Titlul: Drept procesual penal. Plângere în fata judecatorului împotriva rezolutiei procurorului de
neîncepere a urmaririi penale.
Dosar nr. 1074/316/2009
Prin Sentinta penala nr. 14/14.01.2010, definitiva a Tribunalului Galati, s-a dispus:
Admiterea plângerii in recurs intrucât cercetare penala nu este completa.
Admite recursurile declarate de recurentii G V ( din Bucuresti), si G C( din jud.
Galati) împotriva sentintei penale nr. 142/15.10.2009 a Judecatoriei Tg. Bujor si extinde
efectele recursului si cu privire la petentii G V si G S.
Caseaza sentinta penala recurata si în rejudecare :
Admite plângerea formulata de petentii G V, G C G V si G S.
Desfiinteaza rezolutia nr.1727/P/2007 din 15.05.2009 a Parchetului de pe linga
Judecatoria Tg Bujor si dispune in baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. b cod procedura penala
trimiterea cauzei la Parchetul de pe lânga Judecatoria Tg. Bujor in vederea începerii
urmaririi penale împotriva numitului D P
Pentru a dispune astfel s-au retinut urmatoarele:
Prin sentinta penala nr.142/15.10.2009 a Judecatoriei Tg. Bujor s-a respins ca
nefondata plângerea formulata de petentii G V, G C, G V si G S împotriva rezolutiei
nr.1727/P/2007 din 15.05.2009 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Tg. Bujor.
În motivarea hotarârii s-a aratat ca,petentii au solicitat sa se constate vinovatia
faptuitorului D P si sa fie trimis în judecata pentru infractiunile de fals în înscrisuri sub
semnatura privata, prevazuta si pedepsita de C.Pen. în art. 290 al. 1 si uz de fals, prevazuta si
pedepsita de C.Pen. în art. 291.
În motivarea plângerii, petentii au aratat ca faptuitorul a formulat o actiune civila în
cadrul careia a solicitat obligarea petentilor la plata contravalorii unor îmbunatatiri efectuate
la locuinta lor, pe perioada cât a trait în concubinaj cu petenta G V.
Printre actele doveditoare prezentate instantei se numara si factura nr.
172905/10.08.2002, care este emisa cu doi ani înainte ca societatea vânzatoare (E E SRL) sa
fie înregistrata la Registrul Comertului, fiind evident ca este falsa.
Petentii arata ca organele de cercetare penala s-au multumit sa constate doar ca
semnatura de la rubrica privind primirea marfii apartine faptuitorului, fara a se efectua toate
cercetarile care se impuneau.
O alta neregularitate a modului în care s-a efectuat cercetarea penala o constituie
faptul ca faptuitorul nu a fost audiat în cauza, deoarece este plecat în America, iar în cuprinsul
Rezolutiei se precizeaza faptul ca faptuitorul a recunoscut ca semnatura îi apartine, petentii
ridicându-si întrebarea cum a recunoscut daca nu a putut fi audiat.
Petentii au apreciat ca organele de politie nu au facut o temeinica si judicioasa
cercetare a tuturor aspectelor aratate de ei prin plângerea formulata, aducându-se o grava
vatamare a intereselor lor legitime.
Analizând coroborat probele administrate, instanta a retinut ca prin rezolutia nr.
1727/P/2007 din data de 15.05.2009 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Tg. Bujor, s-a
confirmat propunerea organelor de politie de a nu se începe urmarirea penala fata de D P
pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art. 290 al. 1 si art. 291 C.Pen, în temeiul art.
228, al. 6, C.P.Pen., raportat la art. 10, lit. d., C.P.Pen., nefiind întrunite elementele
constitutive ale acestor fapte.
S-a aratat ca organul de cercetare penala nu doar s-a „multumit” sa constate doar ca
semnatura de la rubrica privind primirea marfurilor apartine faptuitorului, administrând în
acest sens o expertiza grafologica, Raportul de constatare tehnico-stiintifica aflându-se la
dosarul de urmarire penala, la filele 116 – 122. din cuprinsul acestei probe, si nu din declaratia
faptuitorului, s-a retinut ca semnatura a fost executata în mod clar de catre faptuitor, astfel ca
aprecierile petentilor cu referire la aceasta problema sunt nefondate.
