Daune morale

Publicarea pe Facebook a unor expresii jignitoare la adresa unei persoane determinate doar generic, fără indicarea numelui şi prenumelui acesteia , nu constituie o atingere adusă dreptului la onoare, reputaţie şi propria imagine, ocrotit de art. 58 din Noul Cod Civil şi respectarea demnităţii, ocrotită de art.72 din Noul Cod Civil,

 Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr……….., din data de………., reclamantul Ţ.A. l-a chemat în judecată pe pârâtul V.N., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să constatate caracterul ilicit al publicaţiei făcută de pârât pe pagina de Facebook din data de ….., publicaţie care se află pe pagina de internet şi în prezent; să fie obligat pârâtul ,potrivit art. 253 al.3 lit. a şi b din noul Cod civil să publice hotărârea pe pagina de Facebook şi să o menţină acolo pentru o perioadă cel puţin egală cu cea în care postarea ilicită a existat pe pagina sa personală de Facebook; să publice pe cheltuiala sa dispozitivul hotărârii într-un ziar de răspândire judeţeană, precum şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

În  motivarea  cererii, legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 60 lei, reclamantul a arătat că în urma campaniei electorale pentru postul de primar desfăşurată în anul 2016, în care pârâtul nu a reuşit să obţină decât un număr derizoriu de voturi acesta a început o campanie virulentă de insultare şi calomniere a reclamantului, pârâtul proferând insulte la adresa acestuia .

Potrivit art. 30 alin. (6) din Constituţia României “Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici „ dreptul la propria imagine.”

Astfel de exprimări nu se încadrează în nici o ipoteză în categoria criticilor ocrotite de dreptul la liberă exprimare şi arată atât gravele carenţe de educaţie ale pârâtului (acesta are un trecut infracţional fiind condamnat pentru furturi din autovehicule si deşi a fost între timp reabilitat legal pare să păstreze limbajul însuşit în penitenciarele prin care şi-a executat pedepsele) ci şi ura exacerbată pe care acesta o afişează faţă de persoana, care a obţinut încrederea şi voturile polulaţiei pentru postul de primar.

Pagina în care apare postarea ilicită a fost vizualizată de 42 de persoane, fiind aşadar public fapt pentru care solicită ca pârâtul să fie obligat să publice hotărârea de condamnare pe pagina personală de Facebook şi să o menţină acolo pentru o perioadă cel puţin egală cu cea în care postarea ilicită a existat pe pagina sa personală de Facebook şi de asemenea să publice pe cheltuiala sa dispozitivul hotărârii într-un ziar de răspândire judeţeană.

Reclamantul a invocat în drept, art. 252, 253 Cod Civil.

În probaţiune a solicitat proba cu  înscrisuri, dovadă încuviinţată de instanţă.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi nelegală.

A invocat excepţia lipsei de obiect, arătând că reclamantul face referire la o pretinsă campanie de defăimare desfăşurată de către pârât care ar fi proferat expresii necuviincioase la adresa acestuia. Dar din înscrisurile aduse în probaţiune, prin crearea unui profil de facebook aparţinând unei persoane care face referire la încălcarea de către un primar nenominalizat a obligaţiilor legale pe care le incumbă exercitarea funcţiei publice nu rezultă faptul că există o atingerea a drepturilor subiective ale reclamantului întrucât acesta nu este nominalizat, iar afirmaţiile au caracter general. De asemenea lipseşte şi elementul desfăşurării publice care să ateste atingerea drepturilor subiective ale reclamantului prin amploarea şi reverberaţiile receptării unor asemenea comunicări.

În motivarea întâmpinării a arătat că prin acţiunea introductivă de instanţă reclamantul doreşte protejarea drepturilor sale subiective pretins încălcate de către pârât solicitând instanţei să constate caracterul ilicit al unei publicaţii de pe o pagină de Facebook. Acele comunicări au caracter general, referindu-se la activitatea oricărui primar în exerciţiul drepturilor şi obligaţiilor, fără ca reclamantul să fie nominalizat.

Faptul determinat al comentariilor negative din partea cetăţenilor oricărei unităţi administrativ-teritoriale la adresa oricărui primar este unul firesc, în acord cu manifestarea democratică de participare a electoratului la viaţa comunităţii ce s-a câştigat la 22 decembrie 1989 în România şi de a-şi forma şi exprima opiniilor în legătură cu problemele politice şi ale vieţii locale din care face parte.

Reclamantul deţine o funcţie publică şi este ţinta criticilor, nu numai a laudelor. Modul în care publicul îl aprecia pe reclamant s-a deteriorat, aspecte ce puteau forma convingerea producerii unei atingeri prin caracterul ilicit al aşa-zisei exprimări a pârâtului. Simpla deţinere a funcţiei de primar nu poate conduce la concluzia că percepţia în ceea ce îl priveşte pe reclamant s-a modificat, într-o manieră ce îi dăunează acestuia, urmare a aşa-ziselor declaraţii ale pârâtului. În lipsa unor astfel de elemente, susţinerea reclamantului nu este suficientă, întrucât nu se arată în ce constă reputaţia reclamantului anterior declaraţiilor pârâtului şi modificarea acesteia prin raportare la percepţia societăţii.

