Prin sentinta civila nr. 725/21.10.2008 pronuntata de Tribunalul Braila în dosarul nr. 984/113/2008, a fost admisa în parte actiunea civila formulata de reclamantii V.E. s.a. în contradictoriu cu pârâtii Ministerul Internelor si Reformei Administrative si Inspectoratul de Politie al Judetului Braila.
Au fost obligate institutiile pârâte sa plateasca reclamantilor, în functie de perioada lucrata la IPJ Braila, drepturile banesti, reprezentând sporul de fidelitate pe perioada 2005-22.04.2008 si prima de concediu pentru perioada 2003-2007.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin actiunea civila înregistrata la Tribunalul Braila cu nr. 984/113/22.04.2008, reclamantii au solicitat ca pârâtii Ministerul Internelor si Reformei Administrative si Inspectoratul de Politie al Judetului Braila sa fie obligati la plata drepturilor banesti, reprezentând sporul de fidelitate si prima de concediu, începând cu anul 2003 pâna la zi, precum si obligarea ordonatorului principal de credite la asigurarea sumelor necesare platii acestora.
În motivarea cererii, reclamantii au sustinut ca în calitate de personal contractual, sunt prejudiciati prin neacordarea din 2003 a sporului de fidelitate si a primei de concediu, la care au dreptul în baza art. 49 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din institutiile de ordine publica, precum si acordarea de drepturi salariale personalului civil din aceste institutii.
În drept, au mai fost invocate dispozitiile Legii nr. 360/2002, OG nr. 38/2003 si art. 41 din Constitutia României.
Ministerul Internelor si Reformei Administrative, prin întâmpinare, a solicitat respingerea ca neîntemeiata si vadit nelegala a cererii, pe motiv ca drepturile banesti cuvenite personalului civil contractual sunt reglementate de OUG nr. 24/2000, iar Legea nr. 138/1999 si OG nr. 38/2003, invocate de catre reclamanti, nu au aplicabilitate fata acestia.
Totodata, s-a sustinut ca acordarea sporurilor nu se justifica pentru personalul contractual, având în vedere faptul ca atributiile celor care fac parte din aceasta categorie sunt de alta natura decât cele ale politistilor (fila 9).
Inspectoratul de Politie al Judetului Braila, prin întâmpinare, a precizat ca nu toti reclamantii au avut calitatea de angajat al IPJ Braila în perioada pentru care se solicita drepturile si pentru argumentele invocate de MIRA a solicitat respingerea actiunii.
Tribunalul, examinând sustinerile si dispozitiile legale incidente în cauza, a constatat ca cererea formulata în baza Legii nr. 167/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, este fondata în parte pentru urmatoarele considerente:
În fapt:
Reclamantii fac parte din personalul contractual al Inspectoratului de Politie al Judetului Braila, cu exceptia lui A.D., conform tabelului de la fila 56, întocmit de institutia pârâta.
În drept:
Drepturile banesti pretinse de catre reclamanti, din 2003 pâna la zi, reprezentând sporul de fidelitate si prima de concediu, sunt prevazute în art. 6 si 37 al. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 38/30.01.2003 privind salarizarea si alte drepturi ale politistilor, aprobata prin Legea nr. 353/10.07.2003.
Aplicarea art. 37 al. 2 privitor la prima de concediu a fost suspendata succesiv prin art. 9 al. 7 din Legea nr. 507/2003, art. 8 al. 7 din Legea nr. 511/2004 si art. 5 al. 5 din Legea nr. 379/2005 privind bugetul de stat, politistii fiind platiti în limita fondurilor bugetare alocate, conform art. 57 din OG nr. 38/2003.
Dispozitiile art. 6 privitoare la sporul de fidelitate au fost suspendate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 118/2004.
Institutiile pârâte au solicitat respingerea actiunii, sustinând ca, în conditiile în care atributiile personalului civil contractual sunt de alta natura decât cele ale politistilor, iar drepturile banesti cuvenite acestei categorii sunt reglementate de OUG nr. 24/2000, nu de Legea nr. 138/1999 si OG nr. 38/2003, cererea reclamantilor pentru plata drepturilor banesti este nefondata.
