Plângere contravenţională, oug 195/2002 rep., eroarea maximă tolerată pentru cinemometrele care efectuează măsurări în regim de deplasare, despre care se vorbeşte la pct. 3.1.1.b din nml 021-05, este aplicabilă numai la încercarea pentru obţinerea aprobăr

INSTANŢA

Deliberând asupra prezentei cauze civile instanţa constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/x/2017 la data de xx.xx.2017, petentul A a chemat în judecată pe intimata B, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea procesului-verbal seria X nr. C/2017 emis de intimată.

În motivarea cererii se susţine că procesul-verbal de constatare a contravenţiei este netemeinic şi nelegal întrucât prezintă o situaţie de fapt nereală deoarece nu a circulat cu o viteză de 92km/h, fiind necesar a se ţine cont şi de marja de eroare de 4% a aparatului radar.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, se menţionează faptul că acesta nu a fost încheiat în prezenţa unui martor asistent, fiind lovit de nulitate.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor

Pentru dovedirea cererii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, precum şi a probei testimoniale, în sensul audierii martorului asistent indicat în procesul verbal.

În dovedirea cererii, petentul a depus procesul-verbal seria PBX nr. C/2017 (fila 4).

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

La data de 08.11.2017, intimata a depus întâmpinare prin serviciul registratură în care susţine că procesul-verbal a cărui anulare se solicită este legal şi temeinic. În acest sens, se arată că săvârşirea contravenţiei de către petent a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, procesul-verbal bucurându-se astfel de o prezumţie de legalitate şi temeinicie până la proba contrară.

În drept, susţinerile au fost întemeiate pe dispoziţiile OG nr. 2/2001 şi art. 121 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

În temeiul art. 258 rap. la art. 255 C.proc.civ., instanţa a încuviinţat părţilor şi a dispus administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca fiind concludentă, pertinentă şi utilă cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 11.09.2017 a fost întocmit de către  agentul constatator din cadrul intimatului - procesul verbal seria X nr. C prin care s-a reţinut săvârşirea de către petent a contravenţiei prevăzute de art. 121 alin 1 din HG nr. 1391/2006 constând în aceea că la aceeaşi dată, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare B-XX-YYY, pe Şoseaua Chitilei și, în dreptul numărului 55, a fost înregistrat cu viteza de 92 km/h înregistrată de aparatul radar ROM 548 montat pe auto cu nr. MAI XXYYY; pentru acest motiv, petentului i-a fost  aplicată amenda contravenţională în cuantum de 1305 lei şi un număr de 6 puncte de penalizare.

În urma verificării potrivit de art. 34 din O.G. 2/2001, instanţa constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile, potrivit art. 31 OG nr.2/2001.

 Cu privire la legalitatea procesului verbal instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute.

În privinţa lipsei identificării unui martor asistent instanţa reţine că procesele - verbale de contravenţie întemeiate pe dispoziţiile indicate în procesul verbal sunt întocmite în regim derogatoriu de la dreptul comun, respectiv OG nr.2/2001, prin mijloace tehnice, iar nu urmare constatărilor directe, personale ale agentului constatator.

Prin prisma acestui ultim argument, instanţa mai retine că este adevărat că potrivit dispoziţiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001 se impune semnarea procesului - verbal de constatare a contravenţiei de către un martor asistent, care să confirme împrejurarea că petentul nu este de faţă la întocmirea procesului - verbal, refuză sau nu poate să-l semneze, iar în cazul lipsei unui asemenea martor, agentul constatator are obligaţia de a preciza motivele încheierii procesului - verbal în împrejurările menţionate. Însă, în cauza de faţă, fapta contravenţională reţinută în sarcina petentului prin procesul - verbal atacat, a fost constatată prin mijloace tehnice, iar nu personal, prin propriile simturi, de către un agent constatator, astfel că nu era necesară prezenţa unor martori care să confirme lipsa petentului de la întocmirea procesului - verbal şi, prin urmare, nu poate fi vorba de o vătămare care să ducă la anularea procesului - verbal.

Cu privire la temeinicia procesul verbal sub aspectul primei fapte reţinute, instanţa constată că potrivit dispoziţiilor art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

De asemenea, potrivit alin 2 al aceluiaşi articol, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către poliţiştii rutieri, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

În materia contravenţiilor la regimul vitezei, organul constatator trebuie să dovedească, prin mijloacele tehnice din dotarea sa săvârşirea contravenţiei menţionată în procesul verbal.

În speţă, intimatul a depus la dosarul cauzei actele care au stat la baza întocmirii procesului verbal de constatare a contravenţiei, respectiv, planşe foto (f. 15,16), buletin de verificare metrologică a aparatului radar Autovision montat pe autoturismul Dacia Logan cu nr. de înmatriculare  MAI XXYYY (F. 36).

Analizând înscrisurile depuse la dosar de către intimat, instanţa constată că acestea îndeplinesc condiţiile legale mai sus menţionate şi confirmă situaţia de fapt reţinută în procesul verbal de contravenţie.

Din analiza planşelor foto (fila 15,16), având în vedere succesiunea cronologică a acestora, se poate observa că autovehiculul cu nr. de înmatriculare B-XX-YYY a circulat cu viteza de 92 km/h. În ce privește locul în care ar fost surprins cu această viteză, petentul nu a negat faptul că ar fi fost vorba despre interiorul localității.

