Prin sentinta civila nr. 72/11 februarie 2008 pronuntata de Tribunalul Bacau în dosarul 2813/110/2007 a fost admisa actiunea formulata de reclamanta S.CH S.RX BACAU în contradictoriu cu pârâtele DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE BACAU si ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL BACAU, au fost anulate decizia nr. 72/02 martie 2007 emisa de DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE si partial decizia de impunere nr. 9832/673/27 decembrie 2006, precum si raportul de inspectie fiscala nr. 9806/27 decembrie 2006 privind obligatia de plata a sumei de 167.577 lei din care 87.681 lei T.V.A suplimentar si 79.896 lei majorari de întârziere si penalizari aferente. Totodata s-a dispus rambursarea sumei de 19.730 lei T.V.A respins la rambursare.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre prima instanta a retinut urmatoarele: Ca urmare a cererii de rambursare T.V.A, reclamanta a solicitat o inspectie fiscala. In raportul de inspectie fiscala a fost respinsa la rambursare suma de 19.730 lei RON reprezentând T.V.A. si s-a calculat un T.V.A. suplimentar în suma de 87.681 lei RON cu majorari de întârziere aferente valorii de 79.896 lei pentru care s-a emis decizia de impunere nr. 9832/073/27.12.2006.
În motivarea deciziei s-au avut în vedere dispozitiile art.6 din Legea contabilitatii republicata si art. 24 alin. 1 lit. a din Codul Fiscal.
Chestiunea de drept dedusa judecatii este aceea daca cele doua societati furnizoare de material lemnos, respectiv S.C O I S.RL si S.C A V S.RL. pentru care s-au efectuat verificari încrucisate au întocmit corect facturile ca platitori de T.V.A. In primul rând se constata ca acestea au fost înregistrate ca platitoare de T.V.A conform codului fiscal atribuit, rezultat din Certificatele de înregistrare fiscala (filele 14 si 15).
În al doilea rând se constata ca inspectia fiscala a verificat perioada 01.01.2001 - 30.06.2005 perioada anterioara verificarii încrucisate si declararea acestora ca inactive prin Ordinul ANAF 447/2006 care nu poate retroactiva.
Vazând si concluziile raportului de expertiza, obiectiunile pârâtei referindu-se la alta perioada de fapt decât cea retinuta în Raportul de inspectie fiscala si decizia de impunere nr. 73/12.03.3007 ,instanta constata ca reclamanta nu a încalcat prevederile art6 din Legea 82/1992 si nici art. 14 alin.3 lit. a din Legea 571/2003 astfel încât are dreptul la deducerea T.V.A incorect fiind stabilit T.V.A-ul suplimentar cu majorarile si penalitatile de întârziere aferente.
În baza art. 188 Cod procedura fiscala , instanta a admis actiunea, si pe cale de consecinta a anulat partial decizia nr. 73/02.03.2007 cu privire la suma de 185.509 lei si decizia de impunere nr. 9832/673/27.12.2006 cu privire la aceeasi suma si partial raportul de inspectie fiscala nr. 9806/27.12.2006.
A dispus rambursarea sumei de 19.730 lei TVA respinsa la rambursare. Instanta nu a analizat cererea de actualizare a sumei de rambursat, deoarece reclamanta a formulat-o în concluziile scrise dupa dezbaterea în fond a cauzei.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs, în termen legal, pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE BACAU în nume propriu si pentru Activitatea de Control Fiscal Bacau, scutit de plata taxei de timbru conform dispozitiilor art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului s-a sustinut ca S.C A V S.RL. si S.C O I S.RL. NEAMT au folosit aparent avizele si facturile fiscale special prevazute de lege pentru livrarea materialului lemnos, iar rezultatele investigatiei fiscale primite de la DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE -ACTIVITATEA DE GONTROL FISCAL NEAMT, nu au putut stabili provenienta legala a documentelor în cauza de la distribuitori autorizati. Societatile aratate au fost declarate inactive prin Ordinul A.N.A.F. nr. 447/2006, fiind îndeplinite conditiile prevazute de Ordinul A.N.AF. 575/2006.
Pe de alta parte, facturile emise de S.C O I S.RX NEAMT nu au fost completate cu datele obligatorii prevazute de art. 29 lit. B din Legea 345/2002 si art. 155 al. 8 lit. D din Legea 571/2003, cu privire la adresa completa a beneficiarului, potrivit dispozitiilor art. 29 lit. b din Legea 345/2002, respectiv ale art. 145 al. 8 lit. A din Legea 571/2003 pierzându-se dreptul de deducere a T.V.A aferente.
Situatia e similara în ce priveste avizele de expeditie întocmite de S.G O I S.RX. NEAMT, nefiind completat locul de unde provine materialul lemnos, fiind încalcate dispozitiile art. 5 lit. b din H.G. 735/1998, precum si referitor la facturile si avizele emise în perioada 16.03.2004 - 12.10.2003 de S.G A V S.RX. NEAMT.
Având în vedere si ca s-a constatat ca, în perioada 2003 - 2005, societatile indicate nu au depus bilanturi, indicatori financiari, declaratii, deconturi T.V.A. si nu functioneaza la sediul declarat, precum si decizia nr. V din 15.01.2007 a înaltei Curti de Casatie si Justitie s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei recurate si respingerea actiunii ca nefondata.
Legal citata, intimata - reclamanta nu a fost reprezentata în fata instantei si nu a formulat cereri în cauza.