Sustinerea nu a fost primita pentru urmatoarele considerente:
În conformitate cu art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 38/30.01.2003 privind salarizarea si alte drepturi ale politistilor, aprobata prin Legea nr. 353/10.07.2003, dispozitiile acesteia se constituie în reglementare cu caracter special.
Actele normative prin care a fost suspendata aplicarea art. 6 si 37 al. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 38/30.01.2003 nu au abrogat cele doua articole privind sporul de fidelitate si prima de concediu, ci doar au limitat beneficiul drepturilor.
În consecinta, faptul ca aplicarea textelor de lege pe o perioada a fost suspendata, iar dispozitiile de suspendare nu au fost declarate neconstitutionale prin Decizia nr. 38/2005 de catre Curtea Constitutionala, nu duce la concluzia ca beneficiarii au pierdut definitiv dreptul de a primi sumele ce li se cuvin.
În conformitate cu art. 49 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din institutiile de ordine publica, precum si acordarea de drepturi salariale personalului civil din aceste institutii, personalul civil din Ministerul Internelor si Reformei Administrative, care desfasoara activitati în conditii similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiaza de primele, sporurile si îndemnizatiile acordate acestora.
Sporul de fidelitate are ca scop recompensarea salariatului pentru anii lucrati în institutie, asigurând stabilitatea personalului, iar prima de concediu contribuie la refacerea reala a capacitatii de munca în timpul concediului de odihna.
Având în vedere faptul ca importanta prevenirii migratiei personalului si a asigurarii refacerii capacitatii de munca nu pot fi puse la îndoiala nici la politisti si nici la personalul contractual, sub acest aspect este lipsita de relevanta deosebirea dintre natura atributiilor de serviciu ale celor doua categorii din cadrul structurilor subordonate Ministerului Internelor si Reformei Administrative.
În consecinta, drepturile banesti primite pentru munca prestata în acelasi sistem nu se justifica sa fie reglementate diferit, având în vedere scopul si regimul juridic al acestora.
Concluzia de mai sus se impune si fata de art. 41 din Constitutie, tinând seama de faptul ca dreptul la munca nu poate fi îngradit, iar art. 53 din legea fundamentala stabileste limitativ situatiile de exceptie în care exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrâns prin lege.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, tribunalul a constatat ca actiunea reclamantilor este fondata pentru perioada lucrata de fiecare la institutia pârâta, cu exceptia reclamantei A.D., care nu a fost salariata IPJ Braila în perioada vizata.
În ceea ce priveste perioada pentru care s-a solicitat plata drepturilor:
La sporul de fidelitate s-a avut în vedere faptul ca în anii 2003 si 2004 acordarea acestuia nu a fost suspendata, ceea ce înseamna ca, fata de data de 22.04.2008, când a fost sesizata instanta, cererea reclamantilor pentru cei doi ani, a fost formulata dupa expirarea termenului de 3 ani prevazut de lege.
În consecinta, institutiile pârâte au fost obligate la plata acestui spor începând cu anul 2005 pâna la data înregistrarii actiunii.
În ceea ce priveste prima de concediu, aceasta este datorata pe perioada 2003 -2007, neputând fi solicitata anticipat, în luna aprilie pentru anul 2008.
Având în vedere faptul ca executarea unei hotarâri judecatoresti constituie obligatie legala, cererea de obligare a ordonatorului principal de credite la asigurarea fondurilor necesare achitarii drepturilor este nefondata.
Prin urmare, Tribunalul a admis în parte actiunea, cu consecinta obligarii institutiilor pârâte la plata drepturilor banesti, în conditiile expuse.
Împotriva acestei hotarâri au declarat recurs pârâtii Inspectoratul de Politie al Judetului Braila si Ministerul Internelor si Reformei Administrative.
În motivarea recursului pârâtul Inspectoratul de Politie al Judetului Braila a criticat hotarârea primei instante invocând faptul ca pentru anul 2003 solicitarile reclamantilor sunt inadmisibile întrucât O.G. nr. 38/2003 a intrat în vigoare începând cu data de 01.01.2004, fiind lipsite de fundament legal.
Salarizarea angajatilor – personal civil contractual cum sunt si intimatii-reclamanti, s-a realizat în baza prevederilor O.U.G. nr. 24/2000 reprezentând o norma speciala si distincta fata de restul prevederilor similare în domeniul salarizarii categoriilor de bugetari.
