T.v.a. taxare inversă pentru t.v.a. aferent preţului de cumpărare a unor imobile. obligaţiile cumpărătorului. lipsa formalităţilor pentru procedura simplificată. consecinţe. nelegalitatea deciziei de impunere pentru t.v.a. suplimentar şi accesorii.

Dosar Nr. 679/R-C (27.05.2008)

T.V.A. TAXARE INVERSA PENTRU T.V.A. AFERENT

PRETULUI DE CUMPARARE A UNOR IMOBILE.

OBLIGATIILE CUMPARATORULUI. LIPSA

FORMALITATILOR PENTRU PROCEDURA SIMPLIFICATA.

CONSECINTE. NELEGALITATEA DECIZIEI DE

IMPUNERE PENTRU T.V.A. SUPLIMENTAR SI ACCESORII.

- art. 160 ind. 1 Cod fiscal,

- pct. 65 ind. 1 alin. 8 si 12, pct. 82 alin. 9 si 10 din H.G. nr.

44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a

Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

În caz de nerespectare a obligatiilor prevazute de art. 1601 alin.5 C.

fiscal, referitoare la taxarea inversa si a formalitatilor ce revin cumparatorului unor

imobile, orice cerere de rambursare a TVA aferenta pretului de cumparare, platita

deja catre vânzatoare, nu poate fi admisa de organele fiscale. O operatiune pentru care

TVA se autolichideaza prin înregistrarile contabile prevazute de lege, nu poate fi

supusa regimului obisnuit de taxare. Legea nu lasa la aprecierea furnizorului sau

beneficiarului înscrierea operatiunii în regimul de taxare inversa sau în regimul

obisnuit, astfel ca înscrierea din eroare în acest din urma regim nu da drept de

rambursare a sumei aferente taxei de la organele

În schimb, emiterea unei decizii de impunere privind plata TVA

suplimentar si accesorii fiscale pentru o operatiune ca cea din speta, în conditiile în

care nu exista o dispozitie de masuri emisa de organele fiscale asa cum impune norma

de sub art. 82 alin. 9 si 10 din HG nr. 44/2004, în temeiul careia reclamanta -

în termenul prevazut de aceleasi organe fiscale - sa procedeze la corectarea

înregistrarilor contabile potrivit textului legal sus citat, reprezinta nerespectarea legii.

( Curtea de Apel Pitesti – s.c.c.a.f., decizia nr. 679/R-C/27 mai

2008)

Prin sentinta nr. 27/CF/31.01.2008, Tribunalul Arges –

Sectia civila- Complet specializat pentru contencios administrativ si fiscal

a admis actiunea reclamantei SC F.I. SA, a anulat Decizia nr.

45/08.062007, Raportul de inspectie fiscala nr. 658/23.04.2008 si Decizia

de impunere nr. 6/23.04.2007, exonerând-o pe reclamanta de plata sumei

de 160.941 lei TVA si a sumei de 10.739 lei majorari de întârziere.

În motivarea sentintei, prima instanta a retinut ca organele de

control ale Administratiei Finantelor Publice pentru contribuabili

mijlocii, prin RIF nr. 658/23.04.2007, au stabilit ca societatea reclamanta,

în luna noiembrie 2006, nu a aplicat masurile simplificate si a înregistrat

numai în jurnalul de cumparari, fara a înregistra si în jurnalul de vânzari,

taxa pe valoarea adaugata în suma de 160.941 lei aferenta facturii nr.

06582843/30.11.2007 reprezentând avans achitat catre SC R.M. SRL

pentru achizitionarea unui imobil teren + cladiri, în baza unui contract

autentic. De asemenea, societatea reclamanta nu a colectat taxa pe

valoarea adaugata în suma de 160.941 lei.

Cu privire la cele retinute de catre organul de control,

dispozitiile art. 160 din Codul fiscal tin cont si de natura bunurilor

vândute, respectiv cumparate, la data facturarii, în speta ambele societati

ale tranzactiei fiind platitoare de TVA. Totodata, textul de lege prevede

masuri simplificate ce vizeaza împrejurarea ca atunci când se realizeaza

operatiuni de genul celor retinute de art.160 alin.2, se mentioneaza pe

factura fiscala „taxare inversa”. Acest lucru are drept efect faptul ca

TVA-ul înscris în factura fiscala nu se mai plateste de catre cumparator,

si pe cale de consecinta nu se mai colecteaza de catre vânzator, deci, nu

mai exista obligatia vânzatorului de a vira la bugetul de stat TVA-ul în

cauza, acesta nemaifiind colectat.

În speta, cele doua societati comerciale nu folosit procedura

simplificata, ci pe cea obisnuita de plata a TVA, colectarea acesteia de

catre vânzator si virarea la bugetul de stat.