Examinând recursul promovat pentru motivele aratate, în conditiile art. 304, 3041 Cod procedura civila, instanta îl apreciaza ca fiind fondat pentru considerentele expuse în continuare.
Organele de inspectie fiscala au stabilit ca intimata - reclamanta a înregistrat în evidenta contabila din perioada supusa verificarii, 01.11.2001 -20.06.2005, taxa pe valoarea adaugata deductibila în cuantum de 105.732.910 lei ROL, respectiv de 968.374.241 lei ROL, aferenta facturilor reprezentând achizitii de material lemnos de la S.C OI S.RL. PIATRA NEAMT, respectiv S.C A P S.RL. PIATRA NEAMT.
Documentele în baza carora au fost înregistrate operatiunile în contabilitate, prezentate organelor fiscale constau în facturi fiscale si avize de expeditie sau de însotire.
Pentru valorificarea dreptului de deducere a T.V.A dispozitiile legale stabilesc obligatia reclamantei de justificare a cuantumului taxei cu facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, cu elementele obligatorii impuse, de solicitare de la furnizori de facturi fiscale ori documente legale aprobate, de verificare a întocmirii concrete a acestora, iar pentru operatiunile cu o valoare a T.V.A. mai mare de 50 milioane lei ROL sa solicite copia documentului legal care atesta calitatea de platitor de T.V.A a furnizorului - anterior datei de 01 mai 2004 - art. 24 al. 1 lit. a, art. 29 lit. B din Legea 345/2002 în vigoare pâna la 31 decembrie 2003, dispozitiile art. 145 al. 3 lit. a, al. 8 lit. a, art. 155 al. 8 Cod fiscal, dupa data de 1 ianuarie 2004.
Examinând documentele pe baza carora intimata - reclamanta a efectuat înregistrarile în contabilitate, instanta constata ca acestea nu respecta conditiile formale impuse de dispozitiile legale aplicabile la data când au fost emise.
Astfel, pentru facturile fiscale emise de S.C OI S.RL. PIATRA NEAMT lipsesc mentiunile cu privire la sediul cumparatorului fiind încalcate dispozitiile art. 29 lit. Bb din Legea 345/2002 republicata (în vigoare pâna la data de 31.12.2003), respectiv ale art. 155 al. 8 lit. d din Codul fiscal (în vigoare dupa data de 01 ianuarie 2004). De asemenea, pentru livrarile materialului lemnos ce a facut obiectul tranzactiilor însemnate în facturile mentionate nu au fost prezentate avizele de expeditie întocmite potrivit dispozitiilor HG. 735/1998.
Referitor la facturile fiscale emise de furnizorul S.G A P S.RX. PIATRA NEAMT instanta constata ca lipsesc mentiunile cu privire la sediul cumparatorului, cu încalcarea dispozitiilor art. 155 al. 8 lit. d Cod fiscal, iar avizele de expeditie/însotire întocmite nu au fost completate corespunzator dispozitiilor HG. 735/1998 în vigoare pâna la data de 14 iulie 2004, respectiv ale HG. nr. 427/2004 în vigoare dupa aceasta data, incidente în cauza în temeiul dispozitiilor art. 145 al. 9 din Legea 571/2003 si ale pct. 51 din HG. 44/2004.
Astfel, avizele de expeditie nu cuprind mentiunile cu privire la sediul cumparatorului, locul de unde provin materialele lemnoase, iar la denumirea produselor si cantitate nu sunt indicate pentru fiecare piesa diametrul, lungimea si volumul, fiind respectate dispozitiile art. 3 lit. c coroborate cu art. 5 lit. c, d din HG. 735/1998. Avizele de însotire a marfii întocmite dupa intrarea în vigoare a HG. 427/2004 nu mentioneaza depozitul de unde provine materialul lemnos, documentul de provenienta sau dimensiunile materialelor lemnoase, conform dispozitiilor art. 7 al. 8 lit. a, c din anexa 1 a din HG. 427/2004.
În aceste conditii, având în vedere si decizia nr. V/2007 pronuntata de înainta Curte de Casatie si Justitie în solutionarea recursului în interesul legii, instanta apreciaza ca nu pot fi retinute ca fiind documente justificative facturile fiscale si avizele de expeditie/însotire prezentate de intimata-reclamanta pentru exercitarea dreptului de deducere/rambursare a taxei pe valoarea adaugata.
În consecinta, în mod legal organele de control au diminuat T.V.A deductibila, stabilind obligatiile corespunzatoare cu privire la T.V.A de plata, majorari de întârziere si penalitatile aferente, cu respingerea rambursarii sumei reprezentând T.V.A solicitat de catre societatea intimata, retinând încalcarea dispozitiilor art. 6 din Legea 82/1991, nefiind respectate conditiile formale obligatorii impuse de lege.
Aspectele referitoare la declararea ca inactive a societatilor furnizoare a materialului lemnos, mentionate anterior, nu au relevanta în cauza având în vedere ca Ordinul Presedintelui A.N.A.F. 447/2006 prin care furnizorii intimatei au fost declarati inactivi a fost emis ulterior emiterii documentelor analizate sub aspectul îndeplinirii conditiilor formale indicate anterior.
Fata de aceste considerente, în temeiul art. 312 al. 1, 3 coroborat cu art. 304 pct. 9, art. 3041 Cod procedura civila, a fost admis recursul, a fost modificata în tot sentinta recurata în sensul respingerii actiunii ca nefondate, instanta de fond stabilind o situatie de fapt neconforma cu înscrisurile cauzei, prezentate de reclamanta, cu consecinta aplicarii eronate a dispozitiilor legale aplicabile.