Legea nr. 138/1999 se refera la personalul militar iar politistii nu au calitatea de militari ci de functionari publici cu statut special potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 360/2002.
Prima de concediu si sporul de fidelitate sunt drepturi specifice functionarilor publici si nu militarilor si, pe cale de consecinta, nici partilor intimate.
A considerat ca în mod eronat instanta de fond a apreciat ca reclamantii în calitatea de angajati civili contractuali li se cuvin drepturi salariale specifice functionarilor publici cu statut special, conditii care nu sunt îndeplinite în contextul legislatiei prevazute din domeniul salarizarii angajatilor publici contractuali.
Si-a întemeiat recursul pe dispozitiile art. 304 pct. 9 si art. 299 – 316 Cod procedura civila.
În motivarea recursului pârâtul Ministerul Internelor si Reformei Administrative a criticat hotarârea primei instante ca vadit netemeinica si esential nelegala, pentru urmatoarele considerente:
Drepturile banesti cuvenite intimatilor-reclamanti care fac parte din categoria personalului civil contractual sunt prevazute de dispozitiile O.U.G. nr. 24/2000 si nu cele ale O.U.G. nr. 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale politistilor cu modificarile si completarile ulterioare, sau ale Legii nr. 138/1999.
În legislatia referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevazuta plata primelor de concediu si a sporului de fidelitate astfel încât este evident ca personalul civil din Ministerul Internelor si Reformei Administrative nu poate beneficia de plata acestor drepturi.
A mai învederat faptul ca dispozitiile O.U.G. nr. 24/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, nu instituie dreptul la prima de concediu si spor de fidelitate pentru aceasta categorie de personal.
De asemenea, personalul contractual civil nu desfasoara activitati similare cu personalul din categoria functionarilor publici cu statut special (politisti), neputând astfel beneficia de prima de concediu si spor de fidelitate.
A solicitat admiterea recursului si pe fond respingerea actiunii intimatilor-reclamanti ca neîntemeiata.
În drept si-a întemeiat recursul pe dispozitiile art. 299 si urmatoarele, 304 indice 1 Cod procedura civila.
Prin întâmpinare intimatii-reclamanti au solicitat respingerea recursurilor, motivele invocate fiind considerate nefondate fata de momentul intrarii în vigoare a O.G. nr. 38/2003, a prevederilor cuprinse în Legea nr. 138/1999 si în Contractul colectiv de munca la nivel de unitati din Ministerul Internelor si Reformei Administrative pe anii 2008 – 2009.
Prin decizia civila nr. 211/R/11.02.2009 a Curtii de Apel Galati au fost admise recursurile declarate de pârâtii Inspectoratul de Politie al Judetului Braila si Ministerul Internelor si Reformei Administrative împotriva sentintei civile nr. 725/21.10.2008 pronuntata de Tribunalul Braila în dosarul nr. 984/113/2008.
A fost modificata în tot sentinta civila nr. 725/21.10.2008 a Tribunalului Braila si, în rejudecare:
A fost respinsa ca nefondata actiunea formulata de reclamanti.
Au fost avute în vedere urmatoarele considerente:
Prima instanta si-a întemeiat solutia pronuntata în cauza pe dispozitiile O.G. nr. 38/2003 si ale art. 49 din Legea nr. 138/1999 fiind considerate lipsite de relevanta deosebirile dintre natura atributiilor revenind politistilor si personalului contractual din cadrul structurilor subordonate Ministerului Internelor si Reformei Administrative.
Totodata, a apreciat asupra caracterului fundamental al drepturilor salariale de natura celor solicitate vizate de reclamanti – sporul de fidelitate si prima de concediu – prin raportare la dispozitiile art. 41 si 53 din Constitutia României.
Însa, salarizarea personalului contractual civil din cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative se realizeaza pe baza prevederilor O.U.G. nr. 24/2000 care cuprind reglementari speciale privind categoria personalului contractual din sectorul bugetar.
Astfel, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 24/2000, pentru activitatea desfasurata personalul contractual din sectorul bugetar primeste un salariu de baza stabilit potrivit anexelor precum si celelalte drepturi salariale prevazute prin dispozitiile legale în vigoare, corespunzatoare fiecarui domeniu de activitate.
