1. Prezentarea sesizarii:
Prin cererea înregistrata la Judecatoria Tg.Mures, petenta Xx,
a declarat recurs împotriva sentintei penale nr.1439/20 noiembrie 2008 pronuntata de Judecatoria Tg.Mures în dosarul nr.6702/320/2008.
Prin motivele de recurs depuse de catre petenta Xx (filele 12-14) s-a solicitat admiterea recursului , casarea hotarârii atacate si în rejudecare sa se admita plângerea formulata la prima instanta, asa cum aceasta a fost formulata.
În motivare s-a aratat ca petenta este proprietara tabulara asupra imobilului, teren intravilan în suprafata de 1221 mp, înscris în c.f.nr.1840 Tg.Mures, nr.cad.3308-12, împreuna cu mama sa Pletl Irina si fratele sau Xx.
Suprafata de teren de referinta este delimitata de proprietatile vecine prin gard construit, respectiv gard viu, acesta din urma fiind si un semn de marcat a proprietatilor învecinate.
La începutul lunii iulie 2006, faptuitorul, împreuna cu o alta persoana, fara acordul petentei sau al unui alt proprietar tabular, au desfiintat o parte din gardul viu – semn de marcare a proprietatii - si au ocupat o portiune din teren, prin amplasarea de noi tarusi si stâlpi, construind un gard provizoriu.
La somatia petentei cu privire la restabilirea situatiei anterioare, faptuitorul a refuzat acest lucru, afirmând ca terenul ocupat, în realitate îi apartine, în contextul în care el are o suprafata de teren mai mica fata de suprafata tabulara.
Fata de cele de mai sus apreciaza ca în cauza sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii de tulburare de posesie, prev. de art.220 alin.3 Cod penal, sens în care a solicitat condamnarea penala a faptuitorului si s-a constituit parte civila cu suma de 1000,00 RON reprezentând contravaloarea prejudiciului prin distrugerea gardului despartitor.
Desi organele de cercetare penala au fost legal sesizate, în termen, prin rezolutia atacata, procurorul a confirmat propunerea organelor de urmarire penala de neîncepere a urmaririi penale fata de faptuitor.
Motivarea rezolutiei este extrem de sumara si neconvingatoare, în conditiile în care se face referire la un „proces civil” între persoana reclamata si petenta – fara indicarea dosarului pendinte si al obiectului acestuia – iar afirmatiile „persoanei reclamate” „…..cum ca gardul viu se afla pe terenul proprietatea lui si nu pe terenul petentei nu pot fi înlaturate în cadrul prezentului dosar….”.
În opinia sa, atât organele de cercetare penala cât si instanta de fond fac o enorma confuzie între starea de drept si starea de fapt al imobilului în litigiu.
2. Prezentarea hotarârii atacate:
Prin sentinta penala nr.1439 din 20.11.2008 pronuntata de Judecatoria Tg.Mures, în dosarul nr.6702/320/2008, în baza art.2781 alin.8 lit.a Cod procedura penala s-a respins plângerea formulata de petenta Xx, domiciliata în Tg.Mures, , în contradictoriu cu intimatul Xx, domiciliat în Tg.Mures,.
S-a mentinut solutia pronuntata prin rezolutia din 01.07.2008 pronuntata în dosarul nr.3322/P/2007 si Rezolutia din 17.07.2008 pronuntata în dosarul nr.1103/VIII/II/2/2008, al Parchetului de pe lânga Judecatoria Tg.Mures.
Cheltuielile judiciare au ramas în sarcina statului.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre prima instanta a retinut, ca prin rezolutia din 01.07.2008 data de Parchetul de pe lânga Judecatoria Tg.Mures în dosarul nr.3322/P/2007, a fost confirmata propunerea de neîncepere a urmaririi penale fata de numitul Xx, sub aspectul savârsirii infractiunii de tulburare de posesie.
Procurorul a aratat ca la data de 31.07.2007 petenta Xx a sesizat organele judiciare cu o plângere solicitând efectuarea de cercetari fata de numitul Xx (Xx), sub aspectul savârsirii infractiunii de tulburare de posesie, prev. si ped.de art.220 alin.3 Cod penal. Petenta a sustinut ca este proprietara unui teren intravilan în municipiul Tg.Mures în suprafata de 1221 mp, înscris în c.f. sub nr.1840 si cu nr.cadastral 3308-12, iar la începutul lunii iulie 2006,persoana reclamata a desfiintat, împreuna cu o alta persoana, gardul viu ce delimita terenul susmentionat de terenurile vecine. De asemenea, arata petenta în plângere, ca persoana reclamata a ocupat o portiune din terenul ei, prin amplasarea de noi tarusi si stâlpi, construind un gard provizoriu si afirmând ulterior ca terenul ocupat îi apartine lui.
Din actele premergatoare efectuate în cauza a rezultat ca între persoana reclamata si petenta exista un proces civil asupra suprafetei de teren în litigiu. De asemenea, afirmatiile persoanei reclamate cum ca gardul viu se afla pe terenul proprietatea lui si nu pe terenul petentei, nu pot fi înlaturate în cadrul prezentului dosar si s-a dispus neînceperea urmaririi penale în temeiul art.10 lit.b Cod procedura penala (fapta nu este prevazuta de legea penala) fata de numitul Xx sub aspectul savârsirii infractiunii de tulburare de posesie, prev. de art.220 alin.3 Cod penal.