Faptele la care se face referire sunt cele care se circumscriu atribuţiilor oricărui primar care participă la şedinţele de consiliu. Orice persoană poate face aprecieri, inclusiv critice la adresa activităţii altei persoane, cu atât mai mult cu cât persoana nu este nominalizată.

Reclamantul se consideră vizat de aceste afirmaţii date fiind relaţiilor dintre cele două părţi din campania electorală desfăşurată la nivel local, cei doi fiind adversari politici şi vizând obţinerea aceleiaşi funcţii publice, respectiv demnitatea publică de primar al comunei.

Campania electorală s-a sfârşit de mult timp, pârâtul şi-a urmat cursul firesc al activităţilor, fără resentimente, dar cel care continuă disputele şi caută declanşarea conflictelor este chiar reclamantul. În acest sens este demararea unei acţiuni în instanţă, de către comună reprezentată de primarul Ţ. A. în exerciţiul funcţiei publice, în calitate de reclamantă, urmărind demolarea unei construcţii pretins edificate pe domeniul public de către societatea comercială administrată de către V.N. şi V. E., în calitate de pârâţi, respectiva construcţie fiind edificată în fapt de comună din fonduri europene accesate în cadrul proiectului de modernizare a comunei, iar încercarea de a demola afecta însăşi interesul local în virtutea căruia proiectul a fost realizat. Soluţia neatacată, a fost de respingere a acţiunii.

În drept, a invocat disp. art. 253 Noul Cod civil şi art. 205 din Noul Cod procedură civilă.

În probaţiune, a solicitat dovezile cu înscrisuri şi martori, proba cu înscrisuri fiind încuviinţată de către instanţă.

Din actele si lucrările dosarului instanţa a reţinut în fapt şi în drept următoarele:

La data de ….., pe pagina de Facebook a pârâtului V. N. a fost postat un mesaj care cuprinde mai multe cuvinte jignitoare la adresa unei persoane denumită „primarul nostru” , fără a indica numele şi prenumele acestuia .

În baza art. 248 din noul Cod procedură civilă, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură precum şi asupra celor de fond care fac de inutilă, în tot sau în parte, cercetarea în fond a cauzei.

Relativ la excepţia lipsei de obiect, instanţa a constatat următoarele:

După cum am menţionat anterior, mesajul postat pe pagina de Facebook nu face referire la o persoană anume determinată, astfel că nu poate fi vorba de o acţiune de denigrare expresă a reclamantului. Ca urmare, în baza art.32 al.1 lit. c din noul Cod de procedură civilă instanţa a admis excepţia lipsei de obiect şi ca urmare a respins acţiunea ca fiind lipsită de obiect.

Instanţa a constatat că acţiunea este şi neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1349, 1357, 1358 din noul Cod civil, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie este necesară îndeplinirea în mod cumulativ a următoarelor condiţii: 1) existenţa unui prejudiciu, 2) existenţa unei fapte ilicite, 3) existenţa unui raport de cauzalitate între  fapta ilicită şi prejudiciu, 4) existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul 5) existenţa capacităţii delictuale a celui ce  a săvârşit fapta ilicită.

Cât priveşte prima condiţie menţionată anterior, instanţa de judecată a reţinut că prin prejudiciu se înţelege efectul negativ suferit de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o alta persoană, fapta de natura a aduce atingere unui drept subiectiv al victimei prejudiciului. Faţă de cele menţionate mai sus, instanţa a constatat că prin probele administrate nu s-a făcut dovada faptului că reclamantul ar fi suferit vreun prejudiciu în urma publicării mesajului prin atingeri aduse dreptului la onoare, reputaţie şi propria imagine, ocrotit de art. 58 din Noul Cod Civil şi respectarea demnităţii, ocrotită de art.72 din Noul Cod Civil, conform art. 249 din Noul Cod de procedură civilă.

De altfel, după cum am arătat anterior, publicaţia deşi cuprinde expresii jignitoare nu face referire expresă la o persoană concret individualizată

Relativ la a doua condiţie, instanţa de judecata reţine că prin fapta ilicită se înţelege orice faptă a omului prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv sau normele de convieţuire socială ce reprezintă o continuare a prevederilor legale, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane.

Instanţa de judecata apreciază ca prin probele administrate în cauză, de asemenea, nu s-a făcut proba îndeplinirii nici a acestei condiţii, fapta ilicită constând în eventuale cuvintele jignitoare la adresa reclamantului,fapt nedovedit, conform art. 249 din Noul Cod de Procedură Civilă.

Ca urmare, în baza art. 1349, 1357, 1358, 1381, 1385, 1386, 1391, art. 58, art. 72 şi art. 74 lit. f din noul Cod civil şi art. 249 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanţa a respins acţiunea şi ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare