Ucidere din culpa prevazuta si pedepsita de art. 178 al.2 Cod penal

Sentinta penala nr.  373 din 5.05.2009 - ucidere din culpa prevazuta si pedepsita de art. 178 al.2 Cod penal

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Piatra Neamt nr. xx înregistrat la aceasta instanta sub nr. xx a fost pusa în miscare actiunea penala împotriva inculpatului V.P. si s-a dispus trimiterea acestuia în judecata pentru savârsirea infractiunii de ucidere din culpa prev si ped. de art. 178 al.2 Cod penal. În actul de sesizare a instantei s-au retinut în esenta urmatoarele: la data de 03.06.2008, în jurul orei 16.30, inculpatul a condus autospeciala marca IM Marso Roman cu nr. xx pe DJ 208 G, deplasându-se dinspre Girov spre Tupilati. Pe raza com. Dragomiresti, judetul Neamt, la intrarea în satul Vad, la km 48+100, pe partea dreapta a carosabilului, pe directia sa de mers, inculpatul a observat o caruta si a semnalizat intentia de depasire. În timpul manevrei de depasire a observat ca din sens contrar venea un alt camion, astfel ca a frânat si a încercat sa revina în spatele carutei. Pe acostament se afla H.I. care iesise din curtea locuintei si fusese salutat de conducatorul atelajului.

Încercând sa evite impactul cu caruta, inculpatul a frânat si a tras dreapta de volan, a derapat si a surprins cu partea dreapta fata pe H.I., a parasit partea carosabila si a intrat în gardul victimei. Inculpatul a coborât din masina si a constatat decesul victimei.

În cauza s-a efectuat o expertiza tehnica auto, concluzionându-se ca viteza de deplasare a autovehiculului condus de inculpat în momentele premergatoare producerii accidentului a fost de 62 km/h. Totodata s-a stabilit ca inculpatul a încalcat dispozitiile art. 121 pct. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 prin aceea ca a circulat cu viteza de 62 km/h.

În cauza au fost citati succesorii victimei, respectiv H.V. (sotia victimei) si H.M., fiul acestuia. Partea civila H.V. a aratat ca solicita obligarea inculpatului la plata unei prestatii periodice de 50 lei lunar. H.M. a aratat ca nu are pretentii de la inculpat.

Legal citat, inculpatul s-a prezentat în instanta si a fost asistat de aparator ales. Acesta a fost audiat si a recunoscut savârsirea faptelor, aratând însa ca atelajul hipo era echipat pentru transportul fânului si stationa, iar soseaua fusese de curând asfaltata, astfel ca nu existau marcaje. A mai aratat ca este de acord cu pretentiile partii civile H.V.

În aparare inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize tehnice auto. Instanta a respins motivat cererea. Inculpatul a depus la dosar o expertiza extrajudiciara întocmita la solicitarea sa.

La cererea procurorului au fost audiati martorii H.V. si B.C.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 28.04.2009, pronuntarea hotarârii fiind amânata pentru astazi, 05.04.2009, pentru ca inculpatul sa poata depune concluzii scrise. Inculpatul prin aparatorul sau a depus la dosar concluzii scrise, în care a aratat în esenta ca solicita condamnarea la o pedeapsa sub minimul prevazut de lege, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei; ca vina producerii accidentului revine în mare parte conducatorului carutei, martorul H.V., care a oprit neregulamentar caruta pe carosabil, si s-a pus în miscare în momentul în care basculanta condusa de catre inculpat a frânat, astfel cum a aratat martorul B.C.; ca din expertiza extrajudiciara efectuata de catre expertul T.V. rezulta ca inculpatul circula cu viteza de 58 km/h, si daca martorul H.V. nu ar fi pus în miscare caruta, ar fi avut timp sa efectueze manevra de depasire; ca este posibil ca accidentul sa se fi produs chiar daca inculpatul ar fi circulat cu o viteza inferioara limitei legale; ca declaratia martorului H.V. este subiectiva si contine neconcordante; ca se impune evidentierea culpei carausului în producerea accidentului.

