Afirmarea unei trăsături a unui animal, al cărui comportament este inerent imprevizibil, nu reprezintă asigurarea protecţiei şi siguranţei altora. Un animal reprezintă întotdeauna un pericol potenţial, putând avea un comportament imprevizibil şi putând cr

 Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 sub nr. x/299/2017, la data de 21.11.2017, petenta M.M.  a solicitat instanţei, în contradictoriu cu Poliţia Locală Sector 1, anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria B nr. X din data de 19.10.2017.

În motivare, petenta a arătat că la data de 19.10.2017 un poliţist local a bătut la poarta care era încuiată, i-a cerut permisiunea de a intra în curte şi a făcut poze căţelului care era lăsat liber în curte şi supravegheat îndeaproape.

A învederat petenta că nu exista niciun martor iar câinele este inofensiv, sesizarea fiind făcută de o colacatară din aceeaşi curte, C.E. cu care a avut numeroase dispute şi a menţionat că agentul constatator a acţionat în mod abuziv şi ilegal, fără a proceda la întocmirea procesului-verbal în prezenţa sa şi cu posibilitatea de a face obiecţiuni şi consemnând ca martor o persoană care nu a fost prezentă la comiterea faptei. Totodată petenta a arătat şi că nesemnarea de către contravenient a procesului-verbal atrage nulitatea acestuia.

A susţinut petenta şi că temeiul de drept reţinut prin procesul-verbal, respectiv art.42 lit.d din HCGMB nr.120/2010 nu există, agenţii de poliţie nu alege în mod aleatoriu oameni nevinovaţi de pe stradă pentru a-i sancţiona şi pentru a-şi îndeplini norma impusă iar agenta de poliţie locală nu arată împrejurările ce pot servi la aprecierea gravităţii presupusei fapte şi nici evaluarea eventualelor pagube pricinuite cuiva.

În drept, petenta a invocat dispoziţiile Legii 155/2010, OG nr. 2/2001 şi HCGMB nr. 120/2010.

În dovedire, petentul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a celei testimoniale.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (fila 7).

Intimata a depus întâmpinare la data de 05.01.2018 prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca neîntemeiată şi faptul că îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

În motivarea cererii, intimata a arătat instanţei că anterior întocmirii procesului-verbal, la data de 16.08.2017 s-a sesizat de către doamna C.E. existenţa pe spaţiul comun de trecere a unei cuşti care adăposteşte câinele aparţinând unei vecine.

Intimata a arătat instanţei că procesul-verbal este legal şi temeinic întocmit, că nu există motive de nelegalitate care să atragă sancţiunea anulării procesului-verbal de contravenţie.

În drept, intimata a invocat dispoziţiile Legii 155/2010, OG nr. 2/2001 şi HCGMB nr. 120/2010.

În dovedire, intimata a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

La termenul de judecată din data de 07.02.2018 petenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat instanţei că sesizarea numitei C.E. nu reclamă aspecte care ţin de siguranţa şi protecţia acesteia în raport cu animalul de companie ci numai solicitarea de mutare a cuştii şi animalului de pe spaţiul de trecere comun, procesul-verbal nu are legătură cu petiţia depusă împotriva sa, câinele a fost crescut de mic în curte, o cunoaşte pe numita C.E. şi nu a fost niciodată agresiv cu aceasta şi nu a pus niciodată în pericol siguranţa colocatarilor şi a reiterat aspectele de nelegalitate invocate prin plângere.

Petenta a solicitat audierea martorului D.S.G.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt:

Prin procesul-verbal seria B nr. X/19.10.2017 (fila 1), petenta a fost sancţionată contravenţional pentru că adăposteşte câinele de companie cu microcip nr. X pe spaţiul comun al imobilului fără a lua măsuri de protecţie a colocatarilor, punându-le în pericol siguranţa şi împiedicându-le acestora accesul în imobil.

Petentul a fost sancţionat cu cu amendă în cuantum de 1000 lei conform art.34 alin.4 şi 42 lit.d din HCGMB 120/2010.

În cuprinsul procesului-verbal a fost menţionat ca martor asistent D.S.G. care a atestat că petenta nu a fost de faţă la încheierea procesului-verbal.

La dosarul cauzei au fost depuse fotografii (filele 30-32) care descriu poziţionarea cuştii şi a câinelui pe calea de trecere din curtea comună a imobilului.

În drept:

În conformitate cu art. 34 din OG 2/2001 instanţa va analiza legalitatea şi temeinicei procesului-verbal precum şi va hotărî asupra sancţiunii.