Petenta a formulat plângere împotriva acestei solutii, ce i-a fost respinsa de Prim-procuror adjunct prin rezolutia din 17.07.2008 data în dosarul nr.1103/VIII/II/2/2008.
Instanta de prim grad a apreciat ca plângerea petentei este neântemeiata aducând urmatoarele argumente.
Partile detin în coproprietate o suprafata de teren de 4842 m2, care însa a fost folosit pe parcele, de catre fiecare parte, parcela petentei fiind delimitata de parcela intimatului (faptuitor) printr-un gard viu. Potrivit declaratiei numitului Xx (fila 9) în cursul anului 1970 au avut loc alunecari de teren care au dus la deplasarea terenului pe care era amplasat gardul viu pe parcela apartinând faptuitorului.
În cursul lunii iulie 2006, dupa ce anterior i-a solicitat petentei sa se deplaseze la fata locului pentru a restabili semnele de hotar, faptuitorul a distrus o parte din gardul viu, construind un gard despartitor între cele doua parcele.
Din actele dosarului nu rezulta ca faptuitorul ar fi ocupat abuziv vreo suprafata de teren ce nu-i apartinea, în contextul în care, astfel cum s-a aratat, juridic terenurile respective se afla în indiviziune. În ceea ce priveste distrugerea partiala a gardului viu, întrucât nu s-a putut stabili cu certitudine carei parti îi apartinea respectivul gard, având în vedere declaratia martorului mentionat anterior, în favoarea faptuitorului opereaza principiul „in dubio pro reo”.
Raportat la starea de fapt prezentata, litigiul dintre parti poate fi solutionat printr-o actiune civila.
Asadar, motivarea procurorului nu se bazeaza pe existenta unui dosar civil pe rolul instantei, ci pe natura civila a cauzei, solutia fiind aceeasi, indiferent daca partile au promovat sau nu o actiune civila.
În cadrul procesual al prezentei cauze, stabilit în baza art.2781 Cod procedura penala nu se pot „compara” titlurile depuse (respectiv sentinta civila nr.5437/1991 – f.24), cu înscrisurile din care rezulta starea de indiviziune, aceasta fiind un atribut al instantei civile.
3. Opinia instantei de control judiciar:
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a actelor si lucrarilor dosarului nr. 6702/320/2008 al Judecatoriei Tg. Mures (la care este acvirat dosarul de urmarire penala), a sustinerilor partilor si ale reprezentantului Ministerului Public, dar si din oficiu, în limitele stabilite de lege, instanta apreciaza ca acesta este fondat.
Astfel, din actele dosarului de urmarire penala, între terenurile (parcele) folosite de partile în litigiu existau semne clare de demarcatie, respectiv un gard viu care a fost desfiintat de catre intimatul Xx.
Acesta a construit apoi un alt gard, fara a respecta vechea delimitare.
În cauza nu prezinta relevanta daca gardul viu existent initial se afla pe terenul proprietatea petentei sau pe terenul proprietatea intimatului, întrucât prin incriminarea faptei de tulburare de posesie se apara relatiile sociale ce tin de posesia terenului, ca stare de fapt, si nu proprietatea ca, stare de drept.
Motivarea instantei de prim – grad referitoare la faptul ca, din punct de vedere juridic, terenurile se afla în indiviziune si ca nu se pot compara „titlurile” depuse nu poate fi primita.
Tocmai din acest considerent si anume: ca nu ne aflam în fata unei actiuni în revendicare care sa impuna compararea a doua titluri, ci în prezenta unor norme juridice care ocrotesc starea de fapt a posesiei.
În consecinta, instanta de control judiciar va admite recursul declarat de recurenta petenta Xx împotriva sentintei penale nr. 1439/20.11.2008 a Judecatoriei Tg. Mures, pe care o va casa integral.
În rejudecare, va admite plângerea formulata de petenta împotriva rezolutiei din 17.07.2008 data în dosarul nr.1103/VIII/II/2/2008 si nr. 3322/P/2007 din 01.07.2008 va desfiinta cele doua rezolutii atacate, referitoare la fapta de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. 1, 2, 3 Cod penal.
Urmeaza ca aceasta cauza sa fie trimisa Parchetului de pe lânga Judecatoria Mures pentru a se proceda la începerea urmaririi penale fata de faptuitorul intimat Xx.
În acest scop vor fi reaudiate partile (petenta si intimatul) si se vor administra probe testimoniale cu privire la posesia terenurilor (subliniem înca o data: ca stare de fapt, care e posibil sa nu concorde cu titlurile partilor), la existenta semnelor de demarcatie, naturale si ridicate de om, si la conditiile în care acestea au fost înlaturate (distruse) de faptuitor.
4. Cheltuieli judiciare:
Cheltuielile judiciare în prima instanta, de 15 lei si în recurs, de 10 lei, vor ramâne în sarcina statului, conform art.192 alin.3 Cod procedura penala.
Se va respinge ca nefondata cererea intimatului de obligare a recurentei la cheltuieli judiciare avansate în recurs, în baza art.193 alin.6 Cod procedura penala.