Cerere de valoare redusă

Prin sentința civilă nr.70/28.12.2016 pronunțată în dos.nr. 714/829/2016 Judecătoria Podu Turcului a respins acțiunea civilă având ca obiect cerere de valoare redusă formulată de L.G.  în contradictoriu cu pârâtul I.I..

Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut că :

” Prin sentinţa civilă nr. 740/25.11.2015 pronunţată de Judecătoria Podu Turcului în dosar civil nr. 466/829/2015 s-a dispus: ”Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de C.J.L.F.F. Bacău. Respinge excepţia autorităţii de lucru judecat. Admite excepţia lipsei condiţiei coparticipării procesuale pasive referitoare la primul capăt de cerere. Respinge primul capăt de cerere formulat de reclamantul I.I. în contradictoriu cu pârâtele C.J.L.F.F. Bacău şi C.L. V. de aplicare a legilor fondului funciar având ca obiect constatare nulitate absolută parţială a titlului de proprietate nr. 23215 din 30.11.2000 emis pe numele lui B.V. pentru neîndeplinirea condiţiei privind coparticiparea procesuală pasivă obligatorie a tuturor părţilor raportului juridic dedus judecăţii. Admite excepţia inadmisibilităţii celui de-al doilea capăt de cerere. Respinge ca inadmisibil capătul de cerere formulat de reclamantul I.I. în contradictoriu cu pârâtul L.V. având ca obiect acţiune în constatare.” Pârâtul din prezenta cauză, care a fost reclamant în dosarul nr. 466/829/2015,  nu a atacat această sentinţă, ea rămânând definitivă prin neapelare.

Reclamantul a fost asistat şi reprezentat la judecată de avocat V.F.. Din factura şi chitanţa depuse la dosarul cauzei la filele 12 şi 13 rezultă că onorariul în sumă de 3.000 lei a fost achitat de reclamant la data de 02.12.2015 şi nu cum se arată în cererea de chemare în judecată la data de 02.02.2015, mai exact la fila 9, punctul 4.2.1. De altfel, acest lucru ar fi fost imposibil deoarece acţiunea a fost înregistrată, la această instanţă, la data de 27.05.2015.

Aşa fiind, instanţa constată că onorariul a fost plătit apărătorului ulterior datei de 25.11.2015, dată la care a avut loc judecarea cauzei în fond, mai exact pe data de 02.12.2015. Acest onorariu a fost achitat într-o singură tranşă.

Mai mult, în dosarul civil nr. 466/829/2015 nu s-a cerut, de către apărătorul reclamantei din prezenta cauză, să se ia act că se vor solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Coroborând cele arătate mai sus, instanţa concluzionează că onorariul a fost plătit ulterior derulării procesului în dosar nr. 466/829/2015, iar acest onorariu de avocat s-ar putea interpreta ca fiind un onorariu de succes.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat în mai multe decizii de speţă referitor la obligarea păţii care a pierdut procesul la achitarea onorariului de succes plătit de partea adversă.

Astfel, prin decizia nr. 9043/09.11.2006, pronunţată de Secţia civilă si de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 1287/33/2006 se arată că o astfel de cerere nu poate fi primită deoarece asemenea cheltuială, nu este imputabilă părţii căzute în pretenţii, constituind o recompensă suplimentară muncii efectiv prestate de avocat în cauza de faţă, cu vădit caracter voluntar şi voluptoriu al părţii promitente.

Din interpretarea art. 134 alin.6 din Statutul profesiei de avocat - care prevede că "avocatul are dreptul ca în completarea onorariului fixat să solicite şi să obţină şi un onorariu de succes, cu titlu complementar, în funcţie de rezultat sau de serviciul furnizat - rezultă în mod precis caracterul complementar al onorariului de succes, dar şi caracterul substanţial şi, pe cale de consecinţă, extrem de oneros al acestuia, rezultat din faptul că se stabileşte împreună cu onorariul fix convenit de părţi.

Caracterul complementar al acestui tip de onorariu implică, prin definiţie, un acord între avocat şi client, intervenit înainte de soluţionarea definitivă a procesului, şi-l supune, sub aspect procesual, prevederilor art.453 alin.3 din Codul de procedură civilă, care stabilesc modul de calcul a sumei datorate cu titlu de cheltuieli de judecată de către cel care a căzut în pretenţii şi reglementează posibilitatea diminuării acestor cheltuieli atunci când sunt nepotrivit de mari "faţă de valoarea pricinii sau munca-îndeplinită de avocat.

Prin decizia nr. 405/04.02.2010 pronunţată de Secţia comerciala a ÎCCJ, în dosarul nr. 24331/3/2007 s-a arătat că onorariul de succes nu trebuie considerat în sarcina părţii care a pierdut procesul deoarece asemenea cheltuială, nefăcută până la data judecăţii, nu este imputabilă părţii căzută în pretenţii,constituind o recompensă suplimentară muncii efectiv prestate de avocat, cu vădit caracter voluntar şi voluptoriu al părţii promitente.

