Viol si incest. Gresita apreciere a probelor de catre instanta de fond cu consecinta achitarii unui inculpat.
Conform dispozitiilor procedurale penale, în vederea aflarii adevarului, instanta de judecata este obligata sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe; probele nu au valoare dinainte stabilita iar aprecierea fiecarei probe se face de catre instanta de judecata în urma examinarii tuturor probelor administrate.
Sectia pentru cauze cu minori si de familie – Decizia penala nr. 2/A/29 ianuarie 2008.
Prin s.p. nr. 186/23.05.2007 pronuntata de Tribunalul Hunedoara – sectia penala s-a hotarât în baza art. 334 C.p.p. schimbarea încadrarii juridice a faptelor deduse judecatii din infractiunea de viol prev. de art. 197 al. 2 lit. b/1 si al. 3 C.p., cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., în infractiunea de viol prev. de art. 197 al. 2/1 lit. b C.p., cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. ( parte vatamata S.L.M. ).
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p.p. a fost achitat inculpatul S.N. pentru infractiunile de:
- viol, prev. de art. 197 al. 2 lit. b/1 C.p., cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.; incest, prev. de art. 203 C.p. , cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.( parte vatamata S.L.M. )
- viol, prev. de art. 197 al. 2 lit. b/1 C.p., cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.; incest, prev. de art. 203 C.p. , cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. ( parte vatamata S.L.C. )
S-a constatat ca inculpatul s-a aflat în retinere si arestare preventiva în perioada 11 iulie 2002 – 16 septembrie 2004. S-a constatat ca partile vatamate S. L.M. si S.L.C. nu s-au constituit parti civile în cauza.Cheltuielile judiciare în suma de 1000 lei au ramas în sarcina statului.
În motivarea acestei solutii Tribunalul a aratat urmatoarele:
Prin sentinta penala nr. 637 din 06 octombrie 2003, Tribunalul Dolj, dupa ce în baza art. 334 Cod proc. penala, a schimbat încadrarea juridica data initial faptei inculpatului, din art. 197 al. 2 lit. b/1 si al. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, în art. 197 al. 2 lit. b/1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal ( victima fiind S.L.M.) a condamnat pe inculpatul S.N. la pedepsele de:
-5 ani închisoare pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 203 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, parte vatamata fiind S.L.C.;
-6 ani închisoare pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 203 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, parte vatamata fiind S.L.M.;
-13 ani închisoare pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 197 al. 2 lit. b/1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, parte vatamata fiind S.L.C.;
-15 ani închisoare pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 197 al. 2 lit, b/1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, parte vatamata fiind S.L.M.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare, cu 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,d,e Cod penal, pedeapsa complementara. Pe perioada prev. de art. 71 Cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultanta aplicata perioada executata în arest preventiv începând cu 12 iulie 2002, la zi, mentinându-se arestul preventiv al inculpatului.
Au fost admise actiunile civile formulate în procesul penal de catre partile vatamate constituite parti civile.
A fost obligat inculpatul la 5.000.000 Iei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
În ziua de 26 iunie 2002, inculpatul S.N. se afla în locuinta proprietate personala din mun. Craiova, împreuna cu sotia sa, martora S.A.F. si cele doua fiice, partile vatamate S.L.C. si respectiv S.L.M.
Ramânând singur într-un dormitor al locuintei cu p. vat. S.L.C., inculpatul a închis usa prevazuta cu sistem de închidere de tip broasca yala îngropata, ce avea un buton de blocare pe interior, astfel ca sistemul respectiv în momentul închiderii, nu permitea ca usa sa fie deschisa cu cheia.
În încaperea aratata, sub amenintari, inc. S.N. a întretinut raport sexual cu fiica sa, S.L.C., în vârsta de 20 de ani, în timp ce mama si sora acesteia din urma se aflau în bucatarie, fara sa cunoasca ce se întâmpla în una din camerele locuintei.