Însa, simpla constatare ca semnatura apartine faptuitorului, nu este suficienta pentru
retinerea existentei infractiunii de fals în înscrisuri sub semnatura privata.
Potrivit dispozitiilor art. 290 alin. 1 Cod penal, constituie infractiunea de fals în
înscrisuri sub semnatura privata, falsificarea unui înscris sub semnatura privata prin vreunul
din modurile aratate în art. 288, daca faptuitorul foloseste înscrisul falsificat ori îl
încredinteaza altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinte juridice,
respectiv prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod.
Din continutul raportului nu reiese ca faptuitorul ar fi scris în întregime continutul
facturii, atestând efectuarea unor operatiuni care nu au fost niciodata efectuate, astfel ca sub
aspectul elementelor constitutive ale infractiunii, acestea nu sunt întrunite.
În al doilea rând, pentru realizarea laturii obiective a infractiunii este necesar ca
autorul falsului sa utilizeze înscrisul sau sa îl încredinteze altei persoane spre folosire.
Sub aspectul cercetarilor efectuate, în verificarea facturii seria CT VDU nr. 7704666-
01, pentru care petentii au facut plângerea, s-a retinut ca aceasta a fost emisa de SC E E SRL
Amzacea, societate care a fost înregistrata la Registrul Comertului la data de 17.06.2004 si a
avut drept obiect activitatea de comert cu ridicata de cereale, seminte si furaje.
Din luna iunie 2006, societatea se gaseste în stare de insolvabilitate, fara bunuri
urmaribile, neavând desemnat nici lichidator (fila 77 D.U.P.)
În ceea ce priveste înfiintarea acestei societati, în urma cercetarilor efectuate, s-a
stabilit ca o persoana ramasa neidentificata a utilizat datele de stare civila ale numitului C C,
domiciliat în satul D, comuna H, jud. Iasi, pentru a înfiinta firma sus mentionata.
SC E E SRL a facut obiectul mai multor dosare penale, aflate pe rolul unitatilor de
politie si al parchetelor din Mangalia, Turda, Caras Severin, Tg. Mures, la dosar (filele 106 -
113).
Fiind audiat în cauza, numitul C C a aratat ca nu are nici un fel de legatura cu
societatea SC E E SRL (filele 98 -100), existând si dovezi în acest sens si, în consecinta nu se
poate identifica persoana care ar fi savârsit infractiunea de fals.
S-a precizat ca pentru realizarea laturii obiective a infractiunii nu este necesar numai
ca autorul sa utilizeze sau sa încredinteze înscrisul spre folosire altei persoane, este necesar ca
aceasta din urma persoana sa intre în posesia înscrisului falsificat prin încredintarea de catre
autor spre a-l folosi. Din probele administrate nu rezulta în mod obiectiv ca faptuitorul ar fi
primit aceasta factura, de la o persoana ramasa neidentificata, tocmai cu scopul de a fi folosita
drept proba în dosarul civil nr. 351/316/2006 al Judecatoriei Tg. Bujor. De altfel, din
cuprinsul hotarârilor judecatoresti pronuntate la fond, respectiv în caile de atac, se observa ca
instanta a apreciat asupra pretentiilor ca fiind dovedite IN PARTE cu facturile fiscale si
chitantele depuse la dosar, cu declaratiile martorilor si recunoasterile pârâtilor (petentii din
prezenta cauza) prezenti la interogatoriu.
S-a apreciat ca , luata la modul singular, nu se poate aprecia daca factura în cauza a
avut sau nu aptitudinea de a produce consecinte juridice, care reprezinta un element
constitutiv determinant pentru existenta infractiunii.
Împotriva acestei hotarâri au declarat recurs petentii G V si G C aratând ca aceasta
este netemeinica si nelegala.
Recursurile declarate de petentii G V si G C sunt fondate.
Examinând cauza din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.
385 6 al. 3 C.pr.pen., tribunalul constata ca hotarârea primei instante este nelegala pentru
considerentele ce se vor arata în continuare.
Sustinerea din rezolutia nr.1727/P/2007, precum si din hotarârea recurata, cum ca,
luata în mod singular, factura nr.172905/10.08.2002 nu are aptitudinea de a produce
consecinte juridice si ca nu ar fi fost considerata drept dovada de catre instanta civila este
eronata întrucât prin sentinta civila nr.529/11.10.2006 a Judecatoriei Tg. Bujor au fost obligati
pârâtii G V, G C, G V si G S, petenti în prezenta cauza, la plata sumei de 10.790,289 RON
catre D P, instanta retinând ca fiind dovedita aceasta suma cu bonurile fiscale, facturile,
chitante depuse la dosar, declaratiile martorilor si recunoasterile pârâtilor(fila 65 dosar
urmarire penala) .
