Prin sentinta civila nr. 974/2 iunie 2008 Judecatoria Miercurea Ciuc, solutionând actiunea principala de partaj, precum si actiunea reconventionala având acelasi obiect, a luat act de tranzactia încheiata între parti: R. D. L. si R. I. în sensul partajarii bunurilor mobile.
Cu privire la imobilul situat în Miercurea Ciuc, str. Culmei nr.15, sc. A, ap.7, jud. Harghita, instanta de fond a dispus atribuirea acestuia reclamantului –pârât reconventional R. D. L, obligându-l la plata unei sulte în valoarea de 83.000 lei catre pârâta-reclamanta reconventionala R. I.
Împotriva acestei hotarâri a declarat apel reclamantul R. D.L.
Prin decizia civila nr. 132 din 30 octombrie 2008, Tribunalul Harghita a respins ca nefondat apelul declarat obligând reclamantul la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de apel a retinut urmatoarele:
Prin actiunea înregistrata la data de 11 ianuarie 2007, apelantul-pârât reconventional prin capatul de cerere privind împartirea bunurilor comune, a solicitat admiterea propunerii sale de partajare si anume, ca imobilul sa-i fie atribuit lui în totalitate, cu obligarea sa de a-i achita pârâtei valoarea cotei de ½ parte din valoarea totala de 50.000 RON.
Având în vedere ca valoarea reala a imobilului este în suma de 166.000 lei reprezentând valoarea de circulatie a imobilului în litigiu, conform contraexpertizei tehnice solicitata de parti si efectuata de ing. E. I, tribunalul a considerat ca instanta de fond a solutionat în mod legal si temeinic actiunea de împartire a bunurilor comune, atribuind în natura imobilul în litigiu apelantului-reclamant –pârât reconventional si l-a obligat pe acesta la plata sultei în suma de 83.000 lei pe seama intimatei, care corespunde cotei de ½ parte cei revine din contravaloarea imobilului (apartamentul situat în Miercurea Ciuc, str. Culmei nr.15, sc. A, ap.7, jud. Harghita), astfel cum apelantul a solicitat în mod expres prin cererea de împartire a bunurilor.
Sustinerile apelantului potrivit carora instanta de fond nu a facut aplicarea în cauza a dispozitiilor art.673 ind. 11 alin.1 Cod procedura civila, criticând sentinta atacata sub acest aspect, nu au fost retinute de tribunal ca urmare a faptului ca în cauza dedusa judecatii aceste dispozitii legale invocate de apelant nu sunt incidente, ele referindu-se la situatia în care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului. În speta prin cererea introductiva, apelantul a solicitat în mod expres atribuirea în natura a bunului imobil (apartament), iar cererea introductiva nu a fost modificata în conditiile art. 132 Cod procedura civila.
Este adevarat ca prin notele de sedinta de la fila 140 dosar fond apelantul a solicitat ca imobilul în litigiu sa fie vândut în baza art.673 ind. 11 alin.1 Cod procedura civila, dar potrivit Încheierii nr. 9 din 7 ianuarie 2008 apelantul a fost de acord în principiu din luna mai 2008 cu partajarea apartamentului astfel cum a fost propusa, nemodificându-si, asa cum s-a aratat, actiunea introductiva.
De asemenea, cu ocazia dezbaterii cauzei în fond potrivit Încheierii nr. 12 din 26 mai 2008, care face parte integranta din sentinta atacata, tribunalul a constatat ca reprezentantul reclamantului-apelant a solicitat în mod expres atribuirea apartamentului în natura reclamantului-apelant, cu obligarea acestuia la plata unei sulte în favoarea pârâtei-intimate, ceea ce instanta a si facut, pronuntând hotarârea atacata în sensul celor solicitate de reclamantul-apelant.
Referitor la excluderea din valoarea totala a imobilului, a investitiilor efectuate de SC R. I. SRL în valoarea de 4737 lei, tribunalul a apreciat ca sustinerile apelantului potrivit carora firma este proprietatea sa si nu bun comun al sotilor, sunt neîntemeiate. Instanta de fond retinând în mod corect în considerentele hotarârii atacate ca, contravaloarea investitiilor efectuate de SC R. I. SRL nu va fi scazuta din valoarea totala a apartamentului întrucât au fost executate de o societate al carui asociat unic este reclamantul, iar lucrarile fiind efectuate în timpul casatoriei, investitiile vor fi cuprinse în masa bunurilor comune partajabile.
