Termenul de formulare a contestatiei prevazute de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 în conditiile în care pe rolul instantei se afla o actiune în obligatie de a face, respectiv de a emite dispozitia.
Prin sentinta civila nr. 146/18.04.2008 Tribunalul Brasov a admis în parte contestatia, formulata în temeiul Legii nr. 10/2001, de contestatoarele Cosuletu Adriana, Checiu Maria, si Avarvei Foare în contradictoriu cu intimatul Municipiul Brasov, reprezentat legal de Primar, si, în consecinta a anulat Dispozitia nr. 2208/21 iunie 2006, emisa de intimat, prin reprezentantul sau legal. A obligat intimatul sa emita, prin reprezentantul sau legal, o noua dispozitie, prin care sa acorde contestatoarelor în compensare, ca masura reparatorie în echivalent, pentru imobilul situat în Brasov, str. Narciselor nr. 15, înscris în CF nr. 23193 Brasov, sub nr. top 8782/1/a/67, compus din constructie (în prezent demolata) si teren în suprafata de 587 mp., în valoare de 128.913 lei, imobilele înscrise în CF nr. 1221 Brasov, sub numerele topografice 5815-5816-5818/2/3 si 5815-5816-5818/2/5, în valoare totala de 104.321,64 lei, iar pentru diferenta de valoare, ce va fi determinata prin luarea în calcul a valorii actualizate a despagubirilor pe care contestatoarele le-au primit de la Statul Român, cu ocazia preluarii imobilului mai sus identificat, o suprafata din imobilul, ce poarta denumirea „Trupul Stoaffen”, ce a fost pus la dispozitia Comisiei Locale Brasov de Aplicare a Legii nr. 10/2001, prin HCL nr. 432/26.06.2006. A respins restul pretentiilor formulate de contestatoare . A respins cererea contestatoarelor de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre prima instanta a retinut ca:
Actiunea introductiva de instanta a fost o actiune prin care s-a solicitat admiterea notificarii formulate de catre reclamante în temeiul Legii nr. 10/2001, în sensul acordarii de despagubiri pentru imobilul constructie si acordarii de despagubiri prin echivalent în natura pentru imobilul teren, de care au fost deposedate abuziv, fara plata vreunei despagubiri la acea data.
Pe parcursul procesului, la dosar s-a depus de catre pârâta Municipiul Brasov prin Primar Dispozitia nr. 2208/21.07.2008 prin care s-a solutionat notificarea depusa de catre reclamante, iar ca urmare a depunerii sale la dosarul cauzei reclamantele si-au modificat actiunea în sensul transformarii acesteia într-o contestatie fundamentata pe dispozitiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, solicitând anularea acesteia si admiterea notificarii asa cum a fost formulata.
Exceptia tardivitatii formularii contestatiei, ridicata de Municipiul Brasov prin Primar a fost respinsa de prima instanta pe considerentul ca dispozitia a fost emisa pe parcursul derularii procesului, iar la momentul depunerii sale la dosar, prin prisma dispozitiilor art. 132 alin. 1 Cod procedura civila reclamantele au solicitat un termen si si-au modificat actiunea, tinzând la acelasi lucru, respectiv valorificarea drepturilor rezultate din cuprinsul Legii nr. 10/2001.
Pe fondul cauzei s-a retinut ca imobilul teren si constructie a fost preluat abuziv de Statul Român, fara plata vreunei despagubiri, ceea ce face incidente dispozitiile art. 1 alin. 1 si 2 si art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001. În consecinta constatând ca dispozitia atacata nu a respectat ierarhia masurilor reparatorii instituita de legea reparatorie si ca în patrimoniul pârâtei exista terenuri care nu au fost revendicate de fostii proprietari, fiind libere, a admis actiunea în parte, cu respingerea doar a capatului de cerere referitor la întabularea în evidentele de carte funciara, întabulare ce se va putea face în temeiul noii dispozitii de restituire ce urmeaza a fi emisa de catre pârâta si care constituie titlu executoriu.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel pârâta Municipiul Brasov prin Primar solicitând admiterea acestuia si schimbarea în tot a sentintei, în sensul respingerii contestatiei.
În dezvoltarea motivelor de apel se arata ca în mod gresit a fost respinsa exceptia tardivitatii formularii contestatiei, atâta timp cât art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 prevede ca dispozitia poate fi atacata în termen de 30 de zile de la comunicare, iar din actele depuse la dosar reiese ca aceasta a fost comunicata intimatelor reclamante la data de 23.06.2006, iar acestea au depus modificarea de actiune la data de 29.09.2006.