 Din actele si lucrarile dosarului, analizând probatoriul administrat in cauza în cursul urmaririi penale si al cercetarii judecatoresti, instanta retine urmatoarele: la data de 03.06.2008, în jurul orei 16.30, inculpatul a condus autospeciala marca IM Marso Roman cu nr. xx pe DJ 208 G, deplasându-se dinspre Girov spre Tupilati. Pe raza com. Dragomiresti, judetul Neamt, la intrarea în satul Vad, la km 48+100, pe partea dreapta a carosabilului, pe directia sa de mers, inculpatul a observat o caruta ce era condusa de martorul H.V., si a semnalizat intentia de depasire. În timpul manevrei de depasire a observat ca din sens contrar venea un alt camion ce era condus de martorul B.C., astfel ca a frânat si a încercat sa revina în spatele carutei. Pe acostament se afla victima H.I. care iesise din curtea locuintei si fusese salutat de conducatorul atelajului.

Încercând sa evite impactul cu caruta, inculpatul a frânat si a tras dreapta de volan, a derapat si a surprins cu partea dreapta fata pe H.I., a parasit partea carosabila si a intrat în gardul victimei. Inculpatul a coborât din masina si a constatat decesul victimei, împreuna cu martorii oculari.

Din expertiza tehnica auto (f.29-31 DUP) ce s-a efectuat în cauza rezulta ca viteza de deplasare a autovehiculului condus de inculpat în momentele premergatoare producerii accidentului a fost de 62 km/h. În acest sens sunt si înregistrarile tahografului cu care era dotat autovehiculul condus de catre inculpat (f. 35 DUP). De asemenea, din raportul medico-legal de autopsie rezulta ca moartea victimei Hotnog Ion a fost violenta, fiind cauzata de un traumatism cranio-cerebral ce poate data din 3.06.2008. În aceste conditii exista o legatura de cauzalitate directa între fapta inculpatului si decesul victimei.

Accidentul rutier s-a produs din vina inculpatului care a încalcat dispozitiile art. 121 din HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, potrivit careia conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare. Ori, potrivit art. 49 al.1 din Ordonanta de urgenta nr. 195/2002  republicata privind circulatia pe drumurile publice, limita maxima de viteza în localitati este de 50 km/h.

Sustinerile inculpatului potrivit carora la producerea accidentului o culpa concurenta apartine martorului H.V. nu pot fi primite. Astfel, chiar daca acesta ar fi stationat cu caruta (aspect negat de catre martor), având în vedere viteza cu care s-ar fi putut deplasa caruta, precum si viteza de deplasare a autovehiculului condus de catre inculpat, tot nu ar fi fost timp pentru efectuarea manevrei de depasire, iar accidentul tot s-ar fi produs. Instanta nu poate avea în vedere concluziile expuse în documentul întocmit de catre expertul T.V. si intitulat „Punct de vedere”, aceasta fiind, în fapt, o expertiza extrajudiciara, întocmita în conditiile în care instanta a respins motivat cererea inculpatului privind efectuarea unei noi expertize. Concluziile acestei expertize extrajudiciare sunt diferite de cele ale expertizei judiciare ce s-a efectuat pe parcursul urmaririi penale. Asa cum s-a aratat mai sus, concluziile expertizei judiciare sunt sustinute si de înregistrarile tahografului cu care era dotat autovehiculul condus de catre inculpat (f. 35 DUP), astfel ca nu sunt temeiuri pentru a înlatura concluziile acesteia.

De altfel, prin chiar concluziile scrise depuse, inculpatul a aratat ca accidentul s-a produs într-o curba fara vizibilitate la stânga, în conditiile în care se angajase în efectuarea manevrei de depasire. Ori, potrivit art. 118 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, conducatorul de vehicul care efectueaza depasirea este obligat sa se asigure ca poate depasi fara a pune în pericol sau fara a stânjeni circulatia din sens opus; potrivit art. 120 din acelasi act normativ, se interzice depasirea vehiculelor în curbe si în orice alte locuri unde vizibilitatea este redusa sub 50 m.

Situatia de fapt expusa mai sus si vinovatia inculpatului, sub forma culpei, este probata cu procesul verbal de cercetare la fata locului cu planse foto anexa (f. 5-7, 10-17 DUP), cu declaratiile martorilor H.V. si B.C. date pe parcursul urmaririi penale (f.20-23 DUP) si în fata instantei, cu declaratiile inculpatului din faza de urmarire penala (f.40-41, 44-46 DUP) si în fata instantei (f. 59 dosar instanta), cu concluziile raportului de expertiza tehnica (f.29-31 DUP) si ale constatarii medico-legale (f.27-28 DUP).