De altfel, art.82 alin.10 din H.G. nr. 44/2004 prevede: „ În

situatia în care organele fiscale , cu ocazia verificarilor efectuate, constata

ca pentru bunurile prevazute la art.160 alin.1 si 2 din Codul fiscal nu au

fost aplicate masurile de simplificare prevazute de lege, vor obliga

beneficiarii la stornarea taxei deductibile prin contul furnizori, efectuarea

înregistrarii contabile 4426=4427 si înregistrarea în decontul de TVA

întocmit la finele perioadei fiscale în care controlul a fost finalizat la

rândurile de regularizari”.

Fata de acest text de lege, se observa ca, în masura în care

partile merg pe procedura obisnuita si platesc TVA-ul catre societatea cu

care tranzactioneaza, este eronat a se retine din nou aceasta contributie

pe motiv ca nu a fost retinuta ca plata catre bugetul de stat.

De asemenea, si critica privind penalitatile de întârziere este

întemeiata, întrucât din actele încheiate de parti rezulta ca societatea

vânzatoare ( cu care a tranzactionat contestatoarea) SC R. M. SRL a

colectat TVA-ul aferent facturii nr. 06582843/30.11.2006 si l-a virat la

bugetul de stat. În aceste conditii, bugetul de stat nu a fost prejudiciat,

astfel încât si penalitatile de întârziere au fost gresit retinute în sarcina

contestatoarei.

Împotriva sentintei, în termen legal, a formulat recurs

pârâta D.G.F.P. Arges care, invocând dispoz. art. 304 pct. 9 si art. 3041

C.proc.civ., a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Astfel, prima instanta a apreciat subiectiv dispozitiile legale,

pronuntând solutia fara ca reclamanta sa îsi fi probat sustinerile din

actiune.

În mod corect au fost întocmite actele fiscale, având în

vedere ca reclamanta nu a aplicat masurile simplificate si nu a înregistrat

si în jurnalul de vânzari TVA în suma de 160.941 lei aferenta facturii

reprezentând pret achitat catre vânzatoarea SC R.M. SRL pentru

vânzarea-cumpararea imobilului „teren si cladiri”. Totodata, încalcând

dispozitiile legale, societatea reclamanta nu a colectat TVA în suma de

160.941 lei.

Potrivit art. 1601 alin. 2 lit. b) si c) si alin. 3 din Legea nr.

571/2003 privind Codul Fiscal si pct. 651 alin. 8 din H.G. nr. 44/2004

pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.

571/2003, furnizorii si beneficiarii au obligatia sa aplice masurile de

simplificare pentru vânzarile de terenuri si cladiri, evidentiind TVA

aferenta livrarilor/achizitiilor respective în jurnalele de vânzari si de

cumparari concomitent si înscriind-o în decontul de TVA atât ca taxa

colectata, cât si ca taxa deductibila, fara a avea loc plati efective de TVA

între cele doua societati. Factura fiscala se înregistreaza jurnalele de

vânzari si de cumparari. Responsabili de aplicarea acestor dispozitii sunt

si furnizorul, si beneficiarul, iar daca furnizorul nu a respectat legea sub

acest aspect, beneficiarul este obligat sa aplice taxarea inversa si sa

îndeplineasca obligatiile prevazute de lege.

În speta, reclamanta – cu toate ca a le-a cunoscut - nu a

respectat prevederile imperative ale legii si desi instanta de fond a

constatat acest fapt, a trecut peste el.

Organele fiscale au procedat corect în raport de dispoz. pct.

82 alin. 9 din H.G. nr. 44/2004, în nici un caz reclamanta neavând

dreptul la rambursarea TVA aferenta achizitionarii imobilului „teren si

cladire”.

Faptul ca reclamanta a platit catre societatea vânzatoare TVA

aferent achizitionarii imobilului, nu este relevant din perspectiva aplicarii

procedurii simplificate. Reclamanta are la dispozitie o actiune în pretentii

împotriva vânzatoarei.

În cauza, în privinta accesoriilor fiscale, sunt aplicabile

dispozitiile art. 115, 116 si 118 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003/R.

Examinând sentinta prin prisma motivelor de recurs invocate,

în raport de dispozitiile art.304 pct.9 si 3041Cod pr.civila, Curtea

constata ca recursul este fondat.