Ori în cauza de faţă ciclu procesual s-a încheiat prin pronunţarea sentinţei civile nr. 740/2015 de către Judecătoria Podu Turcului în dosar civil nr. 466/829/2015 la data de 25.11.2015, iar onorariul a fost achitat, conform chitanţei de la fila 13 dosar la data de 02.12.2015.

Având în vedere cele de mai sus,instanţa va respinge acţiunea ca nefondată”

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul L.G.  solicitând admiterea  apelului  și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.

În motivarea apelului arată că in mod greșit a reținut instanța că onorariul de avocat este un onorariu de succes. Simplu fapt că plata s-a făcut după emiterii sentinței nu face dovada că onorariul este unul de succes, neexistând nicio prevedere legală care să condiționeze plata la un anumit termen. Contractul de asistență a fost foarte clar, are dată certă  și a fost încheiat cu mult înainte. Reclamantul locuiește în București și nu a ajuns la Bacău în vederea plății onorariului de avocat decât după primul termen de judecată  în care s-au pus cereri în discuție , existând posibilitatea importantă să se dispună o amânare a cauzei pentru administrarea de probatorii.

În drept, au fost invocate art.1033 și 466 CPC  iar în dovedire a solicitat proba inscrisuri.

Apelul este declarat, motivat în termen și timbrat cu 100 lei taxă judiciară de timbru.

Intimatul I.I. formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat și reia parte din considerentele sentinței atacate. Arată  că potrivit art.452 CPC dovada existenței și întinderii cheltuielilor de judecată trebuie  făcută cel mai târziu înaintea dezbaterilor asupra fondului ,iar în  dosarul nr.466/829/2015 apărătorul  reclamantului nu a precizat ca se vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține că apelul este fondat pentru următoarele considerente:

 Sub un prim aspect, instanța de apel reține că pentru a putea solicita cheltuielile de judecată pe cale separată nu este obligatoriu ca partea să precizeze expres că își rezervă dreptul de a le  solicita  pe o astfel de cale  şi  instanța să ia act de acest fapt, a cum a reținut prima instanță și a reluat și intimatul prin întâmpinare, ci este necesar  ca instanţa care a judecat fondul să nu se fi  pronunţat asupra acestora, la menţiunea expresă a părţii interesate.

Împrejurarea că în dosarul nr.466/829/2015 L.G.  nu a făcut vorbire de modalitatea în care vor fi recuperate  cheltuielile de judecată nu înseamnă că acesta nu are calea recuperării cheltuielilor efectuate  în acest dosar . Buna-credință a părții care a pierdut procesul nu justifică exonerarea ei de plata cheltuielilor de judecată. Din acest punct de vedere, între partea care a obținut câștig de cauză, dreptul ei fiind recunoscut prin hotărâre, și partea care acceptă judecata și pierde procesul, riscul acestei situații trebuie să fie suportat de această din urmă parte care, prin comportamentul său, chiar dacă nu a fost de rea-credință, a obligat pe partea potrivnică câștigătoare să angajeze cheltuielile din proces.

 În ceea ce privește caracterul onorariului de avocat  solicitat cu titlu de pretenții  prin acțiunea pendinte , instanța de apel nu poate valida interpretarea dată de prima instanță și anume că onorariul solicitat este unul de succes , împrejurarea că acest onorariu a fost achitat  ulterior finalizării litigiului ce a facut obiectul dosarului nr.466/829/2015 și într-o singură transă, nefiind elemente care să justifice o asemenea interpretare ( având în vedere și faptul  că litigiul a fost soluționat al doilea termen de judecată)  .Prin urmare , raportarea judecătorului fondului la deciziile de speță al ICCJ  este de prisos.

Dispozițiile art 452 CPC invocate de intimat  nu sunt incidente în speța de față întrucât ele fac vorbire despre obligația părții de a face dovada existenței si a întinderii cheltuielilor de judecată până cel târziu la momentul închiderii dezbaterilor asupra fondului  doar în situația în care aceste cheltuieli au fost  solicitate printr-un petit accesoriu petitului principal al cererii de chemare în judecată şi nu când au fost solicitate printr-un capăt principal.

Reținând că onorariul  solicitat nu este unul de succes  ci onorariu perceput pentru serviciile de avocatură prestate în folosul reclamantului în dos. nr.  nr.466/829/2015, că acesta este proporțional cu obiectul și complexitatea cauzei si munca prestată de avocat, instanţa de apel  va constata  întrunite condițiile răspunderii delictuale  şi ,  în temeiul art.480 nalin.2 CPC ,va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată și  ,pe fond ,va admite acțiunea și va obliga pârâtul  să plătească reclamantului suma de 3000 lei cu titlu de pretenții.

Potrivit art 453 alin.1 CPC ,  fundamentul obligării părţii care pierdut procesul  la plata cheltuielilor ocazionate  de desfăşurarea judecăţii constă în culpa sa în declanşarea procesului  culpa procesuală. În speţă , nu poate fi reţinută  în sarcina pârâtului culpa procesuală  pentru declanşarea litigiului pendinte având în vedere că recuperarea cheltuielilor de judecată pe cale separată  a fost opțiunea reclamantului . Pentru aceste motive, va fi respinsă ca nefondată cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză

Domenii speta

Spete similare