Uzucapiune. Teren atribuit în folosinta. Legea nr.18/1991
Posesia este o stare de fapt ce consta în exercitarea asupra unui imobil a unei puteri si stapâniri materiale, ce se manifesta prin acte de folosinta si conservare. Pentru cel ce invoca uzucapiunea este esential ca aceste activitati sa fie exercitate pentru sine, iar nu cu acordul proprietarului sau al celui care a avut în administrare terenul preluat de stat.
Curtea de Apel Iasi, decizia civila nr. 499 din 4 noiembrie 2009
Prin sentinta civila nr. 11713/2007 a Judecatoriei Iasi s-a respins exceptia invocata de pârâti privind lipsa calitatii procesuale active, s-a admis în parte cererea reconventionala formulata de pârâtii I.Gh. si I.E., în contradictoriu cu reclamantii G.A., S.M., C.A., G.C.M. si G.C.I., constatându-se ca pârâtii au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafetei de teren de 2613 mp, din Iasi. S-a respins actiunea reclamantilor având ca obiect: revendicare, restituire fructe, demolare constructii, granituire.
Pentru a se pronunta astfel, judecatoria a retinut ca prin titlul de proprietate nr. 186412/16.06.2003, a fost reconstituit reclamantilor dreptul de proprietate asupra suprafetei de 4000 m.p. din care 2613 m.p. în tarla 155, mp parcela 6435/1/3.
Potrivit sentintei civile nr. 11983/15.12.2004 a Judecatoriei Iasi, pârâtilor li s-a constatat în contradictoriu cu A.D.S. dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate pentru suprafata de 4969,59 m.p. Expertul a stabilit ca pârâtii foloseau din 1972 suprafata de 6673,92 m.p., din care suprafata de 2613 este cea din litigiu. Pârâtii au folosit terenul mai bine de 30 de ani fara a fi tulburati în posesie.
Posesia pârâtilor întrunea elementele necesare recunoasterii uzucapiuni, însa pârâtii justificau în contradictoriu cu reclamantii un drept de a solicita constatarea prescriptiei doar pentru suprafata de 2613 m.p. trecuta în titlul de proprietate al reclamantilor, suprafata de 900 m.p. solicitata de reclamanti fiind cuprinsa în suprafata de 2613 m.p. recunoscuta pârâtilor.
Împotriva acestei sentinte au formulat apel reclamantii, iar prin decizia civila nr.612/10 octombrie 2008 a Tribunalului Iasi s-a respins apelul formulat împotriva sentintei civile nr. 11713 /18.10.2007 a Judecatoriei Iasi , sentinta care a fost pastrata.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca prin sentinta civila nr. 11983/2004, I.Gh. si I.E. au solicitat constatarea dreptului de proprietate pentru suprafata de 4969 m.p., pe baza adresei emise de S.C. „A.B.” SA ce avea evidenta tuturor terenurilor în administrare, dar în fapt posesia sotilor I. a început din anul 1973 si pentru suprafata de 2613 m.p.
Împotriva deciziei civile nr. 612 din 1 octombrie 2008 a Tribunalului Iasi au declarat recurs reclamantii, criticând decizia recurata pentru faptul ca pârâtii nu au timbrat cererea reconventionala conform dispozitiilor legale, iar probatoriul administrat de pârâtii-reclamanti era contradictoriu si nu era în masura a dovedi uzucapiunea invocata de acestia. Pârâtii nu au reusit sa demonstreze momentul în care au luat în posesie suprafata de teren revendicata, pentru ca detineau terenul anterior anului 1973.
Sentinta civila nr. 11983/2004 a Judecatoriei Iasi nu era opozabila recurentilor, iar pe de alta parte, pentru suprafata de teren de 2613 m.p., recurentii aveau deja emis titlu de proprietate, astfel ca instanta nu mai putea constata uzucapiunea. Prin sentinta civila nr.11983/2004 a Judecatoriei Iasi pârâtii au dobândit o suprafata de teren de 4969,59 m.p. în parcela A 6453/1/2, iar terenul reclamantilor se afla în parcela A 6453/1/3, impunându-se efectuarea unei expertize care sa stabileasca daca exista suprapunere de terenuri, având în vedere ca nu exista identitate de parcele. Instanta le-a constatat pârâtilor dreptul de proprietate dobândit prin uzucapiune asupra unei suprafete de teren de 2613 m.p, restul pâna la 6673,92 m.p., mai mult decât au solicitat pârâtii si stiau ca au stapânit. Terenul revendicat de reclamanti nu era uzucapat, nefiind îndeplinite conditiile cerute de lege pentru prescriptia achizitiva de lunga durata. În mod netemeinic instanta a respins solicitarea reclamantilor de a se efectua o noua expertiza, multumindu-se sa retina concluziile unor expertize extrajudiciare depuse de pârâti în apel.
Curtea de apel a constatat ca recursul era întemeiat.
Prin cererea de chemare în judecata reclamantii i-au chemat în judecata pe pârâtii I.Gh. si I.E., cerând sa fie obligati pârâtii sa lase în deplina proprietate si posesie terenul situat în Iasi, în suprafata de 900 m.p., sa restituie fructele în valoare de 25.000.000 lei, sa demoleze constructiile pe care le-au ridicat abuziv si fara autorizatie de pe aceasta suprafata de teren, sa se stabileasca linia de hotar între cele doua proprietati.