Aşa cum rezultă din analiza vizuală a planşelor foto se constată că, acestea conţin toate elementele obligatorii la care face referire textul de lege, respectiv pct. 3.5.1  din  Norma de Metrologie Legală NML  021 – 05, aşa cum acesta a fost modificat prin Ordinul nr. 187/2009 din 06.08.2009 „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puţin următoarele: data şi ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidenţă numărul de înmatriculare al acestuia.”

Prin urmare, toate elementele care se regăsesc inscripţionate pe aceste înregistrări sunt în fapt informaţii descărcate de pe blocul înregistrator al aparatului radar.

În ce priveşte limita de viteză pe porţiunea de drum pe care a fost surprins petentul, respectiv pe Şoseaua Chitila, este vorba despre o porțiune de drum situată în interiorul localităţii, limita de viteză fiind, prin urmare, 50 km/h.

Cu privire la aparatul marca Autovision montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare MAI XXYYY care a măsurat viteza de deplasare a autovehiculului condus de petent, instanţa constată că acesta este omologat şi verificat din punct de vedere metrologic, aşa cum rezultă din buletinul emis în acest sens de Institutul Român de Metrologie Legală (fila 36), buletin valabil pentru o perioadă de un an, începând cu data de 01.03.2017.  Mai mult, se reţine că  aparatul este omologat în a măsura viteza atât în regim staţionar cât şi în regim de deplasare.

În ce priveşte marja de eroarea a măsurărilor efectuate de către aparatul radar, instanţa  reţine că cerinţele referitoare la eroarea maximă tolerată pentru cinemometrele care efectuează măsurări în regim de deplasare, despre care se vorbeşte la pct. 3.1.1.b din NML 021-05, sunt aplicabile numai la încercarea pentru obţinerea aprobării de model şi la verificarea metrologică a unui aparat, nu la utilizarea lui.

 Deci, ca urmare a îndeplinirii de către un cinemometru a cerinţelor legale şi tehnice aplicabile la momentul verificării metrologice se emite buletinul de verificare, document care atestă calitatea de mijloc de măsurare legal. Reglementările referitoare la erorile maxime admise nu reprezintă decât cerinţe metrologice pe care cinemometrul trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi utilizat şi pentru a putea fi atestat pentru legalitate de Biroul Român de Metrologie Legală. Dacă în urma acestor măsurători se constată că erorile cinemometrului se încadrează în normele de metrologie legală, aparatul este certificat

Asupra măsurărilor efectuate cu cinemometrul nu se poate interveni, nu se scade şi nu se adaugă nicio eroare, ci valoare indicată se ia ca atare.

Prin urmare, instanţa urmează să constate că în măsura în care intimata a făcut dovada verificării metrologice a aparatului radar, s-a făcut implicit şi dovada atestării calităţi de mijloc de măsurare legală a acestuia. Măsurările efectuate de aparatul radar sunt legale, iar asupra lor nu se poate interveni.

Această interpretare a fost validată şi prin pronunţarea Deciziei nr. 3/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în procedura recursului în interesul legii.

Cu privire la individualizarea locului în care s-a înregistrat conducerea autoturismului cu numărul de înmatriculare B-XX-YYY, instanţa a avut în vedere constatările personale ale agentului constatator dar şi planşele foto depuse la dosarul cauzei din care reiese în mod indubitabil faptul că petentul se afla în interiorul localităţii în momentul în care a fost surprins de aparatul radar.

Faţă de viteza de 92 km/h, înregistrată pe o porţiune de drum pe care viteza maximă admisă este de 50 km/h potrivit art. 49 alin.1 lit c OUG 195/2002, instanţa constată că petentul a depăşit limita de viteză pe acel sector de drum cu 42 km/h.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa constată că fapta contravenţională reţinută în sarcina petentului a fost probată, fiind dovedită vinovăţia acestuia, motiv pentru care instanţa apreciază că procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei atacat este legal şi temeinic întocmit cu privire la această faptă.

Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanţa, după ce verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal, hotărăşte asupra sancţiunii.

În temeiul art. 102 alin 2, petentului i s-a aplicat amenda contravenţională în cuantum de 1305 lei, prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni (9 până la 20 puncte-amendă – art. 98 al. 4 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002) şi a fost stabilită măsura complementară constând în aplicarea unui număr de 6 puncte de penalizare, potrivit art. 108 alin 1 lit. d pct. 3, pentru fapta de a  depăşi cu peste 40 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Instanţa apreciază că fapta contravenţională reţinută în sarcina petentului aduc atingere valorilor sociale protejate de legea specială ce reglementează domeniul circulaţiei rutiere – O.U.G. nr. 195/2002, al cărei scop enunţat în art. 1 alin. 2, este de a asigura desfăşurarea fluentă şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi de a ocroti viaţa, integritatea corporală şi sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, de a proteja drepturile şi interesele legitime ale acestora, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului.

În consecinţă, luând în considerare şi dispoziţiile legale sus menţionate, dar si cele ale art. 21 alin. 3 şi art. 5 alin. 6 din O.G. nr. 2/2001, instanţa reţine că sancţionarea petentului cu amendă contravenţională în cuantum total de 1305 lei, și suspendarea dreptului de a conduce nu este doar legală dar şi temeinic dispusă, instanţa apreciind că numai astfel poate fi asigurată finalitatea preventivă ce însoţeşte orice sancţiune.

În concluzie, instanţa apreciază că plângerea contravenţională, formulată de către petentul A, în contradictoriu cu intimatul D.G.P.M.B.- Brigada Rutieră, este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge plângerea formulată de petentul A cu domiciliul în … în contradictoriu cu intimata B, cu sediul în …, ca neîntemeiată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, xx.xx.2018.

Domenii speta

Spete similare