Prin personalul contractual din sectorul bugetar se întelege personalul angajat în acest sector în functii de conducere sau în functii de executie, pe baza de contract individual de munca încheiat în conditiile legii.
În speta, intimatii-reclamanti îndeplinesc functii specifice personalului contractual ce se regasesc în Anexele 5/1 si 5/2 la O.U.G. nr. 24/2000.
În ceea ce priveste dispozitiile art. 49 din Legea nr. 138/1999, acestea se refera la personalul civil din ministerele si autoritatile centrale prevazute la art. 47, care desfasoara activitati în conditii similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiaza de primele, sporurile si indemnizatiile acordate acestora potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
În aceeasi redactare sunt si prevederile art. 29 din Contractul colectiv de munca la nivelul grupului de unitati din Ministerul Internelor si Reformei Administrative pe anul 2009.
De precizat ca un asemenea contract îsi produce efectele de la data înregistrarii sale legale, potrivit dispozitiilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, pe când drepturile pretinse de intimatii-reclamanti invocând prevederile contractuale de mai sus privesc perioada începând cu anul 2003.
Este adevarat ca prin dispozitiile art. 49 din Legea nr. 138/1999, s-a prevazut pentru personalul civil din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, sa beneficieze de primele, sporurile si indemnizatiile acordate cadrelor militare, însa numai daca desfasoara activitati în conditii similare cu ale acestora.
Intimatii-reclamanti si-au întemeiat pretentiile prin raportare la prevederile art. 37 al. 2 si art. 6 din O.G. nr. 38/2003.
Numai ca asemenea dispozitii sunt de stricta aplicare doar categoriei politistilor, data fiind calitatea acestora de functionari publici cu statut special.
Potrivit art. 6 din O.G. nr. 38/2003 politistilor li se acorda un spor de fidelitate de pâna la 20% din salariul de baza, în conditiile stabilite prin ordin al ministrului de interne, pentru activitatea desfasurata în institutiile din sectorul de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala în calitate de militari, politist, functionar public si personal contractual.
De asemenea, potrivit art. 37 al. 2 din O.G. nr. 38/2003, la plecarea în concediul de odihna politistul primeste o prima de concediu egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii în concediu.
În acelasi sens sunt si prevederile pct. 5 si 25 din Ordinul M.A.I. nr. 132/2004 privind norme metodologice de aplicare a prevederilor legale referitoare la salarizarea politistilor.
De mentionat ca, potrivit Legii nr. 360/2002 privind Statutul politistului, acesta este functionar public civil, cu statut special conferit de îndatoririle si riscurile deosebite, de portul de arma si de celelalte diferentieri prevazute în statut.
Politistul este învestit cu exercitiul autoritatii publice, pe timpul si în legatura cu îndeplinirea atributiilor si îndatoririlor de serviciu, în limitele competentelor stabilite prin lege.
Ca atare, nu poate fi pus un semn de egalitate între politisti si personalul contractual civil, astfel încât de drepturile reglementate de lege pentru politisti sa beneficieze si intimatii-reclamanti.
Caracterul diferit al functiilor detinute de intimatii-reclamanti determina conditii si atributii specifice de munca, neputând fi considerate nici macar similare.
Intimatii-reclamanti au facut referire în cererea introductiva la existenta unei discriminari fata de sporurile acordate militarilor (politistilor) însa discriminarea presupune constatarea unor prevederi,criterii sau practicii care avantajeaza anumite persoane fata de altele, pe baza criteriilor prevazute de art. 1 din O.G. nr. 137/2000, si care nu sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare.
Cu alte cuvinte, o diferenta de tratament are natura discriminatorie daca nu se bazeaza pe o justificare rezonabila si obiectiva si priveste diferentieri dintre situatii analoage, de natura sa justifice un tratament diferit.
Or, în speta, functiile îndeplinite de intimatii - reclamanti ce fac parte din personalul contractual civil si atributiile specifice acestora nu pot fi considerate identice sau cel putin analoage cu cele ce le revin politistilor în calitatea de functionari publici cu statut special, pentru a determina si o salarizare echivalenta acestora în ceea ce priveste primele de concediu si sporul de fidelitate.