Termene substantiale si termene procesuale. Diferentierea dintre acestea si modalitatile lor de calculare. Termenele substantiale ocrotesc drepturi extra-procesuale în timp cu cele procedurale asigura disciplina si sistematizarea desfasurarii procesului penal.
Prin sentinta penala nr. 958/2009 Judecatoria Brasov pornind de la pluralitatea de infractiuni sub forma concursului real a dispus urmatoarele:
În baza art. 78 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 (art. 86 alin. 2 în actuala reglementare) s-a dispus condamnarea inculpatului S.G.G.la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru savârsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana careia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata.
În baza art. 291 teza I Cd penal s-a dispus condamnarea aceluiasi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru savâssirea infractiunii de uz de fals.
În baza art. 33 lit. a si art. 34 lit. b Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor mai sus aplicate urmând ca, în final inculpatul sa execute pedeapsa de 7 luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate mai sus, pe o durata de 2 ani si 7 luni reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal.
A pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendarii conditionate în cazul savârsirii unei noi infractiuni în termenul de încercare.
A constatat ca cererea de restituire a cauzei la Parchetul de pe lânga Judecatoria Brasov a fost formulata dupa încheierea dezbaterilor.
Pronuntând aceasta solutie, prima instanta a luat în calcul urmatoarea stare de fapt:
Prin procesul verbal seria ___ nr.___________ întocmit la data de 02.07.2005 de Politia Orasului Fundulea în temeiul art.89 lit.a din OUG 195/2002 s-a dispus sanctionarea contraventionala a inculpatului cu amenda în suma de 200 lei, întrucât a condus autoturismul marca Nissan cu numarul de înmatriculare B _________ dupa ce a consumat bauturi alcoolice. Procesul verbal mai sus mentionat a fost semnat de catre inculpat care a recunoscut fapta si nu a solicitat recoltarea de probe biologice.
Întrucât inculpatului i-a fost suspendat dreptul de a conduce autoturisme pe drumurile publice pe o durata de 90 de zile (începând cu 02.07.2005-29.09.2005, acestuia i-a fost înmanata dovada seria N nr. 0788640 fara drept de a conduce.
La data de 04.07.2005 inculpatul a achitat amenda aplicata de agentul constatator prin chitanta nr.203185 la Directia Venituri Buget Local a Consiliului Local sector 2 Bucuresti, iar la data de 26.07.2005 acesta a formulat o cerere de reduce a perioadei de suspendare a exercitarii dreptului de a conduce autoturisme la IGP –Directia Politiei Rutiere la care a atasat adeverinta nr.1126/21.07.2005 din care rezulta ca a absolvit cursul de siguranta rutiera organizat conform prevederilor HG nr.85/2003.
Cererea formulata de catre inculpat a fost admisa, astfel ca, prin adresa nr.A1911/27.07.2005 a IGP s-a redus perioada de suspendare la 60 de zile, urmând ca aceasta sa expire la data de 31.08.2005.
La data de 31.08.2005, în jurul orei 14.30, autoturismul marca Nissan, având numarul de înmatriculare B 43700/10/05 condus de catre inculpat a fost oprit la un control de rutina pe DN 1, în apropierea benzinariei Euroil. La solicitarea organelor de politie inculpatul a prezentat o dovada înlocuitoare a permisului de conducere, eliberata de BPR Dâmbovita, valabila din data de 08.08.2005, timp de 30 de zile.
