Titlul în baza caruia imobilul a trecut în proprietatea statului.
Aprecierea acestuia.
Prin decizia civila nr.716/Ap/2006 a Curtii de Apel Brasov au fost admise în parte apelul reclamantului W.I.P. si cererea de aderare la apel formulata de W.L. împotriva sentintei civile nr.1984/2003 a Judecatoriei Alba Iulia care a fost schimbata în parte în sensul admiterii exceptiei lipsei capacitatii procesuale pasive a pârâtei Primaria municipiului Alba Iulia, pastrându-se restul dispozitiilor de respingere a actiunii reclamantilor.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de apel a invocat din oficiu exceptia lipsei capacitatii procesuale pasive a Primariei mun. Alba Iulia si a retinut ca, potrivit art.19 din Legea 215/2001 doar unitatea administrativ-teritoriala are capacitate juridica si deci capacitate procesuala, iar nu primaria care nu are capacitate juridica si nici patrimoniu (art.91 din aceeasi lege).
Pe fondul cauzei, instanta de apel a retinut ca potrivit precizarii actiunii facuta de reclamant la data de 3.03.2003, temeiul de drept al acestei actiuni îl reprezinta art.2 pct.2 din Legea 10/2001. Ori, din extrasul C.F. nr.32 Alba Iulia rezulta ca imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului cu titlu de drept de expropriere în baza Decretului - Lege 842/1941, astfel încât imobilul nu intra în sfera de reglementare a Legii nr.10/2001. Sustinerea potrivit careia imobilul ar fi fost nationalizat în baza Decretului nr.92/1950 a fost înlaturata pe considerentul ca dreptul statului a fost înscris în C.F. cu titlul susmentionat, aplicându-se prezumtia prevazuta de art.32 din Decretul – Lege nr.115/1938.
Împotriva acestei hotarâri au formulat recurs reclamantii W.I. si W.L. iar prin motivele de recurs întemeiate pe dispozitiile art.304 pct.6-11 Cod procedura civila se arata ca hotarârea atacata este nelegala sub aspectul solutionarii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Primariei Alba Iulia deoarece aceasta exceptie a fost admisa în apelul reclamantilor si în lipsa vreunui apel din partea pârâtilor.
Pe fond, se arata ca instanta de apel a schimbat natura si întelesul vadit neîndoielnic al cauzei deoarece petitele actiunii au fost întemeiate în drept diferit, fiind invocate pe lânga dispozitiile Legii 10/2001 si prevederile art.6 din Legea 213/1998 si ale art.34 pct.3 din Decretul – Lege nr.115/1938.
De asemenea, recurentii au criticat hotarârea atacata sub aspectul retinerii ca titlul statului asupra imobilului în litigiu este Decretul - Lege nr.842/1941 când, în realitate, imobilul a fost trecut la pozitia 47 din anexa la Decretul nr.92/1950. Nationalizarea facuta în temeiul acestui din urma act normativ este una abuziva, fara titlu, deoarece antecesorul reclamantilor era exceptat de la nationalizare.
Recursul este fondat.
Curtea se va pronunta cu precadere asupra exceptiei necompetentei Curtii de Apel Brasov în solutionarea apelului, exceptie invocata de catre recurenti.
În acest sens, curtea retine ca dupa obiectul actiunii (radiere C.F. si revendicare) competenta în prima instanta apartine judecatoriei.
Într-adevar, cauza a fost solutionata la fond de Judecatoria Alba Iulia prin sentinta civila nr.1984/2003.
Apelul reclamantilor a fost înregistrat la Tribunalul Alba Iulia care, prin decizia civila nr.973/A/2003 a dispus declinarea acestuia Curtii de Apel Alba Iulia conform art. II alin.3 din O.U.G. nr.58/2003 care era în vigoare de la data de 28.08.2003, sentinta apelata fiind pronuntata la 8.09.2003. Fata de aceste dispozitii legale în vigoare la data respectiva, în mod legal apelul reclamantilor a fost solutionat de Curtea de Apel Brasov (dupa stramutare) .
Modificarile ulterioare aduse codului de procedura civila prin Legea nr.219/2005 nu sunt aplicabile cailor de atac formulate si solutionate anterior acestei legi iar faptul ca apelul si recursul sunt judecate de aceeasi instanta constituie o anomalie determinata de succesiunea în timp a modificarilor aduse dispozitiilor procedurale privind competenta instantelor.