Tribunalul a constatat ca aceasta cerere a reclamantului de excludere din valoarea totala a imobilului, a investitiilor în valoare de 4737 lei s-a facut cu ocazia dezbaterii cauzei în fond, astfel ca instanta de fond în mod legal si temeinic a respins cererea reclamantului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul-pârât reconventional.
Recurentul a invocat în drept prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod procedura civila.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a aratat ca instanta a dat o gresita interpretare înscrisului depus la fila 140 dosar fond, în sensul în care acesta reprezenta o precizare a actiunii. Cu referire la acelasi înscris recurentul a aratat ca instanta, în conditiile art. 673 ind. 11, alin. 1 si 2 Cod procedura civila era obligata sa pronunte o încheiere.
O ultima critica formulata de recurent vizeaza gresita apreciere a instantelor fata de calitatea de bun comun a sumei de 4737 lei reprezentând contravaloarea tâmplariei din aluminiu, lucrare suportata pe costuri de SC R. I. SRL.
Intimata R. I. formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat.
În esenta, intimata a aratat ca hotarârea atacata este legala si temeinica prin prisma dispozitiilor art. 132 Cod procedura civila si 673 ind. 11 alin,1 Cod procedura civila.
Cu referire la debitul de 4737 lei, intimata a aratat ca o asemenea cerere nu a fost formulata în fata instantei de fond, astfel ca aceasta pretentie opusa în calea de atac nu poate fi admisa.
Asupra recursului declarat, Curtea a retinut urmatoarele:
Partile au dobândit în timpul casatoriei apartamentul situat în Miercurea Ciuc, str. Culmei, nr. 15, sc. A, ap. 7 si înscris în CF 742/S/VII compus din 4 camere, bucatarie, camara, baie si balcon.
Prin actiunea formulata având ca obiect partajul bunurilor comune, reclamantul recurent a solicitat atribuirea acestui bun si obligarea sa la plata unei sulte în favoarea intimatei. Intimata a acceptat acest mod de sistare a comunitatii de bunuri, consimtind la atribuirea imobilului în favoarea reclamantului-pârât reconventional (fila 11 dosar fond).
Astfel fiind fixat obiectul judecatii, instanta de fond procedând în conformitate cu dispozitiile art. 129 alin.6 Cod procedura civila a atribuit imobilul ramas din masa bunurilor comune în favoarea reclamantului-pârât reconventional.
Înscrisul depus la fila 140 dosar fond intitulat „note de sedinta” a fost în mod corect apreciat de instanta ca neîndeplinind cerintele prevazute de art. 132 si 138 Cod procedura civila.
Pe de alta parte, si în conditiile în care înscrisul aflat la fila 140 ar fi fost apreciat ca o modificare a actiunii principale conditiile cerute de art. 673 ind. 11 Cod procedura civila nu erau îndeplinite, în sensul în care reclamantul ceruse atribuirea bunului iar pârâta-reclamanta reconventionala acceptase aceasta solicitare.
Conditia impusa de art. 673 ind. 11 Cod procedura civila respectiv ca : „nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului” nu a fost îndeplinita astfel instantele au apreciat în mod corect ca aceasta dispozitie legala nu îsi poate gasi aplicabilitate.
Cu referire la debitul de 4737 lei reprezentând contravaloarea tâmplariei de aluminiu montata la apartamentul proprietatea partilor, instanta de apel a apreciat în mod corect asupra netemeiniciei acestei cereri prin prisma art.129 si 132 Cod procedura civila. Mai mult cuprinderea acestei societati în masa bunurilor mobile partajate prin buna-învoiala presupune ca reclamantul recurent a acceptat în lotul sau aceasta societate cu activul si pasivul sau considerând, la momentul încheierii tranzactiei, ca nu se impune compensarea prin sulta a valorii celor doua loturi.
Având în vedere cele de mai sus curtea a apreciat ca nefondate criticile formulate de recurent astfel ca în temeiul dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila a respins ca nefondat recursul declarat.