Dupa cele întâmplate, p. vat. S.L.C. s-a deplasat la Politia mun. Craiova, unde a sesizat fapta comisa, ocazie cu care a fost condusa la Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, unde i s-au recoltat probe biologice.
În seara zilei respective, p. vat. S.L.C. nu a revenit în locuinta, însa a telefonat mamei sale, S.A.F., careia i-a relatat cele întâmplate mai devreme, astfel ca la aflarea acestora si sora sa mai mica, p. vat. S.L.M., s-a hotarât sa îi spuna mamei sale ca si ea a fost constrânsa de inculpat sa întretina relatii sexuale.
Martora S.A.F., sotia inc. si mama celor doua p. vat., în ziua de 28 iunie 2002, a depus plângere împotriva inc., invocând ca fiica sa, S.L.M., nascuta în anul 1986, a fost constrânsa de inculpat sa întretina raporturi sexuale, începând cu luna iunie 2001, când aceasta înca nu împlinise vârsta de 15 ani.
Aceeasi instanta de fond a mai stabilit ca în luna ianuarie 1998, inc. a patruns în camera în care dormea fiica sa S.L.C., i-a pus mâna la gura si pentru ca aceasta a încercat sa scape, i s-au aplicat lovituri peste fata, spunându-i-se sa taca, în continuare tragându-i pantalonii si chilotii în jos, reusind sa întretina raport sexual cu victima.
Pe perioada lunii februarie a anului 1998, între partea vatamata si agresor s-a interpus o pauza, dupa care între cei doi, în aceleasi împrejurari, se consumau raporturi sexuale de doua ori pe saptamâna.
Într-una din zilele lunii decembrie 2001, aflând ca partea vatamata S.L.C. ar avea un prieten, în timp ce se aflau în locuinta lor din Hunedoara, dupa ce a trimis de acasa pe sotia sa cât si pe martorii G.R. si C.C., inc. a amenintat-o pe partea vatamata ca o va omorî si dupa ce i-a aplicat mai multe lovituri peste fata si corp, a întretinut cu aceasta, prin constrângere, raporturi sexuale.
A mai retinut prima instanta ca la 07 decembrie 2001, în timp ce se aflau în casa bunicilor materni din localitatea C, judetul Hunedoara, inc. dupa ce a lovit-o pe fiica sa L.C., a întretinut cu aceasta un raport sexual.
De asemenea, si pe perioada februarie-martie 2002, în timp ce locuia la fiica sa L.C., în Craiova, în gazda, la martora R.N., între cei doi, inculpat si victima, s-au consumat astfel de raporturi sexuale.
S-a mai stabilit ca la 30 iunie 2001, inculpatul prin amenintari fizice si verbale, a întretinut raport sexual si cu fiica sa mai mica, p.vat. S.L.M., în apartamentul familiei din Hunedoara, iar într-una din zilele lunii august 2001, în aceleasi împrejurari, a întretinut relatii sexuale cu aceeasi victima, în casa bunicilor materni din comuna C., judetul Hunedoara.
Cu privire la aceasta victima, a retinut prima instanta, inc. avea o atitudine anormala, obisnuind sa doarma cu aceasta în pat, sa o tina în brate, cât si sa o sarute pe gura. Totodata, inc. obisnuia sa puna mâna pe sânii si picioarele partii vatamate.
A mai desprins instanta de fond ca aceasta atitudine inculpatul o avea si fata de fiica sa mai mare, L.C.