Referitor la exceptia lipsei capacitatii procesuale pasive a pârâtei Primaria municipiului Alba Iulia admisa în apel curtea retine ca aceasta exceptie a fost invocata pentru prima data de catre instanta din oficiu în cadrul apelului reclamantilor si în conditiile în care nici unul dintre pârâti nu a formulat apel. Întrucât admiterea exceptiei a avut ca efect respingerea actiunii fata de pârâta lipsita de calitate procesuala pasiva, solutia instantei de apel sub acest aspect este defavorabila reclamantilor apelanti, înrautatindu-le situatia în propria lor cale de atac. Ori, potrivit art.296 Cod procedura civila, „apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situatie mai grea decât aceea din hotarârea atacata”. Din acest punct de vedere, hotarârea instantei de apel este nelegala, exceptia invocata si admisa fiind pronuntata cu încalcarea textului legal citat mai sus.
Pe fond, recursul reclamantilor este fondat pentru urmatoarele considerente:
Referitor la calitatea reclamantilor de succesori ai proprietarilor tabulari K.G. si K.M. curtea retine ca din actele de stare civila depuse la fondul cauzei (filele 3-12) rezulta ca reclamantul W.I.P. este sotul în viata al lui S.M. casatorita W. si care, la rândul ei, a fost fiica proprietarei tabulare K.M.
În anul 1921, prin actul intitulat contract de vânzare-cumparare cota de ? din imobil proprietatea defunctei K.G. a fost cumparata de antecesorul susnumitului S.E., respectiv de tatal acestuia S.D.
Astfel cum s-a precizat în fata primei instante, petitul privind constatarea valabilitatii titlului statului este întemeiat pe dispozitiile art.3 si 6 din Legea 213/1998 potrivit carora bunurile preluate de stat fara titlu valabil pot fi revendicate de catre fostii proprietari sau succesorii lor, iar instantele judecatoresti sunt competente sa stabileasca valabilitatea titlului.
În acest sens, curtea retine ca în speta imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului fara titlu valabil. Astfel, în C.F. nr.32 a localitatii Alba Iulia, Statul Român si-a întabulat dreptul de proprietate în baza Decretului – Lege nr.842/1941 prin încheierea nr.1511/1943. Cu toate acestea, ulterior imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului 92/1950, fiind trecut în anexa la acest decret la pozitia 47 (fila 23 dosar fond).
Acest act normativ de autoritate face dovada, în conditiile art.24 din Legea 10/2001 modificata, a întinderii dreptului de proprietate si a faptului ca imobilul a fost nationalizat în baza acestui decret. Prin urmare, în mod nelegal, primele instante au apreciat ca imobilul a trecut la stat anterior datei de 6 martie 1945, ignorându-se dovada preluarii imobilului în baza Decretului 92/1950. Refuzându-se analiza valabilitatii titlului statului în conformitate cu prevederile art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998 invocate de reclamant s-a rapit practic accesul acestuia la justitie, încalcându-se unul dintre cele mai importante drepturi garantate de Constitutie si de tratatele internationale la care România este parte.
Analizând valabilitatea titlului statului curtea retine ca Decretul 92/1950 a fost contrar Constitutiei din 1948 deoarece obiectul sau de reglementare l-a constituit nationalizarea locuintelor în timp ce constitutia vremii mentiona în art.11 doar nationalizarea mijloacelor de productie, a bancilor si a societatilor de asigurare. Prin urmare, viciul actului normativ de a nu fi conform constitutiei sub puterea careia a fost adoptat îl lipseste de efecte cu atât mai mult cu cât, în definirea titlului valabil, art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998 impune exigenta concordantei titlului în primul rând cu constitutia în vigoare la momentul emiterii sale.
În ceea ce priveste cererea de radiere a dreptului de proprietate al Statului Român din C.F. nr.32, de sub B 19 si a R.A. Flips Alba Iulia de sub B 20 curtea retine ca aceasta operatiune de carte funciara este inadmisibila câta vreme prin actiune nu s-a solicitat radierea tuturor înscrierilor ulterioare întabularii dreptului de proprietate al Statului Român, iar ca o consecinta, a fost respins si petitul privitor la revendicarea imobilului.
În consecinta curtea a admis recursul reclamantilor, a modificat în parte decizia din apel si a admis în parte actiunea în sensul ca a admis petitul referitor la constatarea preluarii „fara titlu valabil” a imobilului în litigiu, astfel cum s-a precizat prin cererea depusa la data de 20.05.2003 în fata primei instante (fila 75, 76 dosar fond).
(Decizia civila nr. 503/R din 13 noiembrie 2006 )