În dovedirea dreptului de proprietate au depus reclamantii titlul de proprietate nr. 186412/16.06.2003 emis de Comisia Judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în baza prevederilor Legii nr.18/1991, Legii nr.169/1997 si ale Legii nr.1/2000.
Prin întâmpinarea cu caracter de cerere reconventionala, pârâtii-reclamanti I.Gh. si I.E. – pe lânga apararile pe care si le-au formulat în legatura cu toate capetele actiunii principale – au solicitat sa se constate uzucapiunea asupra suprafetei de 2613 m.p. din Iasi, care ar fi reprezentat diferenta de teren din cei 6673,92 m.p. detinuti de pârâti din anul 1972.
Titlul de proprietate dobândit de reclamanti în conditiile Legii nr.18/1991 a fost emis la 16 iunie 2003, reclamantilor reconstituindu-li-se dreptul de proprietate, iar prin decizia civila nr.1145/12 septembrie 2006 a Tribunalului Iasi a fost respinsa actiunea formulata de I.Gh. si I.E. privind anularea titlului de proprietate nr. 186412/2003, neexistând nici un motiv de nulitate a acestuia.
Prin sentinta civila nr.11983/15 decembrie 2001 a Judecatoriei Iasi, pronuntata ulterior emiterii titlului de proprietate, s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune pentru suprafata de teren de 4969,59 m.p. situat în Iasi, în contradictoriu cu Agentia Domeniilor Statului Bucuresti.
Ceea ce se executa dintr-o hotarâre judecatoreasca este dispozitivul hotarârii, astfel încât curtea de apel nu a examinat în cadrul litigiului considerentele hotarârii pronuntate, care retineau totusi ca terenul din acea cauza ar fi apartinut domeniului privat al statului, iar la momentul judecarii acelui litigiu era concesionat SC „A.B.”
Chiar pârâtii-reclamanti I.Gh. si I.E., în întâmpinarea de la dosarul nr. 2597/2005 al Judecatoriei Iasi, au confirmat ca suprafata de teren pe care au detinut-o, de 6000 m.p., inclusiv 2613 m.p. pentru care solicitau uzucapiunea în litigiul dedus judecatii, s-ar fi aflat în administrarea IAS Bucium, actualmente societate comerciala.
Examinând cererea de constatare a uzucapiunii în litigiu, pentru suprafata de 2613 m.p., instantele erau obligate sa clarifice dispozitiile art. 1864, art. 1860, art. 1863, art. 1890 Cod civil în raport de probatoriul administrat în cauza. În sistemul Codului civil român, uzucapiunea este de doua feluri: cea de 30 de ani, prevazuta de 1890 Cod civil, si cea de 10 la 20 ani prevazuta de art. 1895 Cod civil. În litigiu s-a sustinut de pârâti ca au posedat terenul sub nume de proprietar mai bine de 30 de ani, începând cu anul 1972-1973. Având în vedere sustinerile pârâtilor-reclamanti I.Gh. si I.E. din dosarul nr. 16387/2003, în care s-a pronuntat sentinta civila nr.11983/15.12.2004 a Judecatoriei Iasi, înscrisurile depuse de parti în prezenta cauza, curtea de apel a retinut ca pârâtul-reclamant I.Gh. a primit în martie 1973 o suprafata de teren de la IAS Miroslava pe care a lucrat-o, cu acceptul acesteia, a si cultivat-o, terenul fiind inundabil. Uzucapiunea de 30 de ani presupune o posesie utila, neviciata, prin urmare I.Gh. si I.E. au exercitat începând cu anul 1972-1973 o detentie precara, deoarece folosirea terenului în litigiu s-a facut cu acordul statului prin administratorul sau de le acea data. Efectul uzucapiunii este acela ca posesorul devine titular al dreptului de proprietate asupra imobilului, retroactiv, în sensul ca uzucapatul va fi considerat proprietar, nu din momentul împlinirii termenului de prescriptie, ci chiar din ziua în care a început posesia.
Or, în speta, pârâtii-reclamanti nu au dovedit uzucapiunea de 30 de ani si îndeplinirea cerintelor impuse de art. 1890,1847,1860 Cod civil.
Mai mult, titlul de proprietate al recurentilor nu putea fi lipsit de efecte juridice, deoarece în momentul emiterii acestuia a fost restabilita proprietatea, în conditiile legii speciale nr.18/1991, anterior posesia reclamantilor-recurenti fiind tulburata prin cedarea fortata a proprietatii.
În recurs, curtea de apel a constatat ca sunt aplicabile dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si, în consecinta, în temeiul art. 312 Cod procedura civila, a admis recursul, a modificat în tot decizia atacata, în sensul ca a admis apelul, a schimbat în tot sentinta Judecatoriei Iasi, respingând cererea reconventionala formulata de pârâtii-reclamanti I.Gh. si I.E., având ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune pentru suprafata de 2613 m.p.
Totodata, curtea a trimis la Judecatoria Iasi, spre rejudecare, actiunea în revendicare cu capetele accesorii, urmând ca instanta de fond sa faca aplicabilitatea dispozitiilor legale pe fondul cauzei.