Situatia de fapt retinuta de prima instanta, existenta faptelor dar si vinovatia inculpatului, au fost demonstrate de un amplu probatoriu, constând în declaratiile celor doua parti vatamate, acesta coroborate cu declaratiile martorilor S.A.F., G.R.S., B.M.R., C.L., C.C., R.N., D.G., P.F., V.M.R., cât si cu celelalte acte si lucrari ale dosarului, respectiv concluziile expertizei ADN si ale rapoartelor medico legale efectuate în cauza.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel inc. S.N., invocând nelegalitatea si netemeinicia solutiei, sustinând în esenta, atât prin motivele scrise, cât si prin cele dezvoltate oral de aparatori, ca faptele retinute fata de inculpat nu exista, nefiind demonstrate de probatoriu, sens în care s-a cerut adoptarea unei solutii de achitare;
cu privire la infractiunea de viol retinuta a fi savârsita fata de partea vatamata S. L.C., s-a sustinut ca lipseste unul din elementele constitutive, considerente pentru care a fost invocata o solutie corespunzatoare de achitare; daca fata de inculpat se va retine infractiunea de incest, prev. de art. 203 Cod penal, savârsita asupra p. vat. S.L.C., pedeapsa ce i se va aplica sa fie reindividualizata în sensul stabilirii acesteia la limita perioadei executate în arest preventiv.
Prin decizia penala nr. 168/2004, Curtea de Apel Craiova a respins apelul declarat de inculpat ca nefondat, apreciindu-se ca hotarârea instantei de fond este legala si temeinica.
Împotriva mentionatelor hotarâri, inculpatul a declarat recurs,solicitând casarea lor, în temeiul art. 385/9 pct, 10,12,14 si 18 Cod procedura penala, întrucât instantele nu s-au pronuntat asupra unor cereri de probatoriu formulate de acesta de natura sa influenteze solutia procesului, ca administrarea unor probe (cu referire speciala la analizele de laborator) s-au facut cu încalcarea dispozitiilor legale, infractiunile de viol si incest, retinute în sarcina sa, nefiind dovedite.
Examinând hotarârile pronuntate în raport de motivele de casare invocate în recursul inculpatului, cât si din oficiu, recursul declarat de inculpatul S.N. a fost admis, au fost casate hotarârile atacate si s-a trimis cauza la instanta de fond, pentru rejudecare. Totodata, s-a dispus punerea de îndata în libertate a inculpatului.
În al doilea ciclu procesual, la Tribunalul Dolj, s-a format dosarul nr. 4585/P/2004, administrându-se în cea mai mare parte mijloacele de proba indicate de instanta suprema.
Prin încheierea nr. 3299/2006, pronuntata în dosarul nr. 6363/I/2006, Înalta Curte de Casatie si Justitie a admis cererea formulata de inc. S.N. si a dispus stramutarea judecarii cauzei la Tribunalul Hunedoara, mentinând actele îndeplinite de Tribunalul Dolj.
Tribunalul Hunedoara, ca instanta de fond în al doilea ciclu procesual, a retinut urmatoarele:
Reaudierea partilor vatamate S.L.C. si S.L.M. a relevat ca acestea nu îsi mai mentin declaratiile date anterior iar motivul pentru care au formulat initial plângerile penale împotriva inculpatului a fost acela de a se razbuna pe acesta, urmare a comportamentului autoritar al inculpatului.
Inc. era nemultumit ca partile vatamate obisnuiau sa paraseasca domiciliul parintilor pentru a se întâlni cu diversi prieteni, comportament neacceptat de el. P. vat. S.L.M. a mai precizat ca în momentul în care a auzit ca sora ei a fost violata de inculpat a considerat ca în acest mod poate sa o ajute razbunându-se pe tatal ei.
A fost reaudiata martora S.A.F., care este sotia inculpatului si mama celor doua parti vatamate, care a confirmat ca acestea i-au spus pe parcursul desfasurarii procesului ca nu au întretinut relatii sexuale cu inculpatul, ea nu a avut anterior suspiciuni cu privire la existenta unor relatii incestuoase între fiice si tatal lor.
Martorii audiati în al doilea ciclu procesual au negat existenta unor relatii deviante între inculpat si partile vatamate sustinând ca s-a preocupat îndeaproape de cresterea si educarea lor, fiind nemultumit de relatia de prietenie pe care partea vatamata S.L.C. o avea cu un baiat din Hunedoara. Nesuportând sa-i fie îngradita libertatea, aceasta a fugit de acasa alegând sa locuiasca la prietene timp ce câteva zile, motiv pentru care inculpatul a devenit mai sever si autoritar cu aceasta. Membrii familiei nu au privit ca o abatere de la normal faptul ca inculpatul obisnuia sa doarma împreuna cu fiica mai mica în timp ce sotia sa dormea separat sau împreuna cu fiica mai mare. În prezent inc. locuieste împreuna cu sotia sa si cu partea vatamata S.L.M., p.vat. S.L.C. fiind plecata în Spania din anul 2003, mentinând legatura cu familia.