Prin adresa nr.26212/09.03.2006 a IPJ Dâmbovita –Serviciul Politiei Rutiere au fost comunicate urmatoarele aspecte:
„ din verificarile efectuate în evidenta carnetelor cu dovezi înlocuitoare si autorizatii de reparatii, nu am identificat seria ca fiind în evidenta SPR Dâmbovita”
„nu avem la Serviciul Politiei Rutiere, la nivel judetean, nici un politist cu numele de Dumitrascu”
„stampila aplicata peste semnatura agentului care a eliberat dovada nu are aceleasi caracteristici cu stampila SPR Dâmbovita”, iar prin adresa nr.727.607/01.2008 întocmita de Ministerul Internelor si reformei Administrative, Inspectoratul General al Politiei Române, Directia Management Logistic se mentioneaza ca la Tipografia nu a fost tiparit niciodata imprimatul”carnet dovezi pentru retinere permise de conducere si certificate de înmatriculare cu seria AO”, aceasta negasindu-se in Nomenclatorul de imprimate specifice pe linie de circulatie.
Sesizând ca inculpatul a fost surprins conducând un autoturism, desi la acea data exercitarea dreptului de a conduce îi era suspendata în baza unui proces-verbal de contraventie necontestat, ca el anterior formulase o cerere de reducere a perioadei de suspendare, cerere careia i se daduse un curs favorabil, neputându-se apara acum, invocând aspectul ca nu ar fi avut cunostinta ca exercitiul acestui drept îi fuse suspendat, tinând cont ca la solicitarea organului de politie a prezentat o dovada înlocuitoarea permisului de conducere cu o valabilitate de 30 de zile ce s-a constatat a fi falsa, purtând o stampila ce nu are caracteristicile stampilei SPR Dâmbovita, o seria care nu a fost niciodata tiparita si distribuita catre organele de politie, prima instanta a retinut vinovatia acestuia în comiterea faptelor reclamante.
Apararea inculpatului conform careia nu ar fi avut motiv sa conduca desi permisul îi era suspendat în conditiile în care persoanele care îl însoteau aveau permis de conducere si datorita functiei pe care o îndeplineste are masina de serviciu si sofer angajat, nu are nici o relevanta juridica în conditiile în care acesta a condus totusi autoturismul în perioada în care acest drept îi era suspendat, a obtinut o dovada falsa pe care sa o foloseasca pe perioada suspendarii (perioada prevazuta în dovada falsa avea o valabilitate pâna în 07.09.2005, iar suspendarea dreptului sau de a conduce expira în data de 31.08.2005).
Functie de coordonatele expuse în art. 72 Cod penal, de aspectul ca inculpatul a sperat usuratic ca rezultatul nu se va produce datorita unor factori subiectivi cum ar fi deosebita abilitate în conducere, experienta de conducere, tinând cont ca si în cazul infractiunilor de pericol, elementele palpabile de tulburare a ordinii sociale se pot manifesta si ele în concret, prin inocularea unei stari de temere, de emotie negativa, prima instanta, vazând si circumstantele persoanele incidente, inculpatul aflându-se la primul conflict cu legea penala, îndeplinindu-si cu competenta si seriozitate îndatoririle de serviciu, fiind o persoana capabila sa ia decizii rapide si sa se descurce în situatii limita, în respectul legii si al principiilor morale, prima instanta i-a aplicat acestuia o pedeapsa rezultanta de 7 luni închisoare, alegând ca si modalitate de executare suspendarea conditionata permisiva prin dispozitiile art. 81 Cod penal.
Tribunalul Brasov prin decizia penala nr. 353/2009 a respins ca nefondat apelul exercitat de catre inculpat cu motivatia ca eliberarea respectivei dovezi este neconforma realitatii, ea purtând mentiunea „permis retinut pentru preschimbare” în timp ce faptic, inculpatului îi fusese retinut permisul de conducere la data de 02.07.2005 când fusese sanctionat contraventional si i s-a aplicat sanctiunea complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pe o durata determinata, primind în schimb o dovada înlocuitoare fara drept de conducere.