Instanţa nu constată motive de nulitate absolută a procesului-verbal şi va analiza motivele de nelegalitate invocată de petentă.

În ceea ce priveşte motivul de nulitate constând în lipsa existenţei temeiului sancţionării instanţa constată că potrivit art.34 alin.4 din HCGMB Persoanele care deţin animale de companie în imobile cu spaţii comune, vor asigura protecţia şi siguranţa celorlalţi

locatari în raport cu aceştia. Aceasta obligaţie le revine de asemenea şi în timpul plimbării acestora pe domeniul public;

Conform art.42 lit.d din acelaşi act normativ Nerespectarea prevederilor prezentei norme de către persoane fizice constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă contravenţională de la 1000-3000 lei art.34 alin.4.

Conform art.16 alin.7 din OG 2/2001 În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte menţiuni", sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal. 

Mai reţine instanţa că prin raportare la prevederile art.47 din OG 2/2001 potrivit cărora Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedură civilă, după caz, instanţa constată că petentul poate obţine, pentru nerespectarea prevederilor art.16 din OG 2/2001, anularea procesului-verbal contestat în condiţiile dreptului comun, respctiv art.175 alin.1 C.proc.civ. Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia.

Din dispoziţiile precitate instanţa constată că petenta, pentru a obţine anularea procesului-verbal, trebuie, în afară de arătarea formei procedurale nerespectate să probeze şi existenţa unei vătămări şi de ce vătămarea nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului.

Instanţa constată că petenta nu a probat în niciun mod faptul că a avut de făcut obiecţiuni, care erau acestea şi în ce fel neconsemnarea lor i-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

În ceea ce priveşte susţinerea petentei că procesul-verbal încheiat în lipsa sa este lovit de nulitate instanţa reţine că nu există o prevedere legală care să fi fost nerespectată de către agentul constatator ba mai mult posibilitatea de a încheia procesul-verbal ulterior constatării faptei şi fără prezenţa contravenientului rezultă în mod explicit din prevederile art.13 alin.2 din OG 2/2001 Aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei. Din această dispoziţie legală instanţa inferează concluzia potrivit cărei procesul-verbal de constatare a contravenţiei poate fi întocmit şi ulterior constatării faptei într-un termen de 6 luni, fără a fi prevăzute alte condiţii procedurale cu privire la modalitatea de întocmire.

În ceea ce priveşte susţinerea petentei legată de martorul menţionat în cuprinsul procesului-verbal instanţa reţine că potrivit art.19 alin.1 din OG 2/2001 Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnătura acestuia. .

Martorul asistent nu este un martor ocular, acesta nu atestă decât modalitatea de întocmire a procesului-verbal, în acest caz, în lipsa contravenientului iar nu alte aspecte privind săvârşirea faptei astfel că nu există nici sub acest aspect o încălcare a vreunei forme procedurale prescrise de lege.

Conform art.17 din OG 2/2001 Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu.

Instanţa, coroborând toate dispoziţiile precitate, constată că semnătura contravenientului nu este o condiţie de validitate a procesului-verbal prevăzut sub sancţiunea nulităţii, expresă sau virtuală ci este stabilit exclusiv ca dovada de comunicare a procesului-verbal prin înmânare, pentru aceste considerente instanţa constată că nici sub acest aspect nu există o nerespectare a vreunei forme procedurale care să atragă sancţiunea nulităţii.

Conform art.16 alin.1 din OG 2/2001 Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite;

Aceste prevederi stabilesc anumite obligaţii în ceea ce priveşte conţinutul procesului-verbal de contravenţie a căror nerespectare nu este sancţionată în mod expres, astfel cum este cazul elementelor prevăzute de art.17 din OG 2/2001, în consecinţă instanţa va relua considerentele citate în precedent şi va constata că petenta nu a probat care este vătămarea pe care a suferit-o prin faptul neconsemnării a unor asemenea împrejurări şi de ce vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.

În raport de considerentele precitate instanţa va respinge aceste motive de nulitate întrucât petentul nu a probat de ce o anumită nerespectare a formei procedurale îi produce o vătămare şi de ce vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Nu orice omisiune sau eroare cu privire la cuprinsul unui proces-verbal atrag sancţiunea nulităţii ci exclusiv în cadrul descris anterior se poate obţine anularea acestuia.

