TERMEN DE DEPUNERE A NOTIFICARILOR ÎN BAZA
LEGII NR.10/2001.
Art.22 din Legea nr.10/2001
Prin Legea nr.247/2005, nu s-au adus modificari art.22 din Legea
nr.10/2001 sub efectul prelungirii termenului de depunere a notificarilor, astfel ca,
instanta de fond în mod gresit a apreciat ca notificarea depusa la 13 septembrie 2005
a fost formulata în termen, termenul prevazut de lege fiind unul de decadere.
(Decizia civila nr.171/A din 25 septembrie 2006
pronuntata de Curtea de Apel Pitesti – Sectia civila, conflicte de
munca si asigurari sociale).
Constata ca prin actiunea înregistrata la data de 1.02.2005
reclamantul Matei Constantin a formulat contestatie împotriva
raspunsului dat de Prefectul Judetului Arges la notificarea formulata si a
solicitat obligarea acestuia sa emita o dispozitie în baza Legii nr. 10/2001
republicata.
In motivarea cererii a aratat ca a formulat notificare prin care
a solicitat restituirea în natura a suprafetei de 300 m.p situata în Pitesti ,
str. Dârzului, nr.9, iar în caz contrar sa-i fie acordate masuri reparatorii
respectiv despagubiri banesti.
La termenul din 14.12.2005 instanta din oficiu a pus în
discutie citarea în calitate de pârât a Primarului Municipiului Pitesti.
Pârâtul Primarul Municipiului Pitesti a formulat
întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii invocând lipsa
calitatii procesuale pasive, întrucât obiectul cauzei îl reprezinta
contestatie împotriva adresei emisa de Prefect si nu de catre Primarul
Municipiului Pitesti.
Prin sentinta civila nr. 51/2006 pronuntata de Tribunalul
Arges în dosarul nr. 5498/cv/2005, a fost admisa cererea formulata de
reclamant în contradictoriu cu pârâtii PREFECTUL JUDETULUI
ARGES, si PRIMARUL MUNICIPIULUI PITESTI si au fost obligati
sa-i emita petentului o dispozitie scrisa cu privire la terenul în litigiu.
S-a retinut de prima instanta ca, reclamantul Matei
Constantin, în calitate de mostenitor al defunctei Matei Elena a solicitat
în temeiul art.11 din Legea nr. 10/2001 modificata si completata cu
Legea nr. 247/2005 restituirea în natura a terenului în suprafata de 300
m.p situat în Pitesti, str. Dârzului, nr.9, iar în conditiile în care restituirea
în natura nu mai este posibila solicita despagubiri banesti.
Întrucât petentul a facut dovada atât calitatii de mostenitor a
autoarei sale cât si asupra proprietatii asupra terenului ce îl solicita în
temeiul Legii nr. 10/2001 ce a fost completata cu disp. Legii nr.
247/2005 acesta era în termen sa solicite restituirea terenului.
Având în vedere ca Legea nr. 247/2005 da posibilitatea de
solutionare atât notificarilor si cererilor depuse pâna la aparitia acestei
legi cât si de formulare a altor cereri în temeiul Legii nr. 10/2001 ,
tribunalul a constat ca notificarea este formulata în termen.
Împotriva acestei sentinta a formulat apel Primarul
Municipiului Pitesti, criticând-o ca fiind netemeinica si nelegala sub
urmatoarele aspecte.
-hotarârea a fost data cu încalcarea art. 22 alin 5 din Lega nr.
10/2001 modificata, în raport de care notificarea pentru acordarea
masurilor reparatorii se formuleaza în termen de 12 luni de la intrarea în
vigoare a legii, respectiv pâna la data de 14. februarie 2002, termenul
fiind de decadere.
Prin titlul I al Legii nr. 247/2005, privind reforma în
domeniile proprietatii si justitiei prin care s-au adus modificari LEGII
NR. 10/2001, nu s-a avut în vedere introducerea unui nou termen de
depunere a notificarilor ci doar s-a înlaturat termenul de depunere a
actelor doveditoare.