Din actele aflate la dosar rezulta ca suma de 8.090,289 RON (80.902.890 ROL) a fost
dovedita cu bonurile fiscale, facturile, chitante depuse la dosar (filele 28-57 dosar urmarire
penala), între care si factura nr.172905/10.08.2002, iar restul pâna la 10.790,289 RON cu
declaratiile martorilor si recunoasterile pârâtilor.
În consecinta, factura nr.172905/10.08.2002 a fost retinuta de instanta pentru
dovedirea partiala a pretentiilor numitului D P, aceasta producând consecinte juridice.
Însa, factura nr.172905/10.08.2002 este falsa întrucât nu putea fi emisa de S.C. E E
S.R.L. la data de 10.08.2002, aceasta fiind înfiintata abia în anul 2004. Aceasta factura putea
fi întocmita dupa înfiintarea S.C. E E S.R.L. si pâna la data folosirii de catre D P la
Judecatoria Tg. Bujor, respectiv între anii 2004-2006.
Sustinerea din rezolutia atacata, precum si din hotarârea recurata, cum ca D P nu ar fi
cunoscut caracterul fals al facturii si ca nu ar fi primit-o în scopul de a o folosi ca proba nu
poate fi primita întrucât nu s-au administrat nici un fel de probe în acest sens.
Analizând dosarul de urmarire penala se constata ca cercetarea penala nu este
completa.
Astfel, desi s-a efectuat o constatare grafoscopica prin care s-a stabilit ca semnatura de
la rubrica „semnatura de primire” de pe factura nr.172905/10.08.2002 apartine faptuitorului
D P (filele 118-122 dosar urmarire penala), în cauza nu s-au facut cercetari cu privire la cine a
completat celelalte date cuprinse în factura, respectiv de la rubricile: denumirea produselor,
cantitatea, pretul, date privind expeditia, date privind cumparatorul, nr. si data facturii.
În acest sens trebuia efectuata o expertiza grafoscopica prin care sa se stabileasca daca
faptuitorul D P a scris sau nu celelalte mentiuni din factura în cauza.
De asemenea, nu s-a stabilit modul în care a intrat faptuitorul D P în posesia facturii
nr.172905/10.08.2002. În declaratia olografa (fila 128 dosar urmarire penala) faptuitorul D P
afirma ca a cumparat tabla înscrisa în factura în anul 2004, fiind însotit de numitul B P,
împrejurare în care a solicitat si obtinut factura în cauza.
Pentru a se verifica sustinerile faptuitorului trebuia identificat si audiat numitul B P.
Din cele aratate rezulta ca pentru lamurirea aspectelor aratate mai sus trebuie
administrate noi probe în cauza.
În consecinta trebuie începuta urmarirea si administrarea de probe, respectiv:
identificare si audierea în calitate de martor a numitului B P, efectuarea unei expertize
grafoscopice, pentru stabilirea cu exactitate a situatiei de fapt, respectiv: modul în care a intrat
faptuitorul D P în posesia facturii nr.172905/10.08.2002, daca faptuitorul D P a scris sau nu
celelalte mentiuni din factura respectiva, daca a cunoscut caracterul fals al acestei facturi.
Fata de cele aratate, în baza disp .art. 385 15 al. 1 pct. 2 lit. d C.pr.pen., vor fi admise
recursurile declarate de petentii G V si G C, se vor extinde efectele recursurilor si cu privire
la petentii G V si G S si se va casa sentinta penala recurata.
În rejudecare, în baza disp. art.2781 al.8 lit.b C.pr.pen. se va admite plângerea
formulata de petentii G V, G C, G V si G S, se va desfiinta rezolutia nr.1727/P/2007 din
15.05.2009 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Tg. Bujor si se va dispune trimiterea cauzei
la Parchetul de pe lânga Judecatoria Tg. Bujor în vederea începerii urmarii penale fata de
numitul D P si efectuarea actelor aratate mai sus, dupa care sa se dea solutia legala.