De asemenea, se considera ca din cuprinsul art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 nu reiese vreo ierarhizare a masurilor reparatorii, care sa fie obligatorie pentru unitatea detinatoare, solutia primei instante fiind data cu subrogarea în atributiile Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001, ceea ce este nelegal. De asemenea, terenurile acordate în compensare, în natura, de catre prima instanta nu sunt cuprinse în cele care au fost puse la dispozitia comisiei prin Hotarâre a Consiliului Local, iar cele care au fost puse la dispozitie sunt deja epuizate, ceea ce face ca sentinta sa nu poata fi pusa în executare.
Intimatele nu au depus întâmpinare ci doar concluzii scrise.
În apel nu s-au solicitat si nu s-au administrat alte probe.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constata ca apelul este neîntemeiat.
În ceea ce priveste respingerea exceptiei tardivitatii formularii contestatiei.
Este adevarata sustinerea apelantei ca modificarea de actiune a avut loc la data de 29.09.2006, dupa ce însa dispozitia nr. 2208/21.06.2006 a fost depusa la dosarul cauzei la termenul din 08.09.2006 de catre apelanta-pârâta, iar din confirmarile de primire anexate reiese ca aceasta dispozitie a fost comunicata reclamantelor la data de 23.06.2006.
Nu mai putin adevarata, dar si legala este solutia primei instante de respingere a exceptiei invocate. În mod întemeiat s-a retinut ca actiunea promovata initial de reclamante a avut ca obiect valorificare drepturilor ce le sunt recunoscute de Legea nr. 10/2001, ca urmare a faptului ca pârâta nu a solutionat în termen notificarea pe care acestea au depus-o. Faptul emiterii dispozitiei de restituire în timpul derularii procesului face ca prioritara sa fie analizarea modificarii în termen a actiunii, fata de situatia juridica nou creata, în cuprinsul cadrului procesual deja existent. Cum dispozitia emisa de pârâta a fost depusa la termenul din 08.09.2006 la dosarul cauzei, iar partea a solicitat termen în vederea modificarii actiunii conform noii situatii juridice, depunând actiunea modificata la termenul imediat urmator, este evident ca s-au respectat dispozitiile art. 132 alin. 1 Cod procedura civila, pentru ca ne aflam, din punct de vedere al noii situatii juridice create prin emiterea deciziei, la prima zi de înfatisare. De asemenea, este relevant faptul ca atât prin actiunea introductiva cât si pe cale contestatiei reglementate de art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 se urmareste stabilirea de catre instanta a legalitatii cererilor formulate de catre persoanele interesate si a dispozitiilor emise în urma notificarii. Asadar, odata ce pe rolul instantei este înregistrata o actiune ce are ca si continut dispozitiile Legii nr. 10/2001, iar unitatea detinatoare emite dispozitia pe parcursul procesului, reclamantii au posibilitatea, la alegere sa introduca separat o contestatie împotriva dispozitiei de restituire sau sa continue procesul deja început, prin modificare actiunii, în conditiile art. 132 alin. 1 Cod procedura civila.
În consecinta, acest motiv de apel va fi respins.
În ceea ce priveste al doilea motiv de apel curtea retine ca si acesta este neîntemeiat.
Dispozitiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 instituie o ierarhie a masurilor reparatorii pe care unitatea detinatoare a imobilului le poate acorda, atunci când restituirea în natura nu mai este posibila, primordiala fiind acordarea în compensare a altor bunuri sau servicii si, doar în ultima instanta, acordarea de despagubiri banesti.
Prima instanta a aplicat acest principiu izvorât din lege, iar faptul ca a acordat masuri reparatorii prin compensare cu alte bunuri, respectiv terenuri aflate în patrimoniul pârâtei si care nu fac obiectul cererilor de restituire în conditiile Legii nr. 10/2001 si sunt libere de sarcini, în afara celor puse initial la dispozitia Comisie de Aplicare a Legii nr. 10/2001, nu constituie o subrogare nelegala în atributiile acestei comisii, modul de solutionare si de lucru al comisiei fiind supus controlului de legalitate al instantelor judecatoresti. O alta interpretare, asa cum este dorita de catre apelanta lipsind de continut contestatia reglementata de art. 26 alin. 3 din lege.
Referitor la epuizarea terenurilor din trupul Stoaffen, puse la dispozitia comisiei prin hotarârea Consiliului Local, la dosar nu s-au depus dovezi în acest sens, fiind o simpla sustinere a pârâtei – apelante, neprobata în nici un fel. De altfel, acest aspect tine de faza a doua a procesului civil, respectiv faza de executare, doar la acea data putând fi verificata realitatea acestor sustineri.
Asa fiind, pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 296 Cod procedura civila, curtea va respinge apelul.
În baza art. 274 Cod procedura civila, întrucât apelanta a cazut în pretentii va fi obligata sa plateasca intimatelor suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecata în apel constând în onorariu de avocat.
Decizia civila nr. 104/Ap din 1 octombrie 2008 – R.M.T.