-cererea nu trebuia depusa la persoana juridica detinatoare a
imobilului ci trebuia trimisa potrivit art. 22 alin. 3 din Lege 10/2001 prin
executorul judecatoresc, nerespectarea acestei dispozitii atragând
nulitatea notificarii.
Examinând sentinta apelata prin prisma criticilor formulate,
curtea constata urmatoarele:
Prima critica este fondata.
Legea nr. 10/2001 a fost modificata prin titlul I al Legii nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietatii si justitiei, precum si
unele masuri adiacente, textele de lege fiind renumerotate. Textul art. 21
alin. (5) a devenit art. 22 alin. (5), pastrându-si aceeasi redactare: "(5)
Nerespectarea termenului de 6 luni prevazut pentru trimiterea notificarii
atrage pierderea dreptului de a solicita în justitie masuri reparatorii în
natura sau prin echivalent."
Prin aceasta lege s-a creat posibilitate pentru persoanele
interesate de a exercita dreptul de a-si recupera imobilele ce intra sub
incidenta acestei legi. În lipsa acestor prevederi, bunurile imobile ar fi
putut fi revendicate oricând, în conditiile dreptului comun, inducându-se
astfel o stare de insecuritate a circuitului civil.
În vederea asigurarii posibilitatii exercitarii dreptului la
restituirea imobilelor prevazute de legea în discutie, termenul pentru
depunerea notificarilor a fost prelungit succesiv prin Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 109/2001 cu trei luni si prin Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 145/2001 s-a mai prelungit cu înca trei luni,
termenul de depunere a notificarilor fiind astfel de un an, pâna în luna
februarie 2002.
Prin Legea nr. 247/2005, nu s-au adus modificari art. 22 din
lege sub aspectul prelungirii termenului de depunere a notificarilor, astfel
ca, instanta de fond în mod gresit a apreciat ca notificarea depusa la
13.09.2005 a fost formulata în termen, termenul prevazut de lege fiind
unul de decadere.
Acest termen nu este însa de natura sa aduca atingere
dreptului de proprietate privata, deoarece s-a statuat de Curtea
Constitutionala ca „recunoasterea sine die a posibilitatii persoanei
interesate de a declansa procedura de recuperare a imobilelor preluate
abuziv de catre stat ar fi fost de natura sa genereze un climat de
insecuritate juridica în domeniul proprietatii imobiliare.”
Notificare reclamantului a fost formulata dupa expirarea
termenului prevazut de lege. Instanta de fond cu aplicarea si interpretarea
gresita a legii a constatat ca aceasta este formulata în termen, în
conditiile în care termenul la care s-a facut referire în cele ce preced
atragea sanctiunea decaderii.
Ce-a de-a doua critica este nefondata.
Este adevarat ca prin alin.3 al art. 22 din lege se mentioneaza
ca notificarea se comunica prin executorul judecatoresc, însa
neîndeplinirea acestei conditii nu atrage nulitatea absoluta a notificarii,
deoarece prevaleaza principiul realizarii dreptului în raport de cel al
respectarii proceduri.
Cererea de restituire a unui imobil, întemeiata pe dispozitiile
Legii nr. 10/2001, expediata prin posta, iar nu prin intermediul unui
executor judecatoresc, este asimilata notificarii, în cazul în care este
însotita de actele necesare, cu conditia, ca din cuprinsul ei si actele
anexate sa rezulte elemente de identificare a persoanei îndreptatite, a
imobilului a carui restituire se cere si valoarea aproximativa a acestuia,
conform art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Fata de considerentele mai sus expuse, apelul se priveste ca
fondat si urmeaza ca în temeiul art. 296 cod procedura civila sa fie
admis, cu consecinta schimbarii în parte a sentintei în sensul înlaturarii
obligatiei Primarului municipiului Pitesti sa emita dispozitia.
Va fi mentinuta în rest sentinta.