destinatie

agricola din domeniul privat al statului, nefiind aplicabile disp.OUG nr.54/2006 sau

ale Legii nr.219/1998, întrucât acestea privesc strict regimul contractelor de

concesiune de bunuri proprietate publica, din a carei sfera nu face parte terenul în

litigiu. Or, relevante erau prevederile din caietul de sarcini, care prevedeau

eliminarea ofertantilor care nu s-au prezentat la ora si data stabilita, motiv pentru

care excluderea reclamantului de la licitatie a fost legala si temeinica, cu atât mai

mult cu cât neprezentarea la ora fixata a fost consemnata în procesul preliminar

nr.15778/17.09.2008, iar mentiunea din ordinul de deplasare apartine

reprezentantului reclamantei.

La data de 21 octombrie 2009, pentru când a fost amânata pronuntarea,

intimata – reclamanta a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, sustinând în esenta ca actele în speta nu sunt comerciale, ca

recurenta nu este autoritate publica centrala, ca în speta nu era nevoie sa se

formuleze plângere prealabila, iar prima instanta a dat o corecta rezolvare litigiului.

Examinând sentinta, cu prioritate, prin prisma motivelor de recurs ce vizeaza

exceptia de necompetenta a Tribunalului Vâlcea – sectia comerciala si contencios

administrativ fiscal (motiv încadrat în disp.art.304 pct.3 Cod pr.civila), Curtea

constata urmatoarele:

Initial, actul normativ care reglementa regimul concesiunilor, care avea în

vedere atât bunuri proprietate publica cât si proprietate privata a statului, judetului,

orasului sau comunei, a fost Legea nr.219/1998, abrogata însa anterior promovarii

actiunii, prin OUG nr.34/2006, privind atribuirea contractelor de achizitie publica,

a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de

servicii.

În privinta celorlalte contracte de concesiune de bunuri proprietate publica (

altele decât cele prevazute de OUG nr.34/2006) este aplicabil un alt act normativ:

OUG nr.54/2006.

În speta, asa cum rezulta din anuntul de participare din 8.08.2008 publicat în

România Libera si Curierul de Vâlcea, ca si din caietul de sarcini privind

concesionarea suprafetei de teren de 590,14 ha, terenul în cauza se afla în domeniul

privat al statului, ci nu în domeniul public pentru a-i fi aplicabile, dupa caz,

dispozitiile OUG nr.34/2006 sau OUG nr.54/2006 ( retinându-se ca Legea

nr.219/2008 era abrogata deja prin OUG nr.34/2006, astfel încât în mod nelegal s-

a facut trimitere de catre prima instanta la acest act normativ). Fiind vorba despre

un teren aflat în domeniul privat al statului, în speta erau incidente dispozitiile Legii

nr.268/2001 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin în administrare

terenuri proprietate publica si privata a statului cu destinatie agricola si înfiintarea

Agentiei Domeniilor Statului si ale HG nr.626/2001 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001. Or, art.4 din Legea nr.268/2001

defineste Agentia Domeniilor Statului ca fiind institutie de interes public cu

personalitate juridica, cu caracter financiar si comercial, finantata din surse extra

bugetare, în subordinea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, având ca

atributii, printre altele: exercitarea în numele statului a prerogativelor dreptului de

proprietate asupra terenurilor cu destinatie agricola apartinând domeniului privat al

statului, gestionarea si exploatarea eficienta a patrimoniului de stat, al carui

proprietar mandatat este, concesionarea sau arendarea terenurilor cu destinatie

agricola apartinând domeniului public sau privat al statului, aflate în exploatarea

societatilor nationale, a institutelor si statiunilor de cercetare si productie agricola si

a unitatilor de învatamânt agricol si silvic. Si în art.2 din HG nr.626/2001 se reiau

dispozitiile privitoare la calitatea de mandatar al ADS, ceea ce conduce la concluzia

ca aceasta institutie actioneaza în numele statului, pentru exercitarea prerogativelor

de actionar al statului la societatile comerciale.

Agentia Domeniului Statului nu actioneaza ca o autoritate publica în

raporturile cu celelalte subiecte de drept pentru concesionarea terenurilor aflate în

domeniul privat al statului ci doar ca mandatar al statului, în numele caruia

actioneaza pentru exercitarea drepturilor ce decurg din calitatea de actionar la

societatile comerciale. Coroborând dispozitiile din cele doua acte normative

referitoare la atributiile ADS cu definitia data acesteia, ca fiind institutie cu caracter

financiar si comercial, rezulta indubitabil ca, pentru ipoteza data, cenzura actelor

cade în competenta instantelor de drept comercial, nu ale celor de contencios

administrativ.

Raporturile dintre parti sunt incluse în sfera dreptului privat si nicidecum în

sfera dreptului public, pentru a fi aplicabile dispozitiile Legii nr.554/2004.

Drept urmare, competenta este stabilita potrivit dreptului comun, în speta

impunându-se declinarea competentei în favoarea Tribunalului Bucuresti – sectia

comerciala, data fiind natura litigiului si valoarea obiectului acestuia, de 145418,75

lei - calculat dupa prevederile cap.4 (4.1), cap.5 (5.1.6.), dupa formula 21 kg. x

0,5867 lei/kg x 590,14 ha x 20 ani.

Sintetizând considerentele de fapt si de drept expuse, Curtea, a admis

recursul, a casat sentinta si a trimis cauza spre competenta solutionare la Tribunalul

Bucuresti – sectia comerciala, în a carui raza teritoriala îsi are sediul pârâta,

observându-se faptul ca s-a invocat aceasta exceptie la primul termen de judecata de

la fond.