Prin urmare, daca în primul ciclu procesual declaratiile partilor vatamate nu au fost sustinute cu probe indirecte - martori audiati, inclusiv mama partilor vatamate, fapt considerat insuficient de instanta suprema , probatiunea testimoniala administrata în al doilea ciclu procesual inclusiv declaratiile celor doua parti vatamate si ale mamei lor infirma acuzatiile aduse inculpatului.
În ceea ce priveste testul ADN efectuat de IML Craiova, acesta nu a fost legal efectuat si nu poate fi luat în considerare.
La rândul ei, partea vatamata S.L.C. a sustinut prin declaratia data în al doilea ciclu procesual ca a luat o seringa si si-a injectat în vagin lichidul seminal al inculpatului dupa care s-a deplasat la politie pentru a formula plângere penala împotriva acestuia.
În literatura de specialitate s-a argumentat ca atunci când urmare a administrarii tuturor probelor necesare solutionarii cauzei se ajunge la îndoiala asupra vinovatiei si aceasta îndoiala nu este înlaturata dupa administrarea de noi probe, prezumtia de nevinovatie a inculpatului nu este rasturnata, orice îndoiala fiind în favoarea inculpatului.
Or, în speta este evident ca instanta suprema a avut o îndoiala cu privire la vinovatia inculpatului, motiv pentru care a admis recursul acestuia si a dispus rejudecarea cauzei de catre instanta de fond, precum si revocarea masurii arestarii preventive a acestuia, iar mijloacele de proba ce au fost administrate în al doilea ciclu procesual nu au condus decât la pastrarea îndoielii asupra vinovatiei inculpatului.
Din cuprinsul certificatelor medico legale aflate la dosar rezulta ca cele doua parti vatamate au întretinut raporturi sexuale. Nu a rezultat din probele administrate ca aceste raporturi sa fi fost întretinute cu inculpatul, astfel ca solutia ce se impune în cauza este cea de achitare.
Împotriva acestei hotarâri a declarat apel Parchetul de pe lânga Tribunalul Hunedoara considerând solutia atacata ca fiind netemeinica si un rezultat a unei interpretari gresite a materialului probator administrat în cauza. În motivarea apelului s-au aratat urmatoarele:
Instanta de fond a retinut aspecte din declaratiile unor parti si a unor martori care sunt în vadita contradictie cu materialul probator si chiar cu logica iar motivarea este contradictorie. În concluzie, Parchetul solicita admiterea apelului, desfiintarea hotarârii atacate si rejudecând cauza, pronuntarea unei solutii de condamnare a inculpatului S.N. dupa încadrarea juridica câstigata de inculpat în calea de atac.
Curtea de Apel examinând hotarârea atacata prin prisma motivelor invocate precum si din oficiu conform disp. art. 371 al. 2 constata ca apelul declarat este fondat si va fi admis pentru urmatoarele considerente:
În mod gresit instanta de fond a interpretat probele existente la dosarul cauzei, luând în considerare doar schimbarea de catre partile vatamate si de catre mama acestora – martora S.F., a declaratiilor date în al doilea ciclu procesual. Retractarile formulate de acestea sunt evident facute „pro causa” si reprezinta de fapt achiesarea la sustinerile inc. S.N.