În drept, fapta inculpatului mai sus dovedita si retinuta întruneste elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa prev. si ped. de art. 178 al.2 Cod penal. În temeiul art.74 lit.c Cod penal instanta va retine în beneficiul inculpatului circumstante atenuante judiciare, motivat de faptul ca a avut o comportare sincera (interpretarea proprie data evenimentelor nu echivaleaza cu o atitudine nesincera), si a depus eforturi pentru înlaturarea consecintelor faptei, platind succesorilor victimei o parte din pretentiile acestora.

La individualizarea si dozarea pedepsei se vor avea în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, respectiv prevederile partii generale a codului penal; limitele de pedeapsa prevazute de art. 178 al.2 Cod penal; gradul de pericol social relativ ridicat al faptei savârsite, tinând cont de faptul ca urmare a conduitei imprudente a inculpatului un om si-a pierdut viata; de persoana inculpatului care nu a mai savârsit infractiuni. Pe baza acestor considerente, instanta apreciaza ca scopul general al pedepsei, prevazut de art. 52 Cod penal, respectiv acela de a preveni savârsirea de noi infractiuni poate fi realizat aplicând inculpatului o pedeapsa privativa de libertate. Instanta va face aplicarea dispozitiilor art. 74 lit. c si 76 lit.d Cod penal urmând a coborâ pedeapsa sub minimul special.

În temeiul art. 71 al.1 Cod penal va interzice inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit.a teza a ll-a si b Cod penal pe durata prevazuta de art. 71 al.2 Cod penal, cu urmatoarea motivare: conform art.71 Cod penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.278/2006, drepturile prevazute în art.64 alin.1 lit. a) – c) Cod penal se interzic de drept în cazul condamnarii la pedeapsa detentiunii pe viata sau la pedeapsa închisorii. Cu toate acestea, prin decizia nr. LXXIV din 5.11.2007 pronuntata de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie în solutionarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit ca interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza I – c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instantei, în functie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul Penal.

În cauza de fata instanta apreciaza ca se impune ca inculpatului sa i se interzica drepturile prevazute de art. 64 lit.a teza a ll-a, b Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii nefiind compatibila cu dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice, precum si cu dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat. Nu se impune interzicerea dreptului prevazut de art. 64 lit.c Cod penal, atâta timp cât inculpatului i se va anula permisul ca urmare a savârsirii infractiunii si condamnarii pentru aceasta.

În cauza nu sunt nici temeiuri pentru interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. d,e  Cod penal. 

În ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei instanta, fata de împrejurarile concrete ale cauzei, de faptul ca inculpatul este la primul contact cu legea penala si are posibilitati de reeducare, apreciaza ca scopul preventiv – educativ al pedepsei poate fi atins chiar fara executarea efectiva a acesteia, ca nu se impune scoaterea inculpatului din mediul social si familial si plasarea lui în mediul închis, motiv pentru care în temeiul art. 81 Cod penal va dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei iar în temeiul art. 82 Cod penal va stabili termenul de încercare.

În temeiul art. 81 si 71 al.5 Cod penal va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.

Va atrage atentia inculpatului asupra prevederilor art. 83 si 84 Cod penal privitoare la cauzele de revocare a suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

În ceea ce priveste latura civila a cauzei penale, instanta retine urmatoarele: partea vatamata H.V. s-a constituit parte civila, solicitând obligarea inculpatului  la plata sumei de 50 lei lunar, cu titlu de prestatie periodica. Inculpatul a aratat ca este de acord cu pretentiile acesteia. Asa fiind, fata de principiul disponibilitatii ce guverneaza actiunea civila instanta, în temeiul ar. 14 si 346 al.1 C.pr.pen., art. 998, 999 C.civ., va admite actiunea civila formulata de catre partea civila H.V. si va obliga pe inculpatul V.P. sa plateasca acesteia suma de 50 lei lunar, cu titlu de prestatie periodica, începând cu data de 03.06.2008 (data ivirii starii de nevoie) si pâna la încetarea starii de nevoie.

Va lua act de faptul ca partea civila H.M. nu mai are pretentii civile de la inculpat.

Va constata  ca  plata  despagubirilor civile acordate  partii civile H.V. si stabilite în sarcina  inculpatului V.P. este  asigurata  integral de catre SC BCR ASIGURARI SA, în baza politei de asigurare de raspundere civila auto (f.38 dosar instanta).

În temeiul art. 189 si 191 al.1 C.pr.pen. va obliga pe inculpat sa plateasca statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.

Va lua act de faptul ca inculpatul a fost asistat de aparator ales.

Domenii speta

Spete similare