Tichete de masa. Caracterul facultativ al acordarii acestora.
Sectia conflicte de munca si asigurari sociale – Decizia civila nr. 901/9 octombrie 2008
Prin actiunea civila înregistrata pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. 4788/85/2007 reclamantul R.I.S. a chemat în judecata pârâta DJS Sibiu ca prin hotarârea ce se va pronunta sa fie obligata pârâta la plata contravalorii tichetelor de masa pentru anii 2001-2006 de care trebuia sa beneficieze în temeiul prevederilor Legii nr. 142/1998, actualizata în raport de rata inflatiei.
În motivarea actiunii reclamantul precizeaza ca a avut si are calitatea de personal contractual în cadrul pârâtei, situatie în care potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 era îndreptatit sa primeasca o alocatie individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa, suportata integral pe costuri de angajator. Reclamantul considera ca acest drept trebuie acordat tuturor salariatilor deoarece toti cetatenii români sunt egali în fata legii, drept acordat si garantat de Constitutia României. Dispozitiile art. 41, alin. 2 din Constitutia României sunt în sensul ca salariatii au dreptul la protectia sociala a muncii, iar masurile de protectie privesc securitatea si igiena muncii, etc. Se arata ca daca Legea nr. 142/1998 nu prevede obligativitatea acordarii tichetelor de masa nu înseamna ca reclamantul nu are dreptul la acordarea acestora, deoarece o asemenea masura are caracter de protectie pentru salariat în vederea asigurarii securitatii muncii si crearii unor conditii optime la locul de munca.
Actiunea a fost precizata în sensul ca se solicita contravaloarea tichetelor de masa pentru perioada 2004-2006.
La termenul din 19.02.2008 reclamantul a precizat ca solicita introducerea în cauza a C.N.C.D.
Pârâtul CNCD a depus întâmpinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive.
Actiunea este din nou precizata, reclamantul solicitând drepturile salariale pe perioada 8.11.2005-2006.
Pârâta D.J.S. Sibiu a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii, întrucât potrivit art. 14, alin. 3 din Legea nr. 500/2002 nici o cheltuiala din fondurile publice nu poate fi angajata, ordonata sau platita, daca nu este aprobata conform legii si nu are prevederi bugetare.
Acordarea tichetelor de masa nu a fost prevazuta în ordonantele Guvernului care au stabilit anual, în perioada 2004-2006, drepturile de natura salariala ale salariatilor din sectorul bugetar, astfel încât, prin legile bugetului de stat din aceasta perioada nu au fost sume cu aceasta destinatie.
Prin sentinta civila nr. 276/18.03.2008 Tribunalul Sibiu a respins actiunea precizata formulata de reclamantul R.I.S.
Pentru a pronunta aceasta sentinta tribunalul a retinut ca legiuitorul prin prevederea cuprinsa în art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 a instituit o facultate sau posibilitate de acordare a tichetelor de masa, iar în situatia în care ele s-ar acorda, acordarea lor ar fi conditionata de limita bugetului de stat si a bugetelor locale. Facultatea instituita de lege impune însa încheierea contractului de munca la nivel de institutie, deoarece acest drept fiind supus negocierii , trebuie sa parcurga procedura negocierii. Or, la nivelul institutiei pârâte nu s-a încheiat un astfel de contract colectiv de munca.
S-a apreciat si ca nu se poate retine discriminarea, atâta vreme cât acest drept este legiferat doar ca un drept eventual care se poate concretiza numai în masura în care acesta este prevazut în buget sau societatile comerciale au disponibilitati financiare.
Împotriva acestei hotarâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul prin care a solicitat modificarea în tot a sentintei civile atacate si în consecinta admiterea actiunii astfel cum a fost formulata.
În dezvoltarea motivelor de recurs se mentioneaza ca reclamantul are calitatea de salariat în sectorul bugetar astfel ca potrivit prevederilor legale este îndreptatit sa primeasca alocatia de hrana sub forma tichetelor de masa.
Pârâta avea obligatia de a depune diligentele necesare pentru a obtine sumele care sa fie cuprinse în bugetul de venituri si cheltuieli al institutiei.
Întrucât acest lucru s-a produs doar pentru anumite categorii de salariati din unele institutii s-a ajuns la o grava discriminare si o nerespectare flagranta a legii. Nu exista nici o explicatie juridica într-un stat de drept pentru existenta acestei restrângeri a dreptului acordat prin Legea nr. 142/1998. Pe cale de consecinta s-a ajuns la o aplicare discriminatorie a legii, încalcându-se dreptul fundamental al egalitatii tuturor cetatenilor români în fata legii.
Intimata D.J.S. Sibiu a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei atacate ca temeinica si legala, fiind reiterate apararile formulate în fata primei instante.