Cu referire la motivul de nelegalitate pretins de petentă cu privire la faptul că a fost sancţionată pentru o contravenţie care nu a făcut obiectul sesizării numitei Comoniţă Elena, instanţa reţine că potrivit art.6 lit. i din Legea 155/2010 constată contravenţii şi aplică sancţiuni pentru nerespectarea normelor legale privind convieţuirea socială stabilite prin legi sau acte administrative ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, pentru faptele constatate în raza teritorială de competenţă; astfel că agenţii de poliţie locală pot constata orice contravenţii ce intră în competenţa materială recunoscută de lege, indiferent de modul de sesizare.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa constată că fapta a fost constatată prin propriile simţuri (ex propriis sensibus) de către agentul constatator şi în plus, intimata a depus mijloace materiale de probă constând în fotografii care descriu cuşca şi câinele petentei pe calea de trecere din curtea comună a imobilului.

Analizând conţinutul constitutiv al contravenţiei ce constă în nerespectarea unei obligaţii legale, respectiv Persoanele care deţin animale de companie în imobile cu spaţii comune, vor asigura protecţia şi siguranţa celorlalţi locatari în raport cu aceştia, instanţa constată că proprietarilor de animale de companie le este impusă o obligaţie de rezultat şi anume aceea de a întreprinde măsuri concrete din care să rezulte o asigurare rezonabilă pentru locatarii care folosesc spaţiile comune că nu sunt expuşi unui pericol.

Instanţa constată că asemenea obligaţie nu a fost îndeplinită de petentă întrucât, astfel cum rezultă din constatarea poliţiei locale şi din fotografiile depuse la dosarul cauzei, câinele se află legat în imediata apropiere a căii de trecere din curtea comună şi se poate deplasa de aşa natură încât poate crea un pericol pentru persoanele care au nevoie să folosească spaţiul comun.

Instanţa mai constată că nu este satisfăcută această obligaţie, care presupune un rezultat concret, prin simplul fapt că petenta susţine despre propriul animal de companie că nu este agresiv. Afirmarea unei trăsături a unui animal, al cărui comportament este inerent imprevizibil, nu reprezintă asigurarea protecţiei şi siguranţei altora. Un animal reprezintă întotdeauna un pericol potenţial, putând avea un comportament imprevizibil şi putând crea o stare de pericol. Dacă orice proprietar îşi asumă pericolul pe care un animal de companie îl poate crea pentru propria persoană, sperând că este docil şi nu îi va provoca vreo vătămare, legea stabileşte ca fiind nerezonabilă asumarea unei asemenea circumstanţe în numele altei persoane.

Pentru considerentele anterior expuse instanţa constată că fapta există iar procesul-verbal de contravenţie este temeinic întocmit.

Conform art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite. De asemenea, în consonanţă cu prevederile art. 7 din acelaşi act normativ, avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale, putând fi aplicat şi în cazul în care fapta este de gravitate redusă, chiar şi în ipoteza în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune.

Totodată, în demersul său de verificare a temeiniciei modului în care agentul constatator a stabilit sancţiunea contravenţională principală pe care i-a aplicat-o petentului din prezenta cauză, instanţa a avut în vedere şi criteriile generale de individualizare a sancţiunii contravenţionale, prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 conform căruia sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Instanţa apreciază totuşi că sancţiunea amenzii în cuantum de 1000 lei, deşi reprezintă minimul special prevăzut de actul normativ de sancţionare nu are un caracter rezonabil de proporţionalitate atât în raport de urmărea produsă, faptul că în prezent nu fost vătămată nicio persoană cât mai ales în raport de circumstanţele personale ale contravenientului, petentei i se putea atrage atenţia asupra conformării dispoziţiilor legale pentru a avea timp să-şi conformeze conduita şi abia apoi sancţionarea acesteia.

În raport de toate aceste aspecte, instanţa apreciază că este proporţională cu gradul de pericol social sancţiunea avertismentului cu menţionea pentru petentă de a se conforma normelor de conduită instituite pentru protecţia tuturor celor care folosesc spaţii comune cum este curtea în care este legat câinele său.

În conformitate cu art. 38 alin.3 din OG 2/2001 comunicarea prezentei hotărâri realizează şi executarea sancţiunii AVERTISMENTULUI.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte plângerea contravenţională privind pe petenta M.M. , cu domiciliul în sector 1, Bucureşti, …. şi pe intimata POLIŢIA LOCALĂ SECTOR 1, cu domiciliul în sector 1, Bucureşti, …..

Înlocuieşte sancţiunea amenzii cu avertismentul.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 07.03.2018.

Domenii speta

Spete similare