Curtea de Apel constata ca aceste noi declaratii ale partilor vatamate si ale martorei sus-mentionate nu pot fi luate în considerare din urmatoarele motive:
Inculpatul a fost acela care pentru a se apara a declarat într-o completare de declaratie data de abia la data de 5.09.2002, ca la data de 26.06.2002 a avut cu sotia sa în baia apartamentului un act sexual anormal si ca a ejaculat pe cada, fara a o spala, desi în toate declaratiile date anterior nu a sustinut niciodata acest fapt. În primul ciclu procesual martora S.A.F. a declarat atât în faza de urmarire penala cât si în fata instantelor de judecata ca la data de 26.06.2002 nu a avut cu inculpatul nici un act sexual.
Partea vatamata S.L.C. a declarat constant pâna în al doilea ciclu procesual ca tatal sau, inc. S.N. a violat-o în acea zi, relatând cu amanunte modul în care s-au petrecut faptele si actiunile sale dupa fapta.
În al doilea ciclu procesual partea vatamata S.L. a preluat sustinerile inc. sustinând ca a intrat în baie dupa ce parintii sai au iesit si si-a injectat în vagin cu o seringa sperma de pe cada pentru a pretinde ca a fost violata de tatal sau în ideea de a se razbuna pe acesta. Dupa aceasta actiune p. vat. sustine ca s-a dus la politie iar apoi s-a dus însotita la spital unde i s-a recoltat din vagin sperma pe care si-a injectat-o singura. Or asemenea sustineri nu pot avea credibilitate si sunt neverosimile deoarece modalitatea în care partea vatamata sustine ca a ajuns sperma tatalui în vaginul ei este imposibila. P.vat. nu avea cunostinte de specialitate si posibilitatea, în conditiile date, de a-si introduce sperma în fundul de sac vaginal de unde ulterior a fost recoltata. De asemenea, aceasta ar fi curs pâna la momentul recoltarii.
Aceasta concluzie este sustinuta si de continutul adresei nr. 944/17.03.2003 a IML Craiova semnata de conf. univ. dr. Ionel Lulu Groza – medic primar legist, adresa emisa la solicitarea aparatorului inculpatului S.N.
În speta, s-a efectuat si un test ADN, rezultând ca sperma apartine inculpatului si pe care inculpatul l-a contestat din motive procedurale. Dar, din chiar sustinerile inc. si ale partii vatamate S.L.C. ( în al doilea ciclu procesual ) rezulta ca nici unul dintre acestia nu contesta provenienta spermei ci doar modalitatea în care aceasta a ajuns în vaginul partii vatamate. În aceste conditii, este evident ca atâta timp cât nici unul nu contesta ca sperma apartine inculpatului, modalitatea în care s-a efectuat testul ADN nu are nici o relevanta.
Data fiind imposibilitatea patrunderii spermei inculpatului în vaginul partii vatamate în modalitatea sustinuta de aceasta ( în al doilea ciclu procesual ) si totusi a existentei acesteia necontestata de parti, rezulta un raport sexual între tata si fiica sa, iar declaratiile date de partea vatamata S.L.C. nu pot fi primite, fiind contrare logicii si facute evident pentru a-si exonera de raspundere tatal, inculpatul S.N.
Este adevarat ca partea vatamata are dreptul sa revina asupra declaratiilor si sustinerilor facute dar este de observat ca infractiunile de savârsirea carora este învinuit inculpatul nu sunt dintre acelea la care actiunea penala se pune în miscare la plângerea partii vatamate. Infractiunea de viol are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la libertatea si inviolabilitatea sexuala a persoanei. În forma ei agravata, de viol asupra unui membru al familiei, relatiile sociale ocrotite de legea penala privesc si respectarea normelor morale. La fel, infractiunea de incest are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la desfasurarea vietii sexuale a persoanei cu respectarea normelor morale si fara a se pune în pericol, sub aspect biologic, specia umana. În aceste conditii, avându-se în vedere valorile sociale ocrotite de lege, nu este la latitudinea partilor vatamate de a decide daca persoana care a savârsit astfel de fapte trebuie sau nu sa raspunda penal.
În ce priveste retractarea martorei S.A.F. – sotia inc. si mama partilor vatamate, se constata din cuprinsul întregului material probator, ca aceasta a fost facuta din considerente de ordin material, la presiunea inculpatului si a rudelor acestuia. Astfel, dintr-o scrisoare rezulta ca martorei i s-a pus drept conditie pentru a obtine partajul scoaterea din închisoare a inculpatului. Din aceeasi scrisoare rezulta presiunile facute de catre rudele inculpatului în vederea retractarii de catre martora si partile vatamate a declaratiilor facute.
Dintr-o alta scrisoare aflata rezulta ca inc. se recunoaste vinovat si îsi cere iertare dar în acelasi timp solicita sotiei sale ca p.vat. S.L. sa-si retracteze declaratiile spunându-i ca este singura care nu ar avea de suferit în acest caz deoarece este minora si nu ar exista consecinte de ordin penal sau civil; în acelasi timp inculpatul si explica ce anume sa spuna partea vatamata, mai precis ca „ a vrut sa se razbune pentru ca i-am facut rau L.”. Or, exact aceasta este motivatia retractarii ulterioare a partii vatamate S.L.
Motivatia partilor vatamate si a martorei ca asupra lor s-ar fi facut presiuni pentru a nu-si retracta declaratiile date în faza de urmarire penala si în primul ciclu procesual ( inclusiv în recursul de la Înalta Curte de Casatie si Justitie ), nu subzista. Partile vatamate si martora nu au putut arata cine a facut presiuni si din ce motiv. Este de remarcat în acest sens ca procesul penal s-a declansat la sesizarile partilor vatamate care au sustinut cu tarie timp de mai mult de 2 ani ca faptele s-au petrecut astfel cum au relatat, iar relatarile lor sunt sustinute de probele administrate.
Dimpotriva, din actele dosarului rezulta ca martora S.A.F. a facut o adevarata conventie cu inc. pentru a-si retracta propriile marturisiri si pentru ca partile vat. sa-si retracteze declaratiile si sa declare în sensul celor solicitate de inculpat.
Din toate aceste motive Curtea de Apel nu poate lua în considerare retractarile partilor vatamate si ale martorei S.A.F. din al doilea ciclu procesual, considerând ca nu corespund adevarului si urmând a fi înlaturate.
Analizând probatiunea administrata în cauza atât în faza de urmarire penala cât si în cele doua cicluri procesuale ale cercetarii judecatoresti Curtea constata ca ansamblul probelor conduc la concluzia vinovatiei inculpatului S.N. pentru savârsirea infractiunilor ce i se retin în sarcina.
Partile vatamate au relatat amanuntit ( inclusiv în calea de atac a recursului, în fata Înaltei Curti de Casatie si Justitie, în primul ciclu procesual ) faptele începând cu data de 26.06.2002 si pâna la data de 23.02.2005 – p.vat. S.L. si respectiv 30.10.2005, în ce o priveste pe partea vatamata S.L., date la care au revenit asupra declaratiilor date constant fara a avea o motivare consistenta. La fel a procedat si martora S.A.F. – mama partilor vatamate si sotia inculpatului.
Declaratiilor partilor vatamate si ale martorei S.A.F. s-au adaugat declaratiile mai multor martori audiati atât în faza de urmarire penala cât si în faza cercetarilor judecatoresti. Este evident ca nici unul dintre martorii audiati, în afara de martora S.A.F., nu ar fi avut vreodata posibilitatea sa asiste direct la savârsirea faptelor de catre inculpat. Cu toate acestea, martorii audiati au putut relata împrejurari care au sustinut declaratiile partilor vatamate. Astfel, martora G.R.S. prin declaratiile date în faza de urmarire penala a confirmat sustinerile partii vatamate S.L., iar apoi în fata instantei de judecata în primul ciclu procesual si-a mentinut declaratiile, adaugând si faptul ca a fost exercitate presiuni asupra ei de catre aparatorii inculpatului în sensul de a reveni asupra declaratiilor date.Ulterior, martora G. a fost audiata si în al doilea ciclu procesual ocazie cu care si-a mentinut declaratiile date la urmarire penala.Desi, declaratia cuprinde modificari fata de cele date anterior, acestea nu sunt de substanta iar afirmatia martorei cum ca nu ar fi citit declaratiile date în faza de urmarire penala nu poate fi luata în considerare atâta timp cât avea posibilitatea sa mentioneze acest fapt în fata instantelor care au judecat cauza, dar nu a facut-o.
În al doilea ciclu procesual Curtea de Apel remarca ca instanta de fond a luat în considerare doar declaratiile si probele care sa-i justifice solutia si nu ansamblul probelor administrate.
Astfel, instanta de fond a reaudiat-o pe martora G. – care în esenta si-a mentinut declaratiile date anterior, pe martorii D.G., martorul B.C.R., D.M.R., P.L.M. si L.G., care si-au mentinut declaratiile date anterior si din declaratiile carora, coroborate cu declaratiile partilor vatamate si ale martorei S.A.F. înainte de a retracta, rezulta vinovatia inculpatului S.N.
În al doilea ciclu procesual au mai fost audiati martorii C.C., P.F., R.N., O.M., D.E., care îsi schimba declaratiile fara nici o justificare si fac aprecieri despre comportamentul si caracterul partii vatamate S.L. ( martora R. ) sau afirma ca inculpatul nu dormea cu partea vatamata S.L. ( martora O. ) desi din toate probele administrate rezulta acest fapt si este si recunoscut de inculpat. A fost reaudiata martora P.G. care si-a schimbat nejustificat declaratia afirmând ca declaratia de la urmarire penala i-a fost dictata de politisti, dar nu poate justifica declaratia data în fata instantei în primul ciclu procesual si aratând ca are pierderi de memorie.
S-au audiat martorii S.D.A., P.A., P.V. si P.C., M.I. si C.P., care sunt rude ale inc. S.N. si din declaratiile carora nu rezulta ca ar cunoaste împrejurari legate de faptele de care este acuzat inc., dar care fac aprecieri asupra caracterului si comportamentului p.vat. S.L. pe care o acuza ca fura înca de la 9 ani, asupra credibilitatii declaratiilor inc. si asupra posibilitatii ca faptele sa se fi petrecut asa cum a declarat inculpatul.
Curtea apreciaza ca declaratiile acestor martori nu pot fi luate în considerare deoarece sunt evident facute pentru a sprijini afirmatiile inculpatului S.N. ca ar fi victima fiicei sale S.L. care s-a razbunat pe el datorita severitatii sale, ea având de fapt un comportament libertin, un caracter de nestapânit si fiind si hoata.
Dimpotriva, din probele administrate a rezultat ca inculpatul se manifesta violent fata de familia sa, exercita un control exagerat asupra fiicelor sale chiar si asupra fiicei majore S.L. fata de care îsi manifesta gelozia, avea gesturi si actiuni nepotrivite în calitatea sa de tata fata de partile vatamate si dormea cu partea vatamata S.L. – aspect relevat si de raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Hunedoara.
În cauza inculpatul a solicitat si testarea sa cu aparatul poligraf care desi nu este o proba, i-a fost încuviintata de instanta. Din concluziile raportului psihologic de constatare tehnico-stiintifica a comportamentului simulat întocmit în cauza rezulta ca la întrebarile relevante ale cauzei au fost evidentiate modificari semnificative caracteristice care se pot interpreta ca reprezentând indicii ale comportamentului simulat. Inc. S.N., fata de aceste concluzii defavorabile, a contestat raportul considerând ca nu a fost realizat corect.
În concluzie, Curtea de Apel constata ca ansamblul probelor administrate atât în faza de urmarire penala cât si în primul si al doilea ciclu procesual demonstreaza existenta faptelor si vinovatia inculpatului S.N. astfel ca apelul Parchetului de pe lânga Tribunalul Hunedoara urmeaza a fi admis.
NOTA: Înalta Curte de Casatie si Justitie a respins ca nefondat recursul inculpatului.