Recurentul reclamant a depus la dosar si concluzii scrise.
CURTEA, analizând sentinta atacata, în raport de criticile aduse si în limitele prevazute de art. 3041 Cod procedura civila, a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 1, alin. 1 din Legea nr. 142/1998 acordarea alocatiei de hrana sub forma tichetelor de masa reprezinta o optiune a angajatorului, si nu o obligatie astfel cum corect a retinut si prima instanta.
Simpla calitate de salariat (personal contractual) al reclamantului în cadrul unei institutii bugetare nu este de natura a duce la concluzia ca este îndreptatit la primirea acestor tichete de masa.
Acesta deoarece pentru a se putea beneficia de aceasta facilitate legala este necesar a fi întrunita si conditia prevazuta la alin. 1 din Legea nr. 142/1998, potrivit caruia: tichetele de masa se acorda în limita prevederilor bugetului de stat sau, dupa caz, ale bugetelor locale, pentru unitatile din sectorul bugetar.
Lipsa prevederii în bugetul local a unor sume cu aceasta destinatie atrage automat neacordare tichetelor de masa de catre angajatorii care sunt finantati de la acel buget local, având în vedere si prevederile art. 14 din Legea nr. 500/2002 a finantelor publice.
În acest sens s-a stabilit si de catre ÎCCJ prin decizia nr. 14/18.02.208 pronuntata într-un recurs în interesul legii unde într-o speta asemanatoare, respectiv dreptul personalului auxiliar de specialitate din justitie si al functionarilor publici de a beneficia de alocatia de hrana sub forma tichetelor de masa, s-a prevazut ca „aceste beneficii nu reprezinta un drept, ci o vocatie, ce se poate realiza doar în conditiile în care angajatorul are prevazut în buget sume cu aceasta destinatie si acordarea acestora a fost negociata prin contractele colective de munca”.
Asadar, ÎCCJ interpretând textul art. 1, alin. 1 din Legea nr. 142/1998 a decis cu forta obligatorie pentru instante, potrivit art.329, alin. 3 Cod procedura civila, ca acordarea alocatiei de hrana sub forma tichetelor de masa pentru salariatii platiti de la bugetul de stat – central sau local – este o vocatie ce este dublu conditionata, de prevederea în buget a sumelor necesare si recunoasterea dreptului în cadrul contractelor colective de munca.
Cum aceste sume nu au fost prevazute în bugetul pârâtei si nici nu sunt negociate într-un contract colectiv de munca, în mod corect prima instanta a constatat ca nu exista nici o prevedere care sa oblige pârâta la acordarea tichetelor de masa.
În ceea ce priveste discriminarea invocata de recurent, Curtea retine ca asupra constitutionalitatii textului de lege din perspectiva art. 16, alin. 1 din Constitutie s-a pronuntat Curtea Constitutionala în sensul respingerii exceptiei de neconstitutionalitate.
Astfel, prin Decizia nr. 297/2008 pronuntata de Curtea Constitutionala s-a stabilit ca prevederile art. 1 din Legea nr. 142/1998 sunt constitutionale, neîncalcând dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 16 din Constitutia României cu urmatoarea motivare: „Reglementarea conditionarii, prin textul legal criticat, a acordarii tichetelor de masa de prevederea sumelor corespunzatoare în bugetul de stat sau, dupa caz, în bugetele locale, pentru unitatile din sectorul bugetar, si în limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori se înscrie în contextul reglementarii art. 1 din Legea nr. 142/1998, care la alin. (1) prevede ca "Salariatii din cadrul societatilor comerciale, regiilor autonome si din sectorul bugetar, precum si din cadrul unitatilor cooperatiste si al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadreaza personal prin încheierea unui contract individual de munca, denumite în continuare angajator, pot primi o alocatie individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa, suportata integral pe costuri de angajator". Rezulta ca art. 1 din Legea nr. 142/1998 instituie doar o posibilitate pentru o anumita categorie de personal de a primi alocatie individuala de hrana, acordata, în anumite limite, sub forma de tichete de masa, iar nu o obligatie legala a angajatorilor.
În consecinta, Curtea constata ca este neîntemeiata critica de neconstitutionalitate prin invocarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie. De altfel, prevederile constitutionale vizeaza egalitatea în drepturi între cetateni în ceea ce priveste recunoasterea în favoarea acestora a unor drepturi si libertati fundamentale, iar nu identitatea de tratament juridic privind aplicarea unor masuri, indiferent de natura lor.”
Pentru considerentele mentionate, nefiind incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 8 Cod procedura civila, criticile aduse de recurent fiind nefondate, sentinta Tribunalului Sibiu având la baza o corecta aplicare si interpretare a legii, în temeiul art. 312 Cod procedura civila Curtea a dispus respingerea recursului formulat ca neîntemeiat.