Împotriva acestei solutii, inculpatul a promovat recurs, ridicând ca si probleme discutabile nemotivarea deciziei din apel, aceasta continând fraze generice si chiar copiate din sentinta, neluarea în calcul a unui aspect esential, acela ca fapta din 31.08.2005 se plaseaza în afara perioadei 02.07 – 30.08.2005 de suspendare a permisului, încât infractiunea ce i se incumba practic e inexistenta, existenta unei erori de fapt grave si vadite ce a influentat decisiv solutia, ea constând în neluarea în consideratie a faptului ca ziua de 31.08.2008 este în afara perioadei de interdictie si ca în aceasta zi inculpatul avea dreptul efectiv de a conduce vehiculul. Inculpatul sustine ca aceste motive de casare atrag achitarea sa, în temeiul dispozitiilor art. 10 lit. a Cod procedura penala relativ la prima fapta, iar privitor la cea de-a doua fapta sustine ca s-ar impune aplicatiunea prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedura penala.
Curtea, cercetând cuprinsul pieselor de la dosar retine urmatoarele:
În data de 02.07.1995 inculpatul a fost sanctionat contraventional, luându-se fata de el si sanctiunea complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile, eliberându-i-se o dovada înlocuitoare fara drept de conducere. Din referatul depus la dosarul de urmarire penala rezulta ca urmare a sesizarii sale i s-a redus perioada de suspendare la 60 de zile, aceasta operând începând cu 02.07.2005, termenul calculându-se aidoma termenului substantial care ocroteste drepturi extra-procesuale, în sensul ca ziua de la care începe si la care se sfârseste termenul intra în durata acestuia.
Prin urmare, în speta, se pune problema unui termen substantial si nu procedural, încât fapta ce i se imputa inculpatului, cea din 31.08.2005, se situeaza în afara perioadei de interdictie care a expirat la finele zilei de 30.08.2005 si ca atare acesta avea efectiv dreptul de a conduce acel vehicul câta vreme efectele suspendarii permisului încetasera cu o zi înainte.
Tinând cont ca în cuprinsul Codului de procedura penala se prevad si unele termene care ocrotesc drepturi extra-procesuale si care nu au legatura cu disciplina si sistematizarea desfasurarii procesului penal, Curtea apreciaza ca, privitor la prima fapta retinuta prin rechizitoriu practic nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 78 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, fapta neavând caracter penal.
Relativ la cea de-a doua infractiune aflata cu cea retinuta la pct. 1 din rechizitoriu într-o conexitate consecventionala, într-o legatura de la cauza la efect, Curtea constata ca nu s-a probat ca inculpatul sa fi cunoscut împrejurarea ca înscrisul folosit, opus agentului de politie este fals, mai ales ca era un imprimat tipizat ce purta stampila politiei emitente, sau ca ar fi participat la operatiunea contrafacerii subscrierii ori ca cineva i-ar fi adus la cunostinta aspectul ca înscrisul detinut este fals.
Inculpatul a fost în eroare cu privire la aceasta împrejurare, ceea ce denota ca fapta nu constituie infractiune, atâta timp cât uzul de fals se savârseste doar cu intentie directa, cu o vointa dirijata catre un anumit scop.
Desi, se invoca conexitatea consecventionala existenta între cele doua infractiuni retinute în sarcina inculpatului, în realitate lipseste relativ la cea de-a doua fapta latura motivationala în a acoperi savârsirea primei infractiuni, lipseste scopul ce sa puna în evidenta finalitatea urmarita câta vreme în cursul zilei de 31.08.2005 inculpatul avea convingerea ca efectele suspendarii permisului încetasera si ca atare el nu avea motivatia acoperirii savârsirii vreunui ilicit penal .
Pornind de la definitia formei si modalitatii vinovatiei reiesita din cuprinsul art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal, Curtea dispune achitarea inculpatului sub aspectul comiterii infractiunii prevazuta de art. 291 Cod penal, urmare a neîntrunirii conditiei ce tine de latura subiectiva a acestei infractiuni.
În raport de dispozitiile art. 192 (3) Cod procedura penala, cheltuielile judiciare au ramas în sarcina statului.
Decizia penala nr. 173/R/ 15 martie 2010