Într-adevar, în baza art. 1601 alin. 5 C. fiscal, reclamanta, în

calitate de cumparatoare a unor imobile, avea obligatia – chiar si în

ipoteza în care vânzatoarea nu a procedat în aceeasi maniera - sa aplice

taxarea inversa, respectiv sa nu faca plata taxei pe valoarea adaugata catre

furnizor, sa înscrie din proprie initiativa mentiunea "taxare inversa" în

factura fiscala si sa îndeplineasca obligatiile prevazute la alin. (3), adica sa

evidentieze taxa pe valoarea adaugata aferenta operatiunii în jurnalele de

vânzari si de cumparari concomitent si sa o înscrie în decontul de taxa pe

valoarea adaugata, atât ca taxa colectata, cât si ca taxa deductibila, fara a

avea loc plati efective între cele doua unitati în ceea ce priveste aceasta

obligatie fiscala.

Reclamanta nu a procedat în acest fel si orice cerere de

rambursare a TVA aferenta pretului de cumparare, platita deja catre

vânzatoarea SC R.M. SRL, nu poate fi admisa de organele fiscale.

O operatiune pentru care TVA se autolichideaza prin

înregistrarile contabile prevazute de lege, nu poate fi supusa regimului

obisnuit de taxare. Legea nu lasa la aprecierea furnizorului sau

beneficiarului înscrierea operatiunii în regimul de taxare inversa sau în

regimul obisnuit, astfel ca înscrierea din eroare în acest din urma regim

nu da drept de rambursare a sumei aferente taxei de la organele fiscale.

Reclamanta, care pretinde ca a platit vânzatoarei SC R.M.

SRL si T.V.A. aferenta pretului facturat, are posibilitatea de a solicita

doar de la aceasta restituirea sumei platite cu acest titlu, iar nu de la

organele fiscale.

Din acest punct de vedere, Raportul de inspectie fiscala nr.

658/23.04.2008 si Decizia nr. 45/08.062007 sunt legale.

În privinta mentiunilor privind plata TVA suplimentara si a

accesoriilor atrase de aceasta, actele fiscale respective si Decizia de

impunere nr. 6/23.04.2007 nu sunt legale.

Constatând ca reclamanta nu si-a îndeplinit obligatiile privind

taxarea inversa, organele fiscale - la rândul lor - nu si-au îndeplinit

obligatia impusa de H.G. nr. 44/2004 - pct. 651 alin. 12, la momentul

achizitionarii bunului de catre reclamanta, respectiv pct.82 alin. 9 si 10, la

momentul efectuarii controlului - astfel: „În situatia în care organele

fiscale competente, cu ocazia verificarilor efectuate, constata ca pentru

bunurile prevazute la art. 1601 alin. (2) din Codul fiscal nu au fost aplicate

masurile de simplificare prevazute de lege, vor obliga beneficiarii la

stornarea taxei deductibile prin contul de furnizori, efectuarea

înregistrarii contabile 4426 = 4427 si înregistrarea în decontul de

taxa pe valoarea adaugata întocmit la finele perioadei fiscale în

care controlul a fost finalizat, la rândurile de regularizari”.

Or, emiterea unei decizii de impunere privind plata TVA

suplimentar si accesorii fiscale pentru o operatiune ca cea din speta în

conditiile în care nu exista o Dispozitie de masuri emisa de organele

fiscale, în temeiul careia reclamanta - în termenul prevazut de aceleasi

organe fiscale - sa procedeze la corectarea înregistrarilor contabile

potrivit textului legal sus citat, reprezinta nerespectarea legii.

Cum, deci, în speta, organele fiscale nu au dovedit întocmirea

de catre echipa de inspectie fiscala a unei astfel de Dispozitii de masuri -

act administrativ fiscal întocmit conf. Ord. M.E.F. nr.1939/28.12.2004

pentru corectarea, într-un anumit termen, a taxarii operatiunii (din

înscrisul de la fila 5 dosar rezultând ca o astfel de dispozitie de masuri nu

a fost întocmita si comunicata reclamantei) - , rezulta ca emiterea deciziei

de impunere nu este legala.

În masura în care organele fiscale îsi îndeplinesc propria

îndatorire legala de a obliga pe reclamanta sa efectueze operatiunile

contabile de taxare inversa, au posibilitatea sa emita orice act pe care îl

apreciaza ca fiind legal si necesar, inclusiv decizie de impunere.

Pentru cele expuse, vazând dispozitiile art. 312 alin. 1-3

C.proc.civ., Curtea va admite recursul pârâtei si va modifica sentinta

primei instante în sensul ca va admite în parte actiunea reclamantei si va

anula Decizia nr. 45/08.062007 si Raportul de inspectie fiscala partiala

nr. 658/23.04.2008 în privinta mentiunilor privind stabilirea TVA

suplimentar plata si a accesoriilor fiscale. Va respinge actiunea cu privire

la dreptul de deducere TVA în suma de 160.941 lei. Va